Recomandari

Subiect: Recomandari Joi Sept 06, 2012 7:20 am

Ai o carte ce te-a impresionat foarte mult? Pe care ai vrea s-o recomanzi tuturor? Noi asteptam <3
Va sfatuiesc sa nu divulgati amanunt cu amanunt pentru ca nu vrem sa ne plictisim atunci cand o vom citi si sa stim ce se va intampa :3

Subiect: Re: Recomandari Mar Noi 27, 2012 8:07 am

Cam nepopulat topic~ Ei, nu-i problema, eu am o groaza de carti de recomandat.

Prima carte pe care o recomand - si ultima pe care am citit-o - este Shogun de James Clavell. Ce-as putea spune despre ea? Multe, foarte multe as putea spune despre ea. Ma uit la cel de-al doilea volum si inca caut niste cuvinte potrivite sa descrie cat mai concis si clar ceea ce poate reprezenta o lectura ca aceasta. In primul rand, nu e o carte mica, avand in jur de o mie si ceva de pagini, depinzand de editie. Insa, in ciuda numarului acestora, care poate parea mare, nu este nimic mai placut decat sa patrunzi in universul acestei carti. Actiunea are loc in secolul XVII, avand ca personaj principal pe John Blacthrone, un englez angajat de o firma olandeza ca pilot de nave. Si tin sa mentionez ca acest Blackthrone e chiar un pilot foarte bun. Imbarcat pe Erasmus, acesta pleaca prin nord spre Lumea noua, ce era atunci inca neexploatata de catre vasele olandeze si engleze. In timpul calatoriei acestuia, insa, naufragiaza in urma unei furtuni si ajunge pe teritoriul Japoniilor, niste taramuri aproape mistice pentru el, care i se descopera pe parcurs cu toate frumusetile lor. Autorul prezinta in detaliu acea lume aproape primitiva, gandindu-ne la obiceiurile si organizarea statelor europene. Acesta taram misterios si rudimentar, insa, este condus de valori ca onoarea, supunerea fata de stapan si mandria ce poate ajunge la limitele sinuciderii pentru a salva numele unei familii. Aceste valori sunt aparate de samurai, razboinicii neinfricati, curajosi si onorabili ai lumii japoneze, ce isi dau viata pentru binele patriei si pot sa omoare fara sa clipeasca, fara sentiment, moartea la ei fiind considerata doar un instrument al karmei in stabilirea destinului unui individ. Insa, dincolo de paradisul pe care il descopera Blackthrone, acea lume are si multe deficiente caci aceasta se afla in pragul unui razboi. Blackthrone va avea de ales dintre cele doua tabere ce se lupta pentru puterea in stat, sa aleaga intre a fi "civilizat" in stil japonez sau sa isi pastreze credintele si a alege, in definitiv, intre viata si moarte. Pe parcurs John ajunge sa cunoasca Japonia cu toate tainele ei si sa vorbeasca japoneza, iar, la randul lor, japonezii invata obiceiurile "barbarului ce a venit din nord".

Asta e actiunea generala din roman, iar daca ar fi sa imi expun o parere as putea sa spun ca e o carte plina de suspans, o carte atat informativa - pentru cei interesati de cultura Japoniei - cat si placuta si surprinzatoare. Paradoxalul se imbina cu firescul, psihologia se imbina cu dimensiunea trupeasca si contrastele atat de originale si autentice sunt accentuate prin orice actiune, orice peisaj si orice imagine a romanului. As putea spune ca Clavell creaza o lume cu totul noua, o lume greu de crezut a fi reala sau existenta, o lume a pasiunii si ratiunii, o adevarat utopie a fascinantului. De ce spun asta? Pentru ca eu la randul meu am fost coplesita de impudicitatea si impersonalitatea cu care autorul expune acel univers si ca, in urma citirii ei, am invatat mai mult despre Japonia decat as fi putut invata daca as fi citit carti istorice intregi.
Este o carte care nu trebuie sa fie in lista nimanui cu "Maybe" sau "I guess I can read this book", ci cu "I must read this book".

Continui tot cu un britanic, unul din scriitorii mei preferati, John Fowles.

