Scanteie de intuneric +18

Bate la usa. Pe bune? Chiar acum?!
-Senpai, cine e la... nu am putut sa cntinui propozitia, caci mi-a taiat cuvintele.
-Nu conteaza. Asta e seara noastra si doar a noastra.
Am avut impresia ca s-a dus sa se uite pe vizor, dar nu a facut-o, ci doar si-a lipit urechea de usa, de parca ii era prea frica sa se uite cine e.

In urmatoarea clipa l-am dat pe Haru la o parte, nestiind cine e la usa. Acesta parca incerca sa imi faca niste semne, ca sa nu deschid insa nu l-am ascultat.
Am fost uimit de venirea lui Misaki pe aici.
-Da, ce doresti?am spus si am zambit intr-un mod ce parea destul de amabil.

Mi-am ridicat privirea in sus pentru a vedea persoana ce-mi deschise usa, era... Ren parca?
- Am enit cu posta. I-am spus zambind la randul meu si cautand in geanta mica pe care o aveam pusa pe umar.

-Sărut mâna muult, am spus pe un ton ironic. Acum dă chestia mai repede și pleacă i-am zis continuând să zâmbesc.
M-am întors puțin să văd ce face Haru, însă el părea că nu mai era de ceva vreme în sufragerie.
Unde naiba se dusese acum? Doar nu îi era teamă de nenea ăsta?

Ma-m uitat ironic la Ren si i-am zambit cu putina scarba.
- Tie nu-ti dau nimic, nu tu esti proprietarul caietului. Unde-i Haru?
La-m intrebat privindu-l putin urat si scotand caietul din geanta.

Unde eram eu? Stateam si ascultam toata conversatia de cealalta parte a peretului.
O sa va las sa ma gasiti.
Pentru ca am impresia ca va cam bateti joc de mine.
Incercati. Ca sa vedeti cum e.

Vroiam sa ii trag caietul din mana si sa ii inchid usa in nas. Nu imi prea pasa, sincer, de caietul ala.
Si de ce trebuia sa vina chiar acum?
M-am intors putin, observandu-l pe Haru dupa usa.
-Tu ce faci aici? am soptit

Mi-am facut loc peste Ren in casa si am inchis usa dupa inchizandu-l afara. M-am aplecat asupra lui Haru intinzandu-i caietul.
- Poftim, cred ca iti apartine.
I-am zambit calduros, macar el avea ceva bun simt nu ca Ren care merita sa fie invatat minte. Tupeul asta al lui nu era prea bun.

Am luat caietul de la Misaki. Nu stiu de ce era asa dragut cu mine. Si unde era senpai? Eram singur cu Misaki in casa asta gigantica, ce naiba.
Am plecat spre sufragerie.

L-am prins de mana si i-am soptit "un multumesc era indeajuns" i-am dat drumul brusc si ma-m intors deschizand usa si lasandu-l pe Ren sa se uite nervos la mine. In clipa urmatoare imi dase un pumn facandu-ma sa scuip sange si sa ma uit de jos incruntat la el.
- Agresivitatea ta iti va aduce probleme in viata.
I-am raspuns privindu-l cu calm chiar daca simteam nevoia sa i-o intorc ma-m abtinut, in fond... ce rost are sa discuti cu astfel de persoane care nu gandesc la furie?
Ma-m ridicat punandu-i mana pe umar si sporindu-i " Haru al tau e foarte dragut, pacat ca iti e ca un animal de companie"
Baiatul clocotea de nervi, isi strange apumnul agresiv dar nu-mi mai pasa, mi-am pus mana la gura vazandu-mi sangele si stergandu-ma cu maneca de la bluza pe care o aveam in clipa respectiva pe mine, aceeas bluza groasa...
Am dat sa plec de acolo calm, nu-i purtam pica pentru ca era crizat, mai cunosc astfel de persaone ca el...
Roby se putea lua de mana cu el si din partea mea sa dispara cat mai departe...

Dupa ce a plecat Misaki, Ren-senpai a intrat bajbaind. Eram in bucatarie, uitandu-ma pe geam.
S-a apropiat de mine si a incercat sa ma ia in brate, dar m-am departat de el.
-Chiar ma tii ca pe-un animal de companie?

