Wings of memories

Nu-l deranja usa care scartai in momentul in care o deschise, nici podeaua care facu exact acelasi lucru cand acesta incepu sa paseasca pe ea. Erau cateva scaune prafuite si uitate prin camera, asa ca merse in dreptul unuia, il intoarse cu fata in sus si il sterse usor de praf. Nu apuca, insa, sa isi termine treaba, ca o carte ii atrasese atentia. Pana la urma, asta era motivul pentru care se afla acolo. In toate podurile existau carti, asa se gandea, deci si acela trebuia sa aiba.
Trase afara cartea cu coperta groasa si rosie si o deschise incet, incercand sa nu o deterioreze in vreun fel. Se aseza cu ea pe scaun si incepu sa citeasca, ca si cum ar fi fost cel mai interesant lucru pe care l-ar fi citit vreodata.

Scaunul era cam inconfortabil, iar cartea grea, insa asta nu il opri sa citeasca. Poate daca nu il vedea nimeni, putea lua cartea la el in camera sa o termine. Era atat de concentrat, incat nici nu auzi cum usa aceea se deschisese, iar asta era destul de ciudat, avand in vedere halul in care scartaia. Poate ca doar nu fusese atent.
Si totusi, parca vocea persoanei care intrase il trezise la realitate. Isi indrepta brusc privirea catre el; il cam luase prin surprindere, asa ca se ridica brusc de pe scaun, inchizand instantaneu cartea si merse sa o puna la loc.
-Nu... spuse putin nesigur. Nu-i placea sa fie prins asupra faptului si era convins ca mai mult ca sigur nu avea voie sa se afle in pod, mai ales rascolind prin toate lucrurile vechi de-acolo.
Era curios, totusi, in ceea ce privea identitatea persoanei. Se intoarse catre tip, privindu-l. Nu parea profesor sau pedagog sau orice altceva implica un adult, deci probabil ca nu intrase inca in probleme.

Nu prea avea chef de companie, in special pentru ca nu se prea putea descurca cu ea. Nu era foarte sociabil si deseori nu prea stia ce sa spuna. Toate discutiile la care lua parte erau seci si se terminau cu un "Bine, te las atunci, am niste treaba" sau ceva asemanator.
Merse la el si ii apuca mana. Stransoarea acestuia ii dadu de inteles ca nu era ca el; de fapt, putea spune asta doar dupa felul in care acesta se bagase in seama cu el, natural, ca si cum acea intalnire in acea imprejurare ar fi fost absolut normala.
-Kenzo. ii raspunse. Incantat. continua, iar apoi facu o pauza de cateva clipe. Nu citeam Shogun zambi, era un roman cu... ma rog. Ce faci aici? il intreba, cand realiza ca probabil pe Yue nu il interesau astfel de detalii.