Baby, join me in death

O seara racoroasa, undeva trecut de ora 21:00, cer intunecat fara stele sau luna, intr-un parc aparent pustiu Misa se plimba cu pasi domoli, eleganti de felina fiind desculta si avand intre degetele subtiri, lungi si albicioase un trandafir alb patat de sange. Incepu sa topaie vesela, linistea o facea atat de fericita, si-si ridica mainile in aer incepand sa se invarta.
Nu departe de ea un tanar statea solitar pe o banca, cu privirea incruntata.
"Iata cina" gandeste Misa euforica si vine in spatele acestuia trecandu-si mana inghetata prin parul lui, apoi coborand cu degetele sale reci pe gat. Baiatul se sperie si vru sa fuga, dar Misa isi folosi puterile si el ingheta, ramanand in loc. Isi apropie gura de gatul lui, sfarsiindu-i pielea cu dintii si lasandu-l destul de rapid fara sange in corp, apoi lasa cadavrul acolo, fara sa se oboseasca sa-si ascunda crima.
Isi continua plimbarea, avand inca acel trandafir in mana.

Ajuns nu de curand in oras, Kazi poposeste intr-un parc destul de pustiu. Luna sangirie de pe cer si totodata mirosul metalic de sange ii provoca o stare de neliniste. Baiatul paseste agale pe aleile inguste ale parcului si zareste doborat la pamant un trup de om fara plic de viata si sange. Baiatul isi trece degetul aratator pe gatul lui pipaind cele doua gauri de la colti.
-Uhmmm interensant, mai este cineva la fel ca mine. Ingana Kazi incantat purtand un zambet siret pe buze.

Zambeste jucaus, oprindu-se la un moment dat cand simti inca o prezenta, insa nu se intoarce. Isi lasa greutatea de pe un picior pe altul, uitandu-se in intuneric cu ochii sai ageri, rosii care sclipira usor. O rafala de vant ii ravasi parul blond, facand-o sa-si strambe slab buzele sangerii. In cele din urma se decide sa mearga acolo unde lasese cadavrul, ajungand destul de repede la locul respectiv si vazand inca o persoana, asadar avusese dreptate, nu era singura. Se incrunta usor, insa nu se spuse absolut nimic.

Simtind mirosul de cadavru fara sange, ofiinta ce parea un lup alb isi facu aparitia in parc si dupa un urlet asemanator cu cel al lupilor se repezi la cadavrul proaspat ucis de vampir.

Misa mareste ochii cata poate de mult si desi pentru o clipa incremenise se da cativa pasi in spate, scotand un sunet ce vru sa sune a protest.

Lupul cel alb marai si el inspre Misa destul de amenintator. Dupa care vru sa manance din acel cadavru. Musca dintr-o mana a lui insa apoi i se paru dezgustator si abandona.

- Ewwww, ce scarbos, sari Misa ca arsa intr-o parte, pe chipul sau citindu-se dezgustul. Isi stramba buzele sangerii vrand sa dispara de acolo, dar se gandi sa ramana atenta ca nu cumva animalul sa o atace.

Se auzi un marait de nemultumire. Probabil ca nu ii placu gustul carnii tanaruluifiindca probabil fusese un alcoolic inrait.
-Hm, probabil ar trebui sa raman la carnea de animale. Gandi lupoaica.

Ochii rai rosii sclipira precauti, fixand lupul. Se dadu cativa pasi in spate, avand o pozitie defensiva, fiind pregatita pentru orice avea sa se intample.

Lupoaica pleca de acolo si ajungand langa un stand fast-food care bineinteles era inchis fiind noapte, se repezi asupra lui spargand geamul.
La lupoiaca aceea alba erau aparent 2 lucruri de neinteles:
1. De ce a preferat sa sparga geamul unui fast-food inchis cand putea ataca pe cineva.
2. De ce nu a infulecat orice prindea la indemana, si a mancat din taraba cateva sandwich-uri dejapregatite dar ramase nevandut, fara sa faca prea multa dezordine.

Misa rasufla usurata ca animalul pleca si isi indrepta pentru o clipa privirea inghetata spre necunoscut. Se apropie de cadavru si il lovi cu varful balerinului acesta prefacandu-se in scrum. Ofta si isi trecu o mana prin pletele blonde ca spicul de grau.

Lupul se intoarce insa spre Misa, ochii stralucindu-i in intuneric. Insa erau de un mov aprins spre violet. o culoare neobisnuita. Iar cand se apropie se putea constata ca terminatiile labelor erau la cele din fata ca palmele de om si la cele din spate ca talpile de om. Doar ca numarul degetelor era ca si la caini 4 la cele din fata si 3 la cele din spate. Insa unul din degetele de la maini era opozabil. Practic la mainile ei lipseau degetele mijlocii.

- Uuuuss! facu ea un gest spre animal ca sa plece. Mars! incerca din nou si isi inclesta buzele una in alta.

Lupoaica se ridica pe labele din spate.
-Nu e frumos sa te comporti asa cu mine. Nu sunt un lup oarecare. Eu sunt un caine antropomorf sau poti sa spui si lup antropomorf. Specia mea se numeste Cano-Sapiens.

- Esti un lup care a muscat dintr-un cadavru, zice ea fata sa schimonosindu-se. Isi musca buzele fara sa mai adauge si altceva.

