Final Attraction

Gen:Yaoi, Drama, Romantic, Comedie
Varsta minima: +18
Critica: De orice fel


Lectura placuta!

Capitolul 1. Inceputul a ceva...Nou!


'Se spune ca tot ce are un vampir este timpul, dar la ce bun cand nu ai persoana iubita langa tine? Cand renunti la tot pentru nemurire si uiti ca ai fost om, ucigand pentru a supravietui. Cand razbunarea e totul pentru tine, tot ce ti-a mai ramas, ce simti? Simti dezgust pentru propia persoana, dispret pentru cei ca tine, disperare sa redevii ce-ai fost o data si frica sa te apropii de cineva pentru ca ai putea s-o ranesti. Doar un demon, fara sentimente, dar cu remuscari acute, cu sufletul gol si ranit avand mereu si mereu fiecar gest pe care l-au facut peroanele ucise la inceputul cosmarului''

Omoram si beam sange ca un nebun fara macar sa-mi pese.In prezent totul e schimbat, ma pot controla , mananc foarte rar odata la sase luni cu toata ca foamea este aproape sa ma duca in pragul nebuniei, dar este de mii de ori mai bine decat sa inebunesc din cauza vociilor din capul meu. Eu..eu sunt Yu Pheonix o umbra pe pamantul asta nenorocit plin de jigodii demoni si cainii pentru ca oameni nu se pot numi cu siguranta.Asta sunt eu... o creatura a intunericului, sclavul sangelui , o bestie cu alte cuvinte''.


