Dance with the Devil

Sebastian:
Se ridica din fata altarului, facand semnul crucii si asezandu-se pe una dintre bancile din lemn. Nu era mare credincios si era sigur ca nu intrase mai mult de trei ori in Biserica de cand se nascuse,dar in acea perioada avea nevoie de speranta; avea nevoie sa creada in ceva si sa spere ca rugaciunile ii vor fi ascultate. Avea nevoie de mantuire pentru ca pacatuise in asa fel incat era probabil sa nu fie iertat de nimeni. Era devorat de remuscari,era dezgustat de el insusi si regreta pentru prima oara ca se nascuse. Ofta,plecandu-si capul. Pentru el nu mai era speranta sau iertare,era sigur. Ar fi putut atat de usor da vina pe barbatul care ii furase inocenta, dar nu putea. Vina era toata a lui pentru ca nu se impotrivise indeajuns si cedase unor senzatii atat de placute,dar provenite din adancrile Iadului. Sa regrete acum nu avea nici un rost pentr uca asta nu va da timpul inapoi iar Sebastian o stia prea bine.

Katerina Petrova:

Intra in biserica cu pasi mici, calculati, silentiosi si o facu nu pentru ca era cine stie ce credincioasa sau pentru ca venise sa se roage (si ce-i drept, ar fi trebuit sa o faca la cate rele savarsise in ultimul timp), ci pentru ca o prinsese ploaia si era uda din cap pana in picioare, iar biserica fu primul loc pe care il gasi unde sa se adaposteaza.
Tremura usor, cu apa scurgandu-i-se pe tot corpul si clatinandu-se usor pana la urma se aseza pe o banca cu dintii clantanindu-i zgomotos. Se imbratisa singura si nici nu-si dadu seama ca nu e singura in acel loc.


off: sper ca e okay ca am postat, nu am vazut sa fie topic privat asa ca... :">. dar daca e ceva neinregula sa-mi spui :-s

off: stai linistita, nu e absolut nici o problema :)

on:

Auzi vag un sunet de fundal provenit de la usa dar nu se obosi sa verifice cine intrase in biserica. Probabil un alt pacatos ca el, isi spuse oftand greu si privind drept in fata la un punct imaginar de langa altar. Auzi si un clantanit usor ce il facu curios. Se intoarse iar privirea intunecata ca noaptea cazu asupra unei fete pe care nu o mai vazuse pana atunci.

- Ce mi-a placea sa am o patura calduroasa acum si o cana cu ciocolata fierbinte, gandeste ea cu voce tare, nedandu-si seama ca era privita caci isi privea pantofii prin care apa patrunsese si ii udase strampii. Isi trecu mana prin parul ud, era sigura, va raci... si exact asta ii lipsea, sa stea infofolita in pat si sa se uite la filme lacrimogene avand in jur mii si mii de servetele. Scapa un sunet printre buze ce vru sa sune a protest.

Nu cred ca ai sa gasesti asa ceva intr-o biserica. Spuse Sebastian incet, parca nevrand sa distruga sfanta liniste ce domnea in incapere. Lumina slaba ii lumina chipul fetei iar brunetul ii putea observa trasaturile delicate,feminine, dragute. Involuntar se ridica de la locul sau, mergand cu pasi nesiguri spre bruneta. Isi dadu jacheta jos si o intinse strainei. Poti avea asta daca vrei. Adauga cu ceva mai multa incredere, mimand un mic zambet amabil.

Tresari usor, insesizabil, cand auzi vocea masculina si isi indrepata ochii cafenii, limpezi si calzi spre el, clipind de cateva ori. Statu cateva clipe sa analizeze atent ce ii zisese si apuca jacheta cu ambele maini.
- Multumesc frumos, murmura ea cu un zambet mic pe buzele sangerii, recunoscator, apoi o imbraca. Intr-adevar acum ii era mai bine, parca nu ii mai era asa de frig.

Cu placere. Rosti brunetul in timp ce buzele pline ii se arcuira intr-un zambet aproape imperceptibil. Privi la tanara fata cu ochii cafenii si parul inchis la culoare. Parea mai in varsta de cat el,dar Sebastian era destul de inalt pentru varsta sa asa ca jacheta ar fi trebuit sa i se potriveasca fetei. Se aseza langa ea, spunandu-si ca avea nevoie de putina companie in ciuda dorintei sale de a ramane singur. Daca ar fi avut putin noroc, prezenta brunetei ar fi putut chiar sa il distraga de la gandurile lui intunecate.

Isi largi zambetul privindu-l pe tanar si analizand pentru cateva clipe trasaturile lui. Stranuta de cateva ori, zicandu-si in sinea ei ca da, sigur va raci, dar va trece ea si peste asta.
- Cum te numesti? il intreba, intorcandu-si capul spre si avand inca pe buze acel zambet dulce si in acelasi timp irezistibil.

