Peace and calm...

Kazuya:
Stateam in genunchi in fata altarului din biserica construita in stil romanic, o biserica Catolica. Imi lasesem aripile albe deschise, libere, iar in bataia luminii vitraliilor, poate ca pareau usor albastre asemeni parului meu desfacut.
-Laudate Dominum, Laudate Dominum!
Incepusem sa spun cu mainile incrucisate si cu capul plecat, ochii findu-mi inchisi. Ruga mea era pura, doream doar sa fiu pur, greseala mamei mele, trebuia uitata.

Mike:
Am decis sa-mi gasesc linistea in biserica. Am intrat si am pasit usor, fara sa fac zgomot, apoi m-am asezat in ghenunchi si mi-am unit mainile.
Am inceput sa spun o rugaciune, care pana la urma nu avea rost caci gandurile erau ceea ce conta.

Kazuya:
Mi-am desfacut aripile mai tare, apoi am inceput sa cant ceea ce mai inainte era doar o simpla rugaciune:

Spoiler:

Ma simteam bine, implinit, gandul zburandu-mi la povesile spuse de batrana ce ma ingrijise, de pacea pe care lumea ar trebui sa o aiba, de adevarata credinta, de fericirea pe care copii o gasesc. Continuam sa cant, simtind o adevarata euforie a bucuriei.

Auzind cantecul am inchis ochii si am inceput sa cant si eu, simtind cum toata bunastarea imi invadeaza spiritul. Desi acea senzatie era una atat de calmanta biserica si in general locurile sfinte erau nocive pentru mine, un demon, asa ca imediat am simtit o durere acuta de cap.

Kazuya:
Am auzit ca sunt acompaniat, dar apoi acea voce s-a oprit. Eu am continuat sa cant, deschizandu-mi incet ochii care priveau fascinati acea mare pictura sub forma de vitraliu din spatele altarului. Infatisa o scena biblica: Rasignirea. Atata suferinta doar pentru a salva omenirea, atata plans, atata rautate din partea celor care trebuiau salvati si totusi, am fost iertati si cu dret de alegere. Am continuat sa cant, simtind cum sunt invaluit de pace si liniste.

-Angelus, auxilium me. Ego aquam opus, am spus eu respirand greu.
Poate ca venirea aici nu fusese o idee bune.
Pana la urma sunt demon. Ce sa caute un demon intr-o biserica?

Kazuya:
M-am oprit din cantat, iar ochii mei s-au intors catre cel ce ma strigase. M-am apropiat de el si folosindu-mi puterile am reusit sa fac un mic rau.
-Te rog, apropie-te de rau si bea, mia mult nu pot face.
Am spus zambind cald celui din fata mea. Poate ca era ciudat pana si pentru el sa vada un inger cu ochii atat de rosii ca sangele. M-am ridicat de langa micul rau, lasat sa curga si m-am intors apropae de altar, asezandu-ma in genunchi si incepand sa ma rog ca mai devreme.

Da.. Nu merge asa.. Ah, Mike. Vii la biserica cu ganduri necurate.
Am evaporat apa si i-am spus:
-Multumesc.

Kazuya:
Am incheiat rugaciunea, ridicandu-ma de pe scarile de marmura din fata altarului si facandu-mi semnul crucii. Eram calm si plin de pace, linistit.
-Nu ai pentru ce sa-mi multumesti. Ma bucur ca pot sa ajut.
Am spus zambind, iar apoi mi-am miscat usor aripile ce amortisera sa ramana pe loc. Oricum, urma sa plec.

Am pus mana pe umarul ingerului, privindu-l sincer si i-am spus:
-Ma poti ajuta, te rog? Vreau sa ma aciesc pentru apartenenta mea.
si sa iesim la o cafea, ar fi fost o idee buna.

Kazuya:
-Sa inteleg ca esti... Un demon.
Am spus privindu-l cald.
-Poti sa te rogi, apartenenta ta se poate sterge in timp, prin rugaciune desii la inceput iti va fi greu, rugaciunea te va slabi pentru sangele pur de demon pe care il ai.
Am spus apropiindu-ma de altar, departandu-ma de tanar, iar un preot isi facuse aparitia. Acesta si-a facut cruce si se plecase in fata mea- nu se intampla sa vezi un inger des. I-am facut semn ca nu e nevoie, apoi a mers in prima banca incepand sa se roage. Poate ca voi sta si eu sa ma rog mai mult.

