Plimbari neasteptate.

Saitou:
-Dar daca devii demon?
Am spus zambind.
Doream sa fie cu mine.

-Sa devin ce? Eu.. Demon? Dar.. Asta e posibil? am spus eu putin uimit.

Saitou:
-Da, este posibil!
Am spus vesel.
Doar de ar accepta.

-Atunci.. Bine, sigur. Orice daca stiu ca vei ramane vesnic cu mine, am spus eu sarutandu-l scurt pe buze.

Saitou:
-Totul depinde de o magie neagra. Tu doar, adormi, ma voi ocpua de restul.
Am spus concentrandu-ma asupra sa impunandu-i o stare de somnolenta.

Am cascat usor, apoi m-am intins pe canapea, adomrind. Eram intr-o satre ciudata.. Ma simteam bine totusi.

Saitou:
Mi-am taiat incheietura mainii drepte cu un cutit, apoi am lasat ca sangele meu sa formeze un sigiliu.

Spoiler:

Apoi folosindu-mi magia neagra am activat sigiliul, indreptand forta acestuia catre Asatto care dormea. Am simtit cum corpul meu devine lispit de orice putere, era si logic, sigiliul ma ranea pe interior. Dupa ce flacarile negre si-au temrinat treaba, iar sigiliul disparuse am cazut pe covor inchizand ochii. Eram obosit in adevaratul sens al cuvantului.

M-am trezit usor, simtindu-ma plin de o forta si de vitalitate ce nu mai simtisem pana acum. L-am vazut pe Saitou jos si m-am panicat. L-am luat de acolo si l-am intins pe canapea.

Saitou:
AM deschis incet ochii simtindu-ma lipsit de orice putere. Ma durea tot corpul pana la ultimul fir de par.
-Esti treaz...
Am spus zambind slab.

-Shh.. Odihneste-te.. am spus eu mangaindu-i incet crestetul. Oare chiar eram demon? Acum eram ca el? Ciudat dar cred ca era adverata..

Saitou:
-Nu am crezut ca o magie neagra de nivel maxim m-ar putea nenoroci in halul asta.... Sau ca pierderea de sange ar fi importanta..
Am spus privindu-mi incheetura taiata.

Am ramas ingrozit observand taietura. M-am dus dupa bandage si apoi i-am ingrijit rana. In acest timp el adormise, lasand loc linistii sa profaneze intreaga camera.

Saitou:
Dormeam simtind intunericul somnului ca cel ami dulce lucru, dar deodata am simtit ca ma sufoc. Am deschis ochii rapid si am tusit scuipand sange. O da, era logic! Doar corpul meu a fost afectat pe inerior ca mama dracu!

Cand l-am avzut in acea stare l-am ajutata sa tuseasca si i-am zis:
-Saitou!! Tuseste!! Stai sa-ti aduc apa..
I-am adus apa, ajutandu-l sa o bea apoi l-am asezat din nou.

Saitou:
-Multumesc.
Am spus zambind.
-E in regula, o sa-mi revin.

-Doar relaxeaza-te.. Nu trebuie sa te fortezi, am spus eu zambind si mangainu-i chipul. Ochii lui s-au inchis si s-au deschis usor, lasandu-ma sa vad iubiea cu care ma privea.

Saitou:
I-am zambit apoi i-am spus.
-As dori sa ajung in camera.
Am ncercat sa ma ridic, dar imediat cum m-am miscat putin am inceput sa usesc mai rau, sa scuip mai mult sange.

-Saitou!! Ai grija. am spus eu luandu-l in brate cu grija si tarandu-l pana in camera. L-am asezat pe pat, invelindu-l usor cu patura si m-am asezat langa el, mangaindu-i fruntea.

Saitou:
-E in regula, voi fi bine.
Am spus relaxandu-ma.
-Nu te ingrijora.
I-am spus zambind.

-Nu o voi face.. Doar odihneste-te si dormi. Eu iti voi veghea somnul. am spus eu zambindu-i dulce si iubitor. Il iubeam atat de mult si numai vazandu-l pe acel pat, zacand fara scapare, inima mea tremura usor de teama.

Saitou:
Mi-am inchis ochii relaxandu-ma in speranta ca o sa-mi revin repede. Eram obosit ce-i drept.
-Multumesc.
I-am spus lasandu-ma furat de somn.

Am continuat sa-l privesc mangaindu-i chipul palid. L-am privit cu dragoste, inima mea continuand sa pulseze nebuneste sangele.

Saitou:
Nu stiam cat timp a trecut, dar am deschis ochii. Eram mai bine, o simteam, insa inca putin molesit. L-am privit pe Asatto, ridicandu-ma in sezut.
-Cred ca sunt mai bine.
Am spus zambind.

-Sigur? Eu zic sa stai intins, am spus eu zambind dulce.

Saitou:
-Imi e bine daca stau asa.
Am spus zambind.
-Ma bucur ca acum vei fi cu mine mereu.