Ii analiza zambetul perfect ce il facu zambetul mai larg. Sebastian Pierce. Raspunse cu tonul sau cald si placut. Tu cum te numesti? intreba la randul sau, privind-o fix in ochi. Daca nu s-ar fi cunoscut mai bine ar fi spus ca se pierdea in culoarea ciocolatie a ochilor ei mari si veseli. Der el nu putea simti asemenea lucruri. Nu le simtise niciodata si nu ii statea in fire sa se gandeasca la lucruri de genul acela.

- Ce coincidenta... sopteste ea surazand si clatinand usor din cap. In liceu am folosit numele de Katherine Pierce, dar adevaratul meu nume este Katerina Petrova, incantata, se prezenta tanara si in fiecare cuvant pronuntat se facu simtita prezenta accentului sau nemtesc. Isi trece usor mana prin par, oftand in sinea ei cand isi dadu seama ca inca nu se uscase, ci era in continuare ud, ceea ce va ajuta raceala sa vina cat mai repede.

Lasa sa-i scape un chicot usor la auzul ciudatei coincidente de nume. Ai un nume frumos. Spuse cu sinceritate, observand accentul ei nemtesc. Il considera dragut, interesant chiar. Incantat deasemenea. raspunse apoi continuand sa zambeasca. Nu zambise in ultimi trei ani cat zambise in acele 15 minute.

- Danke schon, ii multumeste prinzand o culoare trandafirie in obraji, facand -o sa arate mai plina de viata. Primul lucru care ii veni in minte fu sa il intrebe ce cauta in biserica, dar cand se gandi mai bine nu era o intrebare prea buna. In orice caz, nu din acelasi motiv ca al ei. Si, spune-mi ceva despre tine, Sebastian...daca nu te deranjeaza, ciripeste ea afisand din nou un zambet frumos pe buze.

Ii zambi ca raspuns al multumirii ei. Capatase o nuanta rozalie in obraji, facand-o sa para mult mai vie si in forma cu toate ca nu avea sa scape de raceala. Era uda leoarca. Vocea ei il trezi din visarea cu ochii deschisi,iar el ezita inainte de a vorbi. Nu il deranja sa vorbeasca despre el atata timp cat avea grija sa nu dezvaluie prea multe. Sunt un simplu pacatos, Katherine. Spuse amuzat, accentul sau englezesc facandu-si aparitia mai mult ca inainte. Am dus o copilarie destul de grea, am facut lucruri pe care acum le regret dar supravietuiesc. Zabi cu oarecare tristete, privind in pamant.

- Ah, imi pare rau sa aud asta... murmura tanara, muscandu-si buzele, nu vrusese sa-l faca sa se simta prost. Si ah, nu se pricepea absolut deloc sa consoleze, ea deobicei ii supara pe oameni cu felul ei sincer de a fi. Si eu sunt o pacatoasa, mereu fac rele, dar eu nici macar nu le regret... cred ca pur si simplu e in natura mea sa fiu rea si toata lumea ma detesta. , adauga si ofta scurt. Dar daca tu regreti, sunt sigura ca poti fi iertat, ii spune si ii lua mana intr-a ei, zambindu-i incurajator.

Nu te ingrijora pentru mine. M-am obisnuit cu trecutul, doar ca uneori ma gandesc prea mult si devin melancolic. Marturisi brunetul, zambindu-i Katerinei. Nu vroia sa fie consolat sau ca lumea sa isi faca griji pentru el. Nu suporta mila ce de obicei o citea in ochii persoanelor cand il priveau. Dar spre usurarea sa, nu vazu nimic din toate acestea in ochii fetei. Zambi. Toata lumea are o a doua sansa. Indiferent de ce-am facut in trecut, putem fi iertati. Asta cred. Murmura Sebastian, mai mult pentru a se convinge pe el insusi decat pe Katerina.

- Poate ca nu toata lumea merita o a doua sansa, depinde de gravitatea faptei... murmura ea nesigura, usor incruntata. Eu una nu cred ca merit sa fiu iertata pentru ce am facut, mai ales ca desi am avut ocazii sa-mi indrept greselile niciodata nu am facut-o... e adevarat, mai mult din comoditate. adauga si ridica usor din umeri. Unii oameni au venit pe lumea asta doar pentru a face rau, probabil ma aflu printre ei, mai spune si priveste un punct imaginar.

Presupun ca ai dreptate. Dar ce ai fi putut face atat de rau incat sa nu meriti iertare? Intreba curios, fara a se gandi ca,la fel ca el, fata nu vroia sa vorbeasca despre anumite lucruri. Dar il interesa asa mult acea fiinta fara speranta si dreptul de a fi iertat; aveau asta in comun si totusi bruscul sau interes pentru Katerina il speria.

Isi intoarce capul spre el, privindu-l fix cu ochii ciocolatii.
- Mai bine nu-ti spun, nu vreau sa ma urasti si tu... cel putin, nu inca, sopteste printre buzele sangerii, gandindu-se la lucrurile pe care le facuse. Nimeni nu ar fi zis ca ea, aceea fiinta ce pare inocenta, dulce si incapabila de a face ceva rau, e defapt un monstru caruia nu-i pasa cate persoane distruge numai ca sa isi atinge scopul.