Imi trec mana prin parul brunet lungut in fata si tepi la spate cu suvite rosii. Ochii mei verzi-cenusii putin prea stralucitori la lunima si rosii la razele lunii priveau cum cerul varsa lacrimi amare sperand sa spele pamantul si oamenii de pacate, dar cu siguranta se straduia degeaba.Privesc propia-mi reflexie a chipului palid, aproape alb ca varul, cu trasaturi angelice. Inconstient imi lipesc buzele de de suprafata rece si din sticla a geamului vrand sa sarut picaturiile de apa ce 'atacau' pamantul. Ma simteam ciudat- mai ciudat ca deobicei-.Ma uit pe peretele de culoare violet inchis pe calendarul micut ce indica douazeci septembrie. Ziua in care am devenit ceea ce sunt in prezent, acea zi nenorocita pe care o blestem in fiecare clipa din viata mea. Totii vampirii au o legatura speciala cu ziua 'renasterii' lor, dar eu cu siguranta preferam sa fi murit decat sa devin ceva demn de mila. Ploaia se potoleste intre timp,iar eu ma hatarasc sa fac o plimbare nocturna, sa-mi mai fac ordine printre ganduri. Ma ridic lenes de pe periniile de pe pervazul pe care stateam indrepdandu-ma spre dulap care era 'ascunzatoarea' hainelor mele, care scoate un scartait enervant la deschiderea usii si imi aleg o pereche de blugi negrii cu lanturi subtiri in zona buzunarelor, rupti pe alocuri si o curea alb cu tinte, un tricou negru si un hanorac negru cu marsupiu. Imi prind parul intr-o coada la baza gatului, punandu-mi gluga-n cap apoi imi iau o pereche de ochelari cu rama groasa, neagra, mp3 punandu-mi castiile in ureche ascultand o melodie in japoneza, foarte trista. Ce pot sa spun? aveam o slabiciunea pentru muzica buna, imi alina sufletul. Ma incalt cu o pereche de tenesi si ies pe usa blocului in care locuiam, incuiand usa dupa mine. Sar scariile, etaj dupa etaj cu o viteza uimitoare si agilitatea unei feline, aterizand intr-o liniste mormantala, iesind pe usa de metal inaintand pe alee pe care erau puse cateva tufe de trandafiri rosii, uscati. Zambesc trist tragand adanc aer in piept simtind mirosul de pamant ud care-mi placea la nebunie. Fredonam versuriile melodiei in timp ce mergeam pe strada laturalnica. Era si normal, cadoar ce nebun ar iesi afara dupa ploaia aia plus ca afara sunt noua grade. Evident, numai eu. Mergeam linistit in intuneri, vazand perfect fiecare lucru in parte, dar ceva imi atrage atentia in apropierea unei Biserici. Un baiat care statea razmat de de gardul metalic asezat pe cimentul rece si ud, cu capul pe genunchi si mainiile dupa ceafa. Ii ascultam respiratia scandata de la o distanta considerabila si bataile inimii care erau din ce in ca mai scazute, parca vrand sa se opreasca pe loc. Ma indrept spre el cu viteza specifica rasei mele, apoi la o distanta de cca un metru incep sa merg normal pana ajung la el. Ma asez pup in fata lui, iar el , probabil simtindu-mi prezenta ridica capul dandumi sa vad o imagine ... demna de mila. Un baiat de aproximativ douazeci de ani, blond cu parul ravasit de vant care-i eclipsea privirea bleu-marin trista. Chipul lui palid, buzele vinete din cauza frigului si ochii rosii din cauza frigului, iar machiajul negru ii era imprastiat pe obrajii rosii.Hainele ii erau ude la fel si parul, parea mai mult mort decat viu.Parfumul lui puternic imi inunda nariile facundu-ma sa inspir adanc aer in piept si sa inchid ochii. Expir dioxidul de carbon indredeschizandu-mi buzele pentru al intreba cum se simte, cu toate ca raspunsul era simplu.Distrus. Doresc sa-i pun intrebarea , dar el mi-a luat-o inainte.
-C-Cine esti? ma intreba cu o voce ragusita si tremuranda privindu-ma adanc in ochi. Imi arcuiesc buzele frumos conturate de la mama Natura intr-un zambet usor trist, apoi ii raspund incet pentru a nu-l speria.
-Eu sunt yu iar tu o sa racesti daca mai stai mult aici. Dar totusi care e numele tau?
-K-Kiro.Imi raspunse pe accelasi ton de pana acum.
-Pai kiro, imi pare bine de cunostiinta, haide! spun eu vesel(?) dandu-mi hanoracul jos ramanand in tricou, iar el ma privea speriat. Cine stie ce gandurii avea prin cap. Imi dau ochii peste cap si ii inmanez bucata de material apoi ma pregatesc sa-l ' luminez'. Ia-l , o sa racesti.Eram socat de ce puteam sa scot pe gura, dar mai conta acum? Acum imi fac griji pentru mine, de cand sunt eu asa? Ce are asa special baiatul asta de ma face sa-mi schimb complet atitudinea? Oftez, apoi scutur din mana usor, nefacand miscari bruste. Vad ca proceseaza afirmatia si murmura un multumesc rusinat?
-Cu placere, spun zambind...Ce-i cu atatea zambete? Ma pregateam sa plec, dar la ce pisici mei ma gandeam? La ora asta colcaia de vampiri, iar el ar fi o prada numa` buna de papat. Vreau sa vad ce e asa de special la el... Chipul lui? Vocea? Pielea?Ochii? Stii ceva? Habar n-am... Sunt trezit din ganduriile mele 'inocente' cand el isi pune hanoracul pe el, dar statea acolo, nemiscat si ma cam supara.
-Ce faci? Nu vii? il intreb pe pusti`, dar se pare ca nu e dispus sa-mi raspunda.Asculta, continui eu ridicand putin tonul, o sa racesti daca ramai aici sau o sa faci o pleumonie frumoasa, si nu vreau sa te am pe constiinta, intelegi? Am destule chestii pe cap si asa.
Se uita la mine putin ciudat, imi dau seama dupa expresia fetei sale, dar nu era importan acum.Uite daca nu vi de buna voie te duc cu forta, continui eu calm la exterior, dar in interior clocoteam de nervi, ma enervez repede. Si ce?
Dadu din cap afirmativ, incercand sa se ridice, dar cu chiu cu vai( si cu ajutor meu) l-am pus repede pe picioare. Stand fata in fata, vad ca este putin mai scund decat mine, bine putin mai mult, unu saizeci si cinci presupun. Incep sa-i explic ca va sta la mine in timp ce eu ii puneam gluga in cap. Pasea nesigur, confuzia i se citea pe chip, dar eram incantat ca macar ma asculta. Zambesc usor si nu! Nu o sa-i fac nimic... Dupa atatia ani ma pot controla! Nu?