Freedom

Stateam razanat de trunchiul unui mar salbatic, ascultand bataia lina a vantului printre frunzele verzi si privind cerul senin, preserat pe ici-colo cu cate un nor alb si pufos. Atata liniste, imi soptesc in minte, intinzand mana in sus si apuc un mar salbatic. Il sterg de tricoul negru cu o imagine dintr-un film muritor, incepand sa mananc fructul calm si incet, bucurandu-ma de fiecare mestecatura si inghititura. Zambesc usor si ironic. Mereu este asa, un timp de pace si apoi... haos total..., mai adaug, continand sa privesc marea albastra a boltei celesti, de deasupra mea.

Ma plimbam fara reper pe acele campii. Vantul adia usor si vbriza marii imi deranja suvitele parului negru. Tricoul larg ce il purtam era si el fluturat frenetic de acele adieri. Am continuat sa merg si fara sa vad m-am impedicat de ceva, cazand pe iarba moale.

Tresar cand simt ceva ce se lovi de picioarele mele. Imi atintesc privirea spre un tanar, ce era intins pe jos. Imi pare rau, esti bine? Il intreb, intizand mana pentru al ajuta sa se ridice in picioare. Daca nu visam cu ochi deschisi, poate nu te impiedicai de picioarele mele, inca o data, scuzele mele cele mai adanci, imi cer din nou scuze, ca nu vroiam sa imi fac dusmani, ca si asa aveam destui.

Ma uit la baiatul care isi cere de atatea scuze si ma pufneste rasul. Imi duc o mana la buze acoperindu-le si incep sa chicotesc:
-De ce iti ceri scuze? Nu a fost vian ta.
Ma uit la el, zambidn copilaros.

Pe o parte, spun, ignorand chicotele si ajutandu-l sa se ridice. Eu sunt Ai Haku, ma prezint, intinzand o mana si zambindu-i prietenos.

Chicotesc din nou si ii spun, strangandu-i mana:
-Taki. Incantat.
Ii zambesc la fel de copilaros, inca tinandu-mi mana in a lui.

De-a semenea, ii raspund si iau niste mere din copac si dandu-i si lui cateva. Acestea sunt mere organice, nu cele care le gasesti in lumea muritorilor in piete, mai adaug, muscand dintr-un mar.

-Mm.. Multumesc, am spsu eu sarutandu-l scurt pe buze. Am msucat apoi din mar si am inceput sa merg, spunand:
-Vii?

Clipesc de cateva ori pentru a ma dezmitici de la acel sarut fugar, ii zambesc si pornesc dupa el, fara sa pun intrebari, fiind curios sa aflu unde mergem.

Continu sa merg apoi, dupa ce termin marul, ii spun cu o voce calda, lingandu-ma pe buze:
-Cati ani ai?

Pentru specia mea am nouasprezece ani, dar in ani umani, mult mai mult, ii raspund, incercand sa imi amintesc cam cati ani am in cei umani.

-Waah!! Si eu am tot nousprezece, am spsu eu zambind si m-am prins de mainile lui, mergand cu spatele si lasandu-ma putin pentru a ma tine el.

Esti uman? Il intreb curios, fiindca pana acum nu m-am apropiat mai mult de o suta de metri de un om viu, iar razboaiele in care am luptat, nu se pun verificarea pulsurilor ranitilor si mortilor.

-Partial, am spus zambind.
-De fapt, sunt necroman. Dar tu? am spus eu curios, inca zambind in acelasi fel.

Maresc usor ochi, fiindca era prima data cand intalneam un necroman. Ii zambesc si imi apropii buzele de urechea sa. Sunt un kitsune, ii soptesc in ureche, apoi ii dau un mic pupic pe frunte.

Obrajii mei prinsera o nuanta rozalie si dintr-odata tot tupeul meu se duse, o moleseala ciudata cuprinzandu-ma. Era de fapt o vibratie tare plauta. Reusesc sa zambesc din nou si ma ridic pe varfuri, sprijinuindu-ma de umerii lui, si il sarut scurt pe buze.

Chicotesc usor si il trag dupa mine intr-o poiana unde se afla un lac foarte mare si frumos, unde se putea face baie. Ce spui sa ne scaldam? Il intreb, privindu-l adanc in ochi sai.

Il privesc putin timp hipnotozat apoi imi retrag rusinat mana din a lui, plecandu-mi privirea. I-am zambit copilaros apoi si i-am spus:
-Sigur, mi-ar placea.

Imi dau jos hainele, ramand doar intr-o pereche de boxeri negri, mulati. intru pana la genunchi in apa, apoi sar in cap, intotand putin pe sub apa si ies la suprafata, improscand cu pa ain jur. Taki, hai in apa, e numai buna de scaldat, spun vesel, facandu-i cu mana.

-Mm... Stau aici mai bine, am spus eu suficient de tare cat sa ma auda, apoi m-am apropiat de malul lacului, fara vreo intentie de a intra in apa.

Ti-e frica de monstri? Il intreb, venind pe mal si intinzandu-ma pe iarba, lasand soarele sa ma usuce. Nu e nimic in lacul acesta de care sa iti fie frica sau nu sti sa inoti? Il intreb curios, ridicandu-ma in fund si privindu-l curios.

-Amandoua, am spsu si am facut o moaca de catelus apoi am inceput sa rad. M-am apropiat de el, rostogolidnu-ma pe iarba, astfel ajungand lipit de el si am continuat:
-Nu imi este frica doar ca... M-am ridicat usor spre el si i-am soptit:
-Nu vreau sa ma vezi gol...

Incep sa rad cu pofta, cand am auzit adevaratul motiv, apoi oftez usor. Suntem baieti amandoi si nu are de ce sa iti fie frica, spun, trecandu-mi degetele printre firele sale de par, uitandu-ma la stralucirea si moliciunea lor.

Am zambit dulce catre baiat apoi am spus, bucrandu-ma ca un copil apoi dezbracandu-ma:
-Bineee!

M-am ridicat si eu in picioare, intrand in apa si ma intorc spre tanar, intizand mana, asteptandu-l calm, sa vina in apa. Vroiam sa ii arat, ca nu are de ce sa se teama.