I really need you tonight +18

Statea intins pe canapeaua din Camera de zi. O melodie romantica se auzea undeva in fundal. avea caietul dedesen pe genunchi. Avea chef de niste mazgalituri. Era curios sa vada ce avea sa iasa din plictiseala. Nu stia ce era. Semana foarte mult cu un fluture, dar putea sa fie la fel de bine o floare. Insa, lasase balta magica sa pictura.

Am intrat val vartej intr-o camera fara sa vad ce si cum. Cineva ma urmarea asa ca trebuia sa scap urgent de el/ea.
Ma-m lipit de usa cand am intrat si am ascultat cu atentie daca plecase persoana respectiva, dar nu se auza nimic. Ma-m intors vazand un baiat ce se uita mirat la mine. Cred ca la-m cam speriat...

Il privi cateva secunde bune neintelegant de ce ascundea. Ce crezi ca faci? Intreba cu acel ton arogant pe care il folosea pentru necunoscuti. majoritatea persoanelor se enervau si-l lasau singur in secunda doi. Spera doar ca tipul asta s anu fie vreun obsedat care ii sarea in brate doar pentru ca fusese arogant. I se intamplase asta cu niste fete si un baiat. Nu-i placuse deloc experienta.

Ma-m repezit catre baiat si la-m prins de gura facandu-i semn sa taca.. Stiam ca nu aveam dreptul... Dar trebuia s-o fac.
- Taci, iti voi ecplica mai tarziu.
Ia-m spus privindu-l ingrijorat pentru o clipa, apoi mi-am intors privirea inapoi spre usa dinspre care se tot auzeau pasi.

Ar fi vrut sa protesteze, dar gura ii fu imediat acoperita. Blondul il ruga sa taca, asa ca o facu. Nu avea de ce sa-l dea in vileag. Ar fi putut, i-ar fi palcut sa-l vada afundat in probleme, dar se abtinu si tacu. Avea noroc ca era intr-o pasa buna si se simtea amabil si dragalas.

Dupa cateva minute pasii se facusera disparuti. Am rasuflat usurat si ia-m dat drumul baiatului.
- Multumesc. I-am spus in timp ce ma indepartam incet de el.
Acum puteam fi calm deoarece totul se sfarsise, dar cred ca totusi trebuie sa ii dau niste explicatii baiatului...

Rasufla. Daca cineva voia vreodata sa-l tortureze, trebuia doar sa nu-l lase sa respire pentru cateva secunde si i-ar fi spus tot ce ar fi vrut.Da, bine. Cu placere. Ce-a fost asta? Intreba fara sa mai aiba rabdare sa ii explice blondul totul. I se parea mai simplu ca tipul sa-i raspunda la intrebari.

Am oftat apasator si ma-m uitat la baiat.
- Nici eu nu stiu sa fiu sincer... Dar a inceput sa ma urmareasca cineva, nu ama vut ce face, a trebuit sa ma ascund...
Ma-m indreptat spre blond si la-m sarutat apasat pe buze scotandu-i limba apoi in semn de multumesc.

Lasa caietul de desen langa el pe canapea si se aseza picior-peste-picior ca sa-l asculte. Parea destul de trasa de par povestea, dar nu-l pasionau detaliile. Zambi multumit dupa ce se simti sarutat. O expresie satisfacuta ii infrumuseta chipul. Oricand, dulceata.

Ia-m privit chipul mirat, avea o expresie faciala destul de ciudata.
- Acum... cred ca am sa plec.
Am spus frecandu-mi capul in semn de jena.

Tch, du-te. Dadu din mana a lehamite. Expresia i se schimba intr-o fractiune de secunda. Semana extrem de mult cu un actor nevoit sa joace mai multe roluri in acelasi spectacol. Acum radea si era fericit, in urmatoarea secunda putea sa vrea sa te ucida cu privirea.

Il priveam putiin ciudat... Tipul era ciudat...
- S-a inamplat ceva?
Parca era fericit.. De ce ii se schimbase asa dintr-o data expresia?