-Nu, dar daca nu ma crezi te poti duce la Misaki in brate. am spus pe un ton ironic, aprinzandu-mi tigara de pe masa.
Priveam nervos in gol, totusi continuand sa il urmaresc pe Haru cu coada ochiului.
Statea si ma privea, fara sa aiba nicio reactie.

-Foarte bine. am zis nervos, am dat cu pumnul in pervaz si am plecat spre sufragerie.
-Demonstreaza-mi daca vrei sa te cred. Nu pot sa am incredere oarba in tine, chiar nu pot. O sa ies cu inima franta din toata prostia asta daca cred pur si simplu.
Am stat cateva secunde bune ca sa-i vad reactia.

-Eu chiar te iubesc, Haru. Si stii bine asta.
M-am apropiat de geam si am inceput sa urlu in gura mare lucruri poate ciudate pentru unii. Cum ca il iubesc si ca as fi nimic fara el.
A inceput sa rada, insa tot nu ma credea.
Am inceput sa il sarut pasional.

Am incercat sa il imping, dar nu puteam. Mi-am dat capul la o parte ca sa pot vorbi, dar a inceput sa ma sarute si tot ce mai puteam spune consta in gemete, gemeam pentru mai mult.
-Chiar crezi ca ma poti duce asa... ah...cu cateva saruturi?
Inca incercam sa il imping. Nu puteam. Nu stiu daca voiam, in primul rand, dar inca incercam prosteste.

-Bine, atunci vino cu mine.
L-am tras dupa mine, luand gecile noastre si am iesit afara din apartament.
Am coborat scarile in graba, iar el parea destul de agitat.
Am alergat si l-am dus catre cea mai apropiat magazin cu flori si decoratiuni.
-Un buchet din 100 de trandafiri, va rog. Vreau sa ii demonstrez acestei persoane ca o iubesc. am spus si am aratat spre Haru Stiti, ii plac chestiile romantice

M-am uitat uimit la el. Nu la asta ma refeream.
Tipul a zis sa luam buchetul intr-o ora. O liniste apasatoare se asternuse cat timp ne plimbam prin oras. Asteptam momentul potrivit. La o cotitura, l-am lipit de peretele unei cladiri.
-Nu la trandafiri ma refeream. Vreau sa-mi arati sa ma iubesti. Cu pasiune.
L-am sarutat usor la inceput.
Afara incepuse sa ploua.
Vai ce scena romantica faceam.

-Okei, deci iti voi oferi un blowjob in ploaie? Cu pasiune. am spus pe un ton ironic si m-am dat la o parte, lipindu-l pe el de perete.
Am continuat sa il sarut, jucandu-ma cu limba si buzele sale rozalii. Mi-am bagat mana pe sub tricoul ud simtindu-i toate bataile inimii.
I-am soptit ''te iubesc'' si i-am mangaiat incet abdomenul

-Si eu. Din pacate, te ador. I-am soptit la ureche si mi-am lasat buzele sa-i gadile pielea.
Gemeam pentru mai mult. Eram acolo, pe strada, in ploaie. Dar nu mai conta. Caldura corpului lui imi dadea fiori. Era ca un taur cu sangele fierband.

Si eu il adoram. Poate abia acum imi dadusem seama ca as fi fost un nimic fara el. Cred ca el ma invatase sa zambesc mai des, sa privesc viata cu alti ochi.
-O sa racesti, Harucchi

-Harucch.. Am inceput sa stranut. Ce naiba, stia exact ce sa faca si cand. Mi-am dat ochii peste cap.
-Hai sa mergem sa luam buchetul ala. Imi plac trandafirii, pana la urma... Am mai stranutat odata. Mi-a infasurat fularul lui in jurul gatului, abia mai lasandu-mi loc sa respir.

L-am tinut de mana pe parcursul drumului, iar cand am mers sa luam buchetul i l-am oferit, aproape ingenunchind.
Sclipirea din ochii sai nu disparuse nici acum.
Ne-am indreptat spre casa, cu pasi grabiti, fiindca inca ploua foarte tare.