Edit:Ai o avertizare deoarece nu va-ti conformat noului regulament din rpg

-Zi mersi ca nu am muscat din tine. Chestia e ca mie nu imi place sa atac fiinte vii. Sicum tu l-ai ucis sa ii bei sangele credeam ca de fapt mi-ai pregatit cina. Dar e dezgustatoare. Asa ca am atacat taraba aia de fast-food.

- Nu cred ca e o idee buna sa ataci un vampir, plus nu cred ca sangele meu ti-ar face bine, mormai aceasta clatinand din cap.

-Eu nu atac nici o fiinta vie. Nu imi place sa ucid sau sa ranesc pe cineva. Ii spun eu.

Edit:Ai o avertizare deoarece nu va-ti conformat noului regulament din rpg

- Spre deosebire de mine... zice mai mult sec, tragand aer adanc in piept si trecandu-si o mana peste frunte, indepartand suvitele rebele de un blond pal.

-Dar recunosc ca atac fara remuscari infractorii cand ii vad astfel incat sa ii imobilizez pana la venirea politiei. Cate o muscatura la glezna sau genunchi si nu se mai pot misca pana vine politia sa ii ridice.

- Dar asta e ceva de bine, practic salvezi multe persoane cand imbolizezi un infractor... ciripi blonda ridicand apoi usor din umeri.

-Asa am fost dresata. Nu am fost tot timpul pe strazi. Am aterizat aici cand eram un pui, in urma unui accident. Deci stiu despre mine aproape totul. Mi s-a spus cine sunt. In urma cu 3 ani s-a prabusit o nava extraterestra in Socorro, New Mexico, SUA. Un om de stiinta a gasit acolo ceea ce parea o lupoaica alba si 6 pui nou-nascuti. Lupoiaca parea ranita grav insa isi salvase puii care nu aveau nici o zgaraietura. El fiind om bland i-a luat si i-a ingrijit ana si-au revenit apoi i-a dat spre adoptie unui om de nationalitate britanic. Dar el dupa cateva luni m-a vandut pe mine inapoi acelui om de stiinta cand aavut nevoie de bani si pe ceilalti altor oameni.
Omul de stiinta m-a luat si m-a dus in laboratorul sau unde a avut ideea sa porneasca un proiect stiintific de antromorphizare sau mai simplu umanizare a cainilor care sa ii foloseasca in scopuri militare si politienesti.
Eu fiind deja un astfel de caine nu a fost nevoie de masina. Eu am fost doar antrenata. Am fost dresata sa lupt pentru bine, s fiu un fel de super erou. Insa a luat din blana mea fire de par ca sa foloseasca ADN-ul meu pentru a face masina sa functioneze pentru cainii pamanteni sa ii faca sa fie la fel ca mine.
Dar inventia a fost furata de un terorist care a avut ideea sa o modifice si sa foloseasca atat pe caini cat si pe pisici. Mai tarziu s-aintamplat ca au fisttrimisi caini sa lupte impotriva armatei acelui terorist. Cu toate ca armata lui a fost invinsa, din ambele tabere singura supravietuitoare am fost eu, desi fusesem grav ranita. Dupa ce m-am insanatosit am aflat ca si asa zisul meu stapan murise in acea confruntare. Am fost trimisa de FBI sa recuperez schitele acelei masinarii ca sa nu mai puna nimeni mana pe ele. Insa nu avusesem habar de planul marsav al asa zisilor oameni in negru de la FBI. Ei s-au aliat cu teroristul pentru a ma ucide ca se piarda orice urma a faptului ca Guvernul American impreuna cu CIA si FBI au finantat Perris Park, a carui director era asa zisul meu stapan. Insa am scapat cu bine din asta si schitele respective nu le-am dat inapoi guvernului american. Le-am ingropat undeva, pe teritoriul Canadei, unde americanii au interdictie sa ingtervina.
Apoi am fugit in lume sa imi pierd urma. Am fugist spre primul aeroport. M-am suit in primul avion printre niste bagaje de cala, fara sa ma uit la destinatie si cand am coborat, am coborat aici si mi-am dat seama pana la urma ca ma aflu pe teritoriu Japoniei. Acum aici sunt un simplu caine sau poate lup vagabond, dar nu mi-am uitat scopul pentru care am fost dresata. Sa apar lumea de infractori.

O urmari cu atentie fara sa zica sau sa comenteze ceva. Rar intalnea... pe cineva care sa vorbeasca mai mult decat ea, deobicei ea era moara stricata.

-Ei bine cam asta e povestea mea. Nu am cum sa ma intorc de unde am venit fiindca nava cu care venise mama mea s-a stricat in proportie de 100% cand s-a prabusit. Cat despre mama, fratii si surorile mele, habar nu am pe unde sa ii caut. Ar fi ca si cum as cauta acul in carul cu fan. Si mai e un lucru ce mie nu mi-a lipsit niciodata insa probail ca mamei, fratilor si surorilor mele le lipseste. O anumita conserva de supa speciala pentru caini. Pe planeta asta fara acea supa, eu nu as putea vorbi. Imi modifica corzile vocale astfel incat sa pot vorbi ca oamenii. Si da, faptul ca vorbesc mult, s-ar putea sa fie un efect secundar. Spun eu chicotind.

- De ce nu facio vraja de localizare ca sa-i gasesti? intreba blonda nesigura, ridicand usor spranceana data cat putu de mult.