Plimbari neasteptate.

Saitou:
Am ajuns la sectie furios si am lasat documentele ca din avion parasutate pe biroul unui politist ce s-a chinuit sa adune foile ce au zburat ca intr-o tornada, apoi am ntrat in biroul aleia. Am inceput sa-i iau punct cu punct de la alibi, pana la amprente, potriviri de timp, semne clare ca sa-i explic ce si cum. idioata masii, te-a facut mata bivolita.

Am oftat adanc si mi-am terminat cafeaua si tigara, apoi m-am imbracat office si am iesit pe usa, cu aceeasi expresie lipsita de vlaga pe chip. Avem de gand sa duc manuscrisul redactorului. De saptamani bune ma stresa cu data lui limita.

Saitou:
Asta e proasta cu premiul 1 de aur si mai multe nu. Am oftat din nou, trecandu-mi mana prin par furios, iar apoi m-am asezat pe un scaun incepand sa-i enumar fiecare lucru in parte. Ma enerva de a dreptul.

Dupa ce am lasat plictisit manuscrisul la redactie, m-am intors inapoi acasa. Uram oficialitatile acelea. Am urcat scarile, insa m-am oprit in fata usii lui Saitou, Rezemandu-am de perete. Mi-am defacut putin cravata si am oftat adanc. Aveam de gand sa-l astept. Oricat de incapatanat as fi fost si oricat nu as fi vrut sa dau de la mine, imi era imposibil sa stiu ca departe de mine.

Saitou:
In sfarsit! idioata m-a inteles! Minune! Am ascultat scuzele ei sclifosite si apoi am luat alte documente ca sa ma uit peste ele. M-am indreptat inspre casa nervos, dar am trecut si pe la un magazin luandu-mi un nou telefon si o noua cartela cu o parte din banii primiti pe cazurile precedente. Am trimis mesaje cu faptul ca mi-am schimbat numarul, apoi am urcat scarile ca sa vad ca in fata apartamentului era.... Asatto?!
-Buna....
Am spus putin confuz.

-Nu e chiar buna.. am spus oftand adanc.
-Ce ai patit dimineata de erai asa nervos? am intrebat eu apropiindu-ma de el.

Saitou:
O serios, iar trebuia sa fie pe balcon?!
-O idioata habarn nu are ce e aia rezolvare de caz, dar am rezolvat.
Am spus calm cautandu-mi cheia ca sa intru in apartament.

I-am prins mana si l-am privit in ochi cu o expresie grava pe chip:
-Ce ti-a facut? O sa plateasca..

Saitou:
-Stai calm, nu e nimic. Cum am mai spus; problema rezolvata dupa ce mai aveam putin si prajam sectia.
Am spus deschizand usa apartamentului.
-Intri?
AM intrebat incercand sa fiu cat de cat gazda.

Am intrat si m-am pus pe canapea, descfacandu-mi cravata de la gat de tot. Mi-am dus o mana la ceafa, masand-o usor si inchizand ochii.
-Am domrit asa prost aseara.. Numai la tine m-am gandit, am spus eu zambind catre el.

Saitou:
AM inghitit in sec. Se pare ca si el patise la fel ca mine, sa nu dea dracu sa spun ceva!
-Te servesc cu ceva?
AM intrebat de parca nu auzisem ce spusese.

-Ai ceva care sa ma soata din starea asta? am spus intinzandu-ma pe canapea si privind tavanul.
-M-am gandit.. De ce ma refuzi?De ce refuzi sentimentele mele?

Saitou:
-Nu am zis ca refuz sentimentele tale, doar... Nu ai putea sa ocolesti subiectul?
Am intrebat calm, dar fierbeam pe dinauntru.
Nici eu nu stiam ce e cu mine, deci nu aveam de gand sa scot un cuvant.

M-am ridicat nervos si i-am prins o mana, spunandu-i:
-Nu!! Nu pot.. Vreau sa stiu daca ma placi!! Vreau sa stiu asta, inainte sa plec..

Saitou:
-Unde pleci?
Am intrebat putin confuz. Pleca cumva in ceva delegatie? La ce ma gandesc? De ce naiba imi atragea atentia acest lucru?

Saitou:
-Uite ce e: Habarn nu am nici eu. De fiecare data cand doar esti aproape inima mi-o ia la goana, mintea mea aseara a fost ocupata doar de imaginea ta, rosesc s tremur daca ma saruti, din astea s-ar putea sa trag o concluzie nu?
Am spus usor enervat, apoi am continuat:
-Da, cred ca te plac. Imi este greu sa definesc, nu m-am mai apropiat de nimeni, dar asta e ceea ce cred.
Se putea ca acel cuvant a place sa fie putin cam neinsemnat pe langa ce simteam, dar mai bine taceam.

I-am dat drumul la mana si mi-am lasat capul in jos apoi am spus:
-Ce mi-ai facut? Sunt distrus fara tine.
Mi-am lasat ochii sa verse din nou lacrimi in timp ce mainile mele imi acopereau fata.

Saitou:
Nu stiu de ce, dar ma durea inima sa-l vad ca plange. M-am apropiat si m-am lasat langa el pe podea cuprinzandu-l in brate. Nu stiam ce e cu mine, dar nu doream sa-l vad plangand.

Mi-am lasat corpul sa se bucure de imbratisarea lui apoi mi-am ridicat capul si mi-am unit buzele cu ale lui.

Saitou:
AM simtit cum fata imi ia foc, iar eu tremur din nou. Inima o luase cu aceeasi viteza la goana, insa decizia mea a fost sa-i raspund la sarut. I-am raspuns la sarut desi eram paralel cu acest subiect.

Can am observat ca el raspunde m-am simtit cel mai implinit om, I-am mangaiat incet gatul, continuand sa-l sarut tandru.

Saitou:
Inima mi-o luase la goana in adevaratul sens al cuvantului, iar corpul refuza sa se opreasca din tremurat.

L-am intins usor pe jos, punandu-mi capu pe pieptul lui si spunandu-i:
-Te iubesc cu adevarat.

Saitou:
Eu nu stiam ce sa raspund, dar corpul meu imi spunea raspunsul imediat dupa cuvintele sale, reactiile mele intensificandu-se.
-Si eu, te iubesc.
Am spus sigur pe mine. Era clar, trebuia sa realizez asta.