Mi-am facut o cruce, zambind pentru o ultima data ingerului si am pasit incet spre iesire.
Am iesit din biserica inspirand aerul sufocant, imbibat de fum de masini.
Am inceput sa merg pe jos, pentru a ajunge acasa.

Kazuya:
Am facut o ultima cruce pasind catre iesirea din biserica. Mi-am intins aripile si am zburat spre cerul albastru si lin, atat de mare asemeni unei mari intinderi de apa. Am coborat intr-o padure, asezandu-ma intr-un luminis, pe iarba proaspata si verse. Aripile imi erau desfacute, iar acum priveam cerul atat de limpede, relaxandu-ma. incepusem sa ingand acelas catec din biserica, adoram sa ma rog si nu ofaceam doar pentru iertarea mamei mele, ci pentru ca adoram sa o fac, iubeam asta.

Mi-am indreptat pasii spre o padure.
Iubeam natura iar asta era un motiv in pkus de relaxare.
Nu mi-ar fi stricat putina odihna. Am ajuns intr-un luminis si... Surpriza. Acolo era si ingerul de mai devreme.

Kazuya:
Continuam sa fredonez linistit, privind cerul. Acea mare albastra si pura. Ma gandeam cand o sa fiu reprimit printre ai mei. Uneori gandeam de ce s-a ajuns la asta, cu ce gresisem eu, dar apoi stiamc a nu trebuia sa o invinovatesc pe mama. Ea imi daduse viata si ea trebuia sa fie respectata de mine, chiar daca acum era in nefiinta alaturi de tatal meu ce n-a rezistat fara ea. Asa trecuse in nefiinta si muritoarea aceea care ma ingrijise, o simpla batranica, careia ii sunt recunoscator.

M-am asezat pe iarba langa el si i-am spus:
-Scuze ca te deranjez. Ne-am vazut mai devreme la biserica. Eu sunt Mike.

Kazuya:
M-am ridicat in sezut, privindu-l, apoi am raspuns calm:
-Eu ma numesc Kazuya Kazuko.
Am spus zambind, apoi am continuat:
-Incantat de cunostinta.

-De asemenea, am raspuns eu zambind la randul meu.
Sa ne cunoastem mai bine, poate si fizic. Cam asta ti-as spune, mi-am spsu eu in gand in timp ce imi mentineam acel zambet inofensiv pe chip.

Kazuya:
M-am ghemuit, lasand aripile sa se miste usor, libere in bataia razelor soarelui.
-Stii, natura e chiar superba!
Am spus privind in jur si ascultand micutele sunete ale vietuitoarelor.

-Sunt de acord cu tine. Iar acest loc este mai mult decat paradiziac.
M-am intins pe iarba si i-am spus:
-Ai ochii rosii. Nu ar fi trebuit sa fie albastri? Ca ai mei..

Kazuya:
-Este o poveste lunga demna de uitare, nu are rost sa dai importanta culorii ochilor.
Am spus ganditor si melancolic.

-Ah.. Dar de ce? Cred ca suntem la fel... am spus eu ganditor.
-Tu esti un inger cu ochi de demon, eu sunt un demon cu suflet de inger, am spus eu privindu-l atent.
Chiar e dulce baiatul asta.

Kazuya:
-Nu stiu daca suntem la fel, dar ochii acestia vor fi stersi intr-o zi...
Am spus cu adevarat ganditor si melancolic.

-De ce? Eu sunt mandru ca sunt si inger. As ura sa fiu ca toti ceiallti, am spus eu zambind.
-Nu ai de ce sa te temi sau sa-ti fie rusine de propria persoana.

Kazuya:
-Tu nu intelegi. Nu sunt eu cel care a vrut ochii astia si nu invinovatesc pe nimeni, dar doresc sa ma intorc printre ai mei nu sa raman pe pamant vesnic.
Am spus melancolic.