Nu. Ce sa se intample? Intreba revenind la personalitatea sa normala: zambitoare si amabila. Stia ca era ciudat pentru majoritatea interlocutorilor ca se schimba foarte repede si des, dar chiar nu-i pasa de ce anume cred altii. Nu il interesa ca batranica din coltul blocului il creda betiv si idiot pentru ca avea suvite. Nu ii pasa ce vecinul de deasupra il considera curvar pentru ca din cand in cand mai venea cu cate o pustoaica sau pusti. Nu. Pe el il interesa logica si realitatea in care traia.

- Pur si simplu te-ai schimbat foarte repede, cand am vrut sa plec tea-i intristat oarecum...
Interesant... Baiatul parea din ce in ce mai diferit, in bine, in rau. Inca nu stiu.. Dar era diferit...

Ohh, asta era. Brusc totul avea sens si intelegea de ce primea astfel de intrebari. Asa sunt eu. Nu sunt genul care sa-si ascunda sentimentele. Pana la urma, emotiile sunt singura parte reala dintr-un om. De ce sa le falsific?

- Nu am spus ca trebuie sa le falsifici.
Vorbeam in timp ce ma apropiam de canapeaua alba pe care statea el si asezandu-ma jos.
- Nu iti place singuratatea? Sau tea-i atasat de mine? Am inceput sa chicotesc privindu-l adanc.

Il privi si ranspunse in timp ce se juca cu suvitele colorate in turcoaz. Ii placea efectul provocat de acea culoare pe blondul parului sau. Te cunosc de cinci minute. Saruti bine, dar nu e suficient.

Am inceput sa rad amuzat de spusele blondului.
- Acela nu a fost sarut, ci pupic.
Ma amuza faptul ca tipul credea ca nu sarut bine si nici nu incercase.

Tch. Toti va afundati in detalii. Isi dadu ochii peste cap strict teatral. Nu-i placeau deloc detaliile si majoritatea cunoscutilor se loveau de ele. Si el care le ignora cu desavarsire. Oricum, dai un pupic fiecarui om care te ajuta? Inclusiv vanzatorului de la magazinul din colt care s-a urcat pe o scara ca sa-ti dea ceva? Pura curiozitate. Era curios de personalitatea tipului.

Am inceput sa rad si mai tare la vorbele luis arcastice. Tipul era criminal.
- Da, gelos? am spus in gluma ridicand din sprinceana dreapta.
Nu era asa... De obicei sarutam doar persoanele care au facut cea important pentru mine si imi plac. Nu pot saruta pe oricine... Nu e genul meu.

Zambi pentru ca-l facuse sa rada. Ii placea sa faca oamenii sa rada sau sa zambeasca. Era placerea lui vinovata. Poate. Spuse fara sa-i dea vreun indiciu blondului daca era gelos sau nu. Era ceva la mijloc.

Dupa cateva minute ma-m oprit din ras pentru a il putea intreba.
- Si... cum te cheama?
Mi-am dat seama ca nu il mai intrebasem pana acum acest lucru... Nu stiam nimic despre el..

Herve. Raspunse automat. Numele real era rezervat autoritatilor si celor foarte apropiati. Daca blondul avea sa fie cuminte, poate i-ar fi spus realitatea. Dar tu? Intreba privindu-l fix in ochi. Elibera suvita colorata din tortura degetelor sale.

- Daisuke. Incantat, si cati ani ai?
Ma-m intins comod pe canapeaua din piele alba si mi-am dus mainile sub cap.
Ah~ As putea adormi aici...

Douazeci si cinci. Raspunse privindu-l asemeni unui parinte grijuliu. I se parea adorabil cum blondul se intinse pe acea canapea ca si cum ar fi fost a lui de prima oara si el era un intrus. Tu? Intreba ca sa nu ucida conversatia si pentru ca era curios. daisuke il fascina intr-o anumita masura.