.Amen.

Statea pe o banca de undeva din mijlocul salii uriase cu parul verzui prins la spate, intr-o coada. КРЕСМНОЕ ЗНАМЕНИЕ ВО ИМЯ ОТЦА, И СЫНА, И СВЯТОГО ДУХА. АМИНЬ. Isi facu din nou semnul crucii si privi umil podeaua. Nu-i placea ca trebuia sa faca asta, dar era obligatia sa. Daca se ruga o data pe saptamana, primise permisiunea sa se poarte cum doreste in restul timpului. Au nom du Père et du Fils et du Saint-Esprit. Amen. Repeta aceeasi rugaciune si semnul crucii cu rozariul. Apoi, incepu alta in soapta. Pana atunci, numai vocea lui se auzise in cladire. Niciun preot nu era in biserica, dar nici nu avea nevoie. Fusese crescut in stil catolic de parintii sai.

Kori:
Fiind intr-o calatorie de a mea am intrat in biserica cu gandul sa-mi gasesc macar putin din linistea sperata.

Ingheta instantaneu cand auzi un scartait. Si-ar fi dorit sa se faca mic, foarte mic in acel moment, dar nu putea. Era destul de inalt si parul turcoaz nu-l ajuta deloc. Se vedea de departe si nu avea cum sa-l confuzi. Ofta resemnat si prefera sa taca. Probabil tipul sau tipa care intrase dorea liniste. Nu voia sa strice asta.

Am inaintat cu pasi marunti, aruncandu-i privirea peste tot. Vazusem multe biserici si multe locuri insa totdeauna apreciam frumusetea si simplitatea. Iar acest loc le avea din plin.

Asculta tacut pasii care se apropiau. Erau destul de usori si nu se grabeau deloc. Probabil admira peisajul. Privi cu coada ochiului si zambi. Un baiat cu o figura dragalasa. Rasufla usurat. O fi fost el bisexual, dar era atat de pretentios la femei, incat nici nu se mai chinuia sa-si gaseasca una.

Pasii mei usori au ajuns in apropierea celelaltei persoane. L-am privit pentru o secunda, intersul meu fiind atras de el, mi-am plimbat din nou privirea pe peretii pictati atent. M-am asezat in genunchi si mi-am impreunat maninile, incercand sa ma concentrez asupra rugaciunii.

Il privi pe nou venit de aproape, dar nu scoase o vorba. Nu dorea sa-i deranjeze ruga. Ceva iii spunea ca avea mai mult de castigat daca tacea. dadu drumul rosariului dintre degetele impreunate si privi altarul din fata lui. Nu-i pasa nicio secunda ca acea biserica nu era catolica. Teoretic, Dumnezeu este unul singur, chiar daca are mai multe denumiri. Pentru Avery nu conta daca se ruga intr-o moschee. Atata timp cat isi spunea rugaciunile in rusa si-n franceza, nu-l interesa altceva.

Auzisem mai devreme ca acesta se ruga in franceza, ceea ce ma incanta.
[b]-Est-ce que tu parles la lengue fracaise? [b]am intrebat eu facandu-mi cruce.

Non. Sopti incercand cumva sa nu strice linistea. Stia doar cateva cuvinte si acea rugaciune invatata de la bunica lui, nimic mai mult si nimic mai putin. Dar, nici nu avea nevoie de prea multe detalii. Baga rosariul in buzunar si dadu sa se ridice.

Am dat din umeri nepasator apoi am continuat rugaciunea. Dupa si aceasta a fost terminata am iesit din biserica, nu inainte de a-mi face cruce.

Se ridica brusc, ca din pusca si tipa dupa tip: Hei...stai. Vocea lui se auzi in toata cladirea datorita ecoului. Practic, biserica era absolut goala. Cateva picturi, un candelabru si altarul. Nici nu avea nevoie de mai multe detalii. Era o afurisita de biserica.

Mi-am intors capul si am spus, privind indiferemt:
-Ce?

Nimic deosebit. Ii zambi si continua pe acel ton senzual care era folosit de iubiti. Voiam doar sa stiu cum te numesti. Isi trecu degetele prin parul lung, turcoaz, intr-un gest increzut. Imi placi. Completa. Nu-i mai pasa ca era intr-o afurisita de biserica. Fusese destul timp cuminte.

Am zambit jucaus apoi l-am tras de camasa, lipindu-l de un perete:
-Kori..
M-am intors cu spatele la el si am luat-o din nou la paa.

Cred ca glumesti. Sopti zambind cand simti raceala peretului cum ii strafulgera prin corp. Era placut, usor dureros dar magica. Insa, la fel de placuta era si senzatia cand cineva iti taia gatul cu un cutit tinut in frigider.

Mi-am intors pentru o ultima data capul spre el, zambind pervers apoi am continuat sa merg.

Era vrajit de personalitatea lui Kori. La inceput i se paruse ca este o persoana blanda, inocenta si timida. Totusi, modul in care arata nu semana deloc cu personalitatea sa. Erau ca doua universuri paralele. Un zambet ii inflori pe buze. Ii placea pustiul, dar il lasa sa plece. Nu mai avea de ce sa-l opreasca.

-Vii? am spus eu intoracndu-ma si mergand o perioada cu spatele.

Isi ridica privirea movalie si-l privi cateva secunde pe Kori, apoi zambi si aproba: Sigur~ Il urma, inchizand usile duble ale bisericii in urma lui. Nu era genul care sa-si faca simtita prezenta cu toate ca parul nu-l ajuta deloc. Prefera sa lase cat mai putine indicii ca fusese sau facuse cev, undeva.

Intrigant.. Aventura sau ceva mai mult? Asta e intrebarea. Preferam sa ma joc mai intai cu mancarea ca mai apoi sa ma pot plange chelnerului ca arata urat si sa-mi aduca alta.
He, he.. Esti un copil tare pervers, Kori, mi-am spus eu in timp ce ma oprisem pentru a-l astepta.

Isi dadu capatul esarfei peste umar. Iubea acea esarfa. Avea o nuanta pala de mov, dar iesea in evidenta. Mergea al naibii de bine cu camasa alba pe care o purta. Apropo, sunt Avery. Ii zambi prietenos, de parca nici nu fusese seducator cu cateva minute in urma. Parca toata acea identitate obraznica murise innecata in abisurile mintii.

-Am presimtit eu, am spus dandu-mi capul intr-o parte, exact ca un copil mic si pierdut. L-am privit putin cu acel aer de copil apoi am spus, zambind si continuand sa merg cu spatele:
-Varsta..

Curiozitatea a aucis pisica. Il avertiza zambind. Nu parea ca turcoazul ar fi avut vreo sansa sa fie vreodata trist. Probabil si cand plangea avea un zambet cat de mic pe buze. Douazeci de ani. Ii raspunse la intrebare, nu avea ce rau sa faca.

-Aham.. am spus eu reluandu-mi aerul de copil. Asa imi placea sa fiu, insa era doar o masca. De fapt.. Puteam fi in sute de feluri si pana la urma niciunul sa nu reflecte adevaratul meu caracter.

Dar tu? Ar fi vrut sa adauge un apelativ dar se abtinu. Pana la urma, nu stia ce ii permitea acel Kori. Erau doi necunoscuti, doi straini ce-si stiau numele unul-altuia. Nimic mai mult.