Magicianul este cea mai fascinanta si cuprinzatoare carte pe care am citit-o, fiind si preferata mea. Actiunea este ca un labirint al suspiciunilor si, precum spune si titlul, totul este coordonat de un magician. . Personajul principal, Nicholas Urfe, este un tanar profesor de engleza ce a absolvit Oxford-ul si este inca in cautarea unui tel in viata. Cu toate ca nu prezinta cine stie ce caracteristici masculine de invidiat, are succes in ceea ce priveste sexul frumos si tinde sa fie egoist, mandru si visator - preponderent ganditor, de fapt. Dupa esecul lui in functia de profesor in Anglia, acesta primeste o slujba in Grecia, in insula Phraxos, una din cele mai izolate insule. Taramul acela atat de virgin si lipsit de intinare, este prezentat asemenea unui paradis tropical, cu privelisti parca desprinse din vis si localnici ospitalieri si saritori. Avand tendinta sa fie plin de sine si arogant, Nicholas devine in curand subiectul unui experiment ciudat si excentric, asemuit cu un teatru meta-fizic, care este presarat cu situatii halucinante si intamplari atat de surprinzatoare incat la un moment dat iti spui ca nu are ce sa te mai surprinda la acest roman. Insa, din contra, romanul surprinde si produce uimire pana la ultimele cuvinte, pana la ultimul paragraf al textului. In fine~ Despre psihologia lui voi vorbi ceva mai pe larg mai tarziu. Cum spuneam, acest Nicholas Urfe este supus unor probe ale hazardului din momentul in care patrunde pe teritoriul de la Bourani, spatiu guvernat de un batran, Maurice Conchis. Atat farmecul cuvintelor lui cat si intelepciunea de care da dovada acest personaj il atrag pe Nicholas, predandu-se astfel jocului initiat de Maurice. Ar parea ca intriga romanului este plictisitoare, insa au loc o serie de intamplari, de la prezenta gemenelor Lily si Rose, pana la tentativa de suicid a lui Nicholas. Iar totul este controlat de acest Conchis. Probabil va intrebati de ce face asta? Ei bine, motivul pentru care acesta il supune acestor "tratamente speciale" nu este spus clar, ci doar este precizat faptul ca Maurice a vazut in Nicholas un experiment interesant. Nici personajul, care in cele din urma renunta la mai juca dupa regulile stapanului nu reuseste sa afle adevarul despre cele petrecute la Bourani. Ceea ce este clar e ca toata acea intamplare l-a schimbat pe Nicholas, acesta ajungand sa descopere lumea cu totul altfel, trecand printr-un fel de iluminare psihologica.

Ceea ce ador eu la aceasta carte si am adorat la toate cartile lui Fowles e felul in care autorul reuseste sa surpinda framantarile personajului pana in cele mai naive dimensiuni ale acestora, cum reda clar insa in acelasi timp atragator toate trairile sufletesti ale personajelor lui, pe care, cu aceeasi indemanare cu care Conchis il manevreaza pe Nicholas, le controleaza, fiind demiurgul lumii create. Si, daca tot nu v-am convins sa cititi romanul, sa lasam textul sa vorbeasca:

"Deoarece ei au murit, noi ştim că trăim. Când o stea explodează şi o mie de lumi ca lumea noastră pier, atunci ştim că a noastră există. Acesta este sensul zâmbetului: ceea ce putea să nu mai fie, este."

"Trebuie să rămânem puţin copii până la sfârşitul vieţii noastre şi să păstrăm inocenţa copilăriei întru maturitate creatoare."

"Ideea că ne plac oamenii este o iluzie pe care trebuie să o păstrăm în noi dacă vrem să trăim în societate. Dar eu am expulzat-o demult, cel puţin cât trăiesc aici. Tu vrei să fii iubit? Eu mă mulţumesc pur şi simplu să "fiu", să exist. Poate că într-o zi ai să-nţelegi şi tu ce înseamnă asta. Şi ai să zâmbeşti. Un zâmbet aprobator, un zâmbet sarcastic."

"Tace, nu va vorbi niciodată, nu va ierta, nu va întinde mâna, va rămâne de-a pururi în acest prezent înghețat."

Ei, si cu asta se incheie si postul meu imens. Sper ca am fos de ajutor celor care vor sa citeasca niste carti bune si ca, chiar daca multe din cele spuse de mine nu au sens, sper sa fi inteles esentialul.