All art requires courage

Am chicotit.
-Deci unde vrei sa mergem pentru prima intalnire?
a zambit si el si ne-am imbratisat. inima ii batea puternic si imbratisarea-i era calda.

-Unde doresti. Daca sunt cu tine imi e perfect, am zis si am facut o mutra de catelus plouat.
Sunase cam a linguseala fraza aia, dar nu prea imi pasa acum.
-Stii, daca ma gandesc mai bine, te las sa-mi cumperi o cafea.
Ce ziceam? Parca eram o curva din filmele americane.
L-am luat de mana si i-am zambit pervers.

-Cafenea sa fie. am zambit si m-am lasat sarutat de buzele lui moi si dulci.
stiam locul perfect unde aveam sa il duc. Va fi perfect. El e perfect.
Ah, ce tot indrugam.

Limbile noastre se jucau pe acolo, in timp ce eu ii mangaiam chipul.
Nu as fi vrut sa ii dau drumul, dar altfel s-ar fi ales praful de toata intalnirea noastra.
L-am prins de mana, incepand sa fac niste cerculete cu degetele prin palma sa. M-a strans puternic si ne-am indreptat spre usa.

Am intrat in masina si am bagat cheia in contact.
Ryota mi-a pus mana pe picior cand eram la semafor si a zambit pervers. M-am apropiat de urechea lui soptindu-i:
-Mai avem putin.
Apoi am bagat in viteza a patra si am accelerat, facandu-l sa-si muste buza de jos. Cred ca-i era putin cam frica de felul in care conduceam.

Cand a pornit deodata, am tresarit. Nu imi era frica, eram cu el.
Cand am ajuns la cafeneaua aleasa de el, m-am uitat putin uimit.
-Woah!
Ne-am asezat intr-un loc mai retras. Am zambit in sinea mea, inca (,) continua sa ma tina de mana.

Am suras la reactia lui si am parcat rapid. Am lasat talentele mele de sofer sa iasa la iveala, caci am facut o parcare cu spatele de nota zece.
Cand am ajuns la usa, l-am lasat sa intre primul cu un "Dupa dumneavoastra, domnisoara." S-a uitat urat la mine, apoi am continuat:
-A, sau nu mai esti domnisoara. cu un zambet satisfacut.

-Lasa-maa. am spus si am scos limba intr-un mod jucaus, copilaresc.
Am chicotit amandoi, dupa care am inceput sa ne uitam prin meniu. Eu sincer nu prea acordam atentie meniului ci lui Sensei.
Mi-am plimbat usor degetele pe langa ale sale, pana am ajuns sa le atingem

I-am prins mana in mana mea si am chicotit cand a inceput sa roseasca. Mi-am plimbat privirea prin meniu, dar ii simteam privirea atintita asupra mea. Am inchis meniul, mi-am sprijinit capul pe ambele maini, copilareste, si m-am apropiat de el.
-Ce vrei sa comanzi?

-Ceva cu frisca, si nu gandi pervers, sensei.
Simteam ca obrajii mei vor lua foc in curand.
Nu stiam ce si cum sa fac, nu il puteam privi in ochi, la cat de ciudat ma simteam.

Am ras si am vazut un ospatar care venea spre noi. Fata lui mi se parea cunoscuta, si cand l-am vazut mai bine, i-am dat drumul lui Ryota la mana si m-am uitat putin rusinat la el.
Nimeni altul decat Ringo, celalalt student cu care aveam probleme pe langa Ryota.

M-am uitat cam urat la ospatar care ii zambise discret lui Shou-sensei.
Nu stiam despre ce e vorba, asa ca m-am simtit putin ciudat ca am reactionat asa dintr-o data.
Am comandat eu, pentru ca Shou era mult prea distras si oarecum socat.
-Esti bine? am spus dupa ce plecase tipul ala.

-Da, da, sunt bine.
I-am luat mana in mana mea si i-am mangaiat degetele.
O tipa ne-a adus bauturile si mi-am luat cafeaua cu gheata in mana si am inceput sa o savurez.
-Tipul ala era studentul meu. am spus intr-un sfarsit, pentru ca parea al naibii de curios.

-Ah, parea dragutel tipul.
Am spus cu o oarecare ironie, se putea observa din glasul meu usor tremurand.
Mi-am tras mana din acea ''capcana'' si mi-am savurat linistit ciocolata calda.

Mi-am lasat cafeaua, m-am ridicat si m-am astezat pe bancheta de pe partea opusa, langa el, si i-am prins incheietura de peretele din spate.
L-am sarutat salbatic. Voiam sa stie ca e al meu. Ca sunt al lui.
-Nu mai dragut ca tine.

Am fost surprins intr-un mod placut de gestul sau. Imi placea si se simtea al naibii de bine.
-Te iubesc.
Cand mi-am intors putin privirea am observat ca dragul de Ringo se uita putin uimit la scena pe care reusise sa o admire.

Cand mi-am intors capul am stiut ca sunt mort. De ce, de ce n-am fost atent.
Ah, la naiba.
Cum ii explic.
Vine spre noi.
Sunt mort.

Tipul se indreptase spre noi, privindu-l pe Shou-sensei foarte atent.
Cu un glas care, cel putin mie, mi se paruse extrem de ironic, ne intrebase daca mai dorim ceva.
I-am raspuns negativ, dar Ringo asta continua sa stea langa masa noastra.
Ce naiba avea de gand?

Nu mi-au trebuit mai mult de doua secunde ca sa ma gandesc la vreo 5 variante:
Avea sa ma santajeze?
Sa dea de veste ca "Shou-sensei e gay"?
Sa plece?
Sa se dea la Ryota? ( da, am considerat si asta.)

-Ugh, poti pleca.
Am reusit sa o zic si pe aia, desi recunosc ca imi era teama sa nu iasa scandal, tipul parand foarte arogant.
M-am uitat urat la el, acesta aproape fierband de nervi.

Ryota mai bine tacea. Intotdeauna am crezut ca degeaba e arogant, ca habar nu are sa se bata. Am luat o pozitie defensiva, si luandu-mi inima in dinti, am intrebat:
-Ce naiba vrei ca sa taci?

Ii priveam ciudat pe cei doi.
Eram gelos? Normal ca nu eram. Sau eram? In acel moment am inceput sa imi pun o tona de intrebari si sa imi umplu mintea probabil si cu anumite ganduri care m-ar fi framantat degeaba.
Ce legatura avea sensei cu tipul?

-Aaaah, dar stii foarte bine~ tonul ironic al tipului ma facea sa-l iau la pumni. Voiam sa-l scot pe Ryota de aici.
Ok, nu aveam cum.
Ok, fara pumni.
Ah, la naiba, eram prins aici.

Am incercat sa imi pastrez calmul.
Stateam la masa precum un copilas inocent ce astepta vreo recompensa.
Mi-am aprins o tigara din pachetul lui Sensei, inhaland fumul.

I-am aruncat o privire lui Ryota comunicandu-i ca alea sunt tigarile mele, si ca daca il mai prind odata fumand ii bag tigarea pe gat.
-Sunt al lui deja, nu vezi...
Am incercat sa-i arat lui Ringo ca il iubeam pe Ryota.
I-am luat mana in carea avea tigarea de la gura si l-am sarutat profund, simtind gustul de tutun.