Class

Shiki:
-Sunt sute de ani de cand stau singur aici asa ca plictisul a fost mereu cu mine, insa s-a terminat acum.
Am spus zambindu-i.

- Cati ani ai, mosule?
L-am intrebat incepand sa rad.

Shiki:
-Mai mult decat par.
Am spus zambind si privind nostalgic casa.

- Spuneai ca sunt primul care te-a "revendicat" si spuneai ca ai mai fost doar cu o fata.
Cum ai rezistat fara sa faci nimic atatia ani?
Era o intrebare ciudata, dar era adevarat... Cum putea sta asa atata timp...

Shiki:
-Pentru ca nu am trecut usor de pierdrea ei si a familiei mele.
Am spus nostalgic.

Am oftat amarnic , ma simteam purin prost dupa ceea ce spusesem.
- Scuze... Cand nea-m cunoscut credeam ca vrei doar sa te culci cu mine deoarece erai foarte sigur pe tine si dupa cateva ore petrecute impreuna am facut-o...

Shiki:
-Ti-am spus ca te iubesc si ca nu-ti vreau doar trupul. Si nu ai de ce sa-ti ceri scuze, nu ma deranjeaza sa-ti spun trecutul meu pentru ca asa ma cunosti. Daca ai intrebari nu ezita sa mi le pui.
Am spus zambindu-i iubitor.

- O-okay, chipul sau luminat de razele soarelui era de enspemii de ori mai frumos, de, de ce eu? Adica sunt sigur ca ai vazut o gramada de fete si baieti inainte... De tocmai eu?

Shiki:
-Pur si simplu tu ai fost cel care mi-a captat atentia, cel pe care l-am placut si cel pentru care "a place" a devenit prea putin a spune.
Am zis zambindu-i apoi am realizat ca soarele iese pe cer.
-Daca vrei sa ramai afara, treci la umbra, soarele te arde.

Ma-m dus la umbra dupa cum mi-a spus.
- Daca as muri... Ce ai face?

Shiki:
-Ma omor.
Am spus serios, fara pic de gluma.

- De ce ai face asa ceva?
M-am apropiat de el punandu-i mana pe fata.

Shiki:
L-am tras la umbra si am raspuns la intrebare:
-Pentru ca te iubesc.

- Tocmai, ma iubesti, ar trebui sa incerci sa iti continui viata cum ai facut si pana acum. Familia ta s-a dus, si nu te-ai sinucis, de ce ai face-o pentru mine? Nu mi se pare corect.
Eram lipit de peretele casei sale in tgimp ce el imi facea o umbra mare.

Shiki:
-Pentru ca tu inseamni totul pentru mine si da m-as sinucide asa ca ai grija si nu te pune in pericol.
Am spus sarutandu-l scurt.

- Si familia ta insemna totul... Hai in casa...
Am spus intr-un final mergand pe marginea cu umbra.

Shiki:
-Nu chiar...
Am spus ingandurat.
-Da, haide.
Am zis urmandu-l si incercand sa-mi afisez zambetul.

- Cum adica "nu chiar"?
L-am prins de mana cand am intrat in interiorul casei mari.

Shiki:
-Nu inseamnau chiar totul.
Am spus zambind.

- Explica-te.
Il priveam urcand scarile in timp ce ma tinea de mana.

Shiki:
-Erau reltii complicate si cu toate astea ii iubeam, insa acele complicatii m-au facut sa ma desprind putin, sa nu ii consider totul.
Am spus zambindu-i.

- Nici eu nu sunt chiar totul.
Am intrat intr-o camera mare, sparioasa unde se afla o canapea, o biblioteca mare plina de carti groase si prafuite, si un birou, doua fotolii si o masuta.

Shiki:
b[]-Ba esti.[/b]
Am raspuns foarte sigur pe mine.

- Nu are rost sa ma contrazic cu tine, nu?
Am spus razand si asezandu-ma pe canapea.

Shiki:
-Nu, chiar nu are.
Am spus zambind si asezandu-ma pe suprafata biroului.