Can I really change? +18

Soarele ce se strecura printre frunzele verzi ale copacilor ii luminau fata baiatului ce statea la trunchiul unui copac gandindu-se din ce in ce mai mult la acele clipe melanolice din trecut chiar daca nu vroia, ele ii apareau in cap ca niste franturi de film aruncate de vreme. Se tot gandea de ce trebuia tocmai el sa pateasca asa ceva? Ce facuse? Dar nu gasea motive... A ales sa dea vina pe viata care il chinuie si ii place asta, da ii place, ii place sa se joace cu el, sa il faca sa sufere, si sa il manance pe interior.
Dar blondul nu vroia sa renunte, isi pastra ferm pozitia. Se tinea tare, vroia sa para dur si chiar daca uneori nu ii reusea isi dadea toata silinta sa o faca.
Dupa o gandire destul de abundenta si tacuta isi trecuse mana prin claia blonda de par si isi sprijinise capul de trunchiul gros al copacului ascultand pasarile ce ii cantau suav.

M-am asezat pe jos, intr-un loc oarecare. Eram mult prea plictisit ca sa stau in casa, asa ca am ales sa fac o plimbare.
Mi-am lasat capul usor pe spate si mi-am inchis usor ochii lasandu-mi gandurile sa curga.
Mi-am trecut de cateva ori mana prin parul negru si stralucitor, dupa care mi-am aprins o tigara.

Urechiile mele s-au miscat brusc din cauza unui sunet de pasi care se opri. Cineva era in apropiere dar nu ma interesa prea tare, se pare ca luase un loc, nu era foarte aproape dar nici departe. Imi continuam linistit relaxarea pe care incepusem acum cateva minute sa o dobandesc.
Pasarile ce-mi cantau triluri mirifice in fiecare clipa se tot adunau, isi luau zborul si isi vedeau de treaba ignorandu-ma, de obicei eram ignorat deci nu era o noutate.
Am oftat apasator si mi-am pus mana dreapta peste ochi.

Mi-am intors privirea catre blondul ce statea sprijinit de trunchiul copacului.
M-as fi bagat in vorba imediat, dar cum eram numai noi prin preajma, mi-am zis sa nu-l sperii din prima.
Cred ca observase ca il priveam, asa ca m-am prefacut ca atentia imi este atrasa de niste fluturi ce zburau pe langa mine.
Oricum probabil deja ma credea vreun ciudat, cum o fac multi.

Baiatul ce ma privea de ceva vreme imi inspira un sentiment de nostalgie, tristete si fericire in acelasi timp cu toate astea un sentiment de nesiguranta il inconjura, incercam sa ii adulmec mirosul dulce de miere si levantica ce-l emana in aer, era asa de dulce, ma facea sa-mi intorc incet nasul dinc auza dulcetii, dar cu toate astea imi placea, nu ma saturam sa nu-l mai miros. Statea la o distanta cam mare de mine si totusi ii puteam vedea fiecare trasatura.

Minutele treceau in sir, iar locul era inca dominat de o liniste profunda pe care, m-am gandit ca ar fi mai bine sa o sparg:
-Umm, salut..
Abia rostisem acel cuvant. Si asa era pe un ton cam indiferent.
M-am ridicat, scuturandu-mi blugii si m-am indreptat spre blond.

Ii urmaream fiecare miscare, fiecare pas, fiecare gest. Se apropia de mine, ma speria, era putin cam direct.
- Buna?
I-am raspuns intr-un final nemutandu-mi privirea de pe el. Ma intriga persoana lui, era diferit, dar in ce sens?

Mi-am dat seama din tonul vocii sale ca nu se simtea chiar bine in preajma mea.
-Nu te mananc, sa stii.
Astazi se pare ca imi pierdusem toate grijile. Cand il priveam, o stare de fericire si calm ma cuprindea. Am zambit, uitandu-ma in gol.

Il priveam putin ciudat, nu stiu de ce, imi inspira o aura diferita de toti ceilalti.
- Stiu ca nu ma vei manca, esti prea slab pentru a face asta.
I-am spus cu un ton copilaresc zambindu-i calduros apoi mutandu-mi privirea spre cerul albastru cu nuante de alb pe ici-colo.

Am chicotit usor la raspunsul lui.
Vantul a inceput sa bata din ce in ce mai tare. Mi-am dus mana dreapta in fata ochilor pentru ca o data cu puternicul vant se ridica tot praful si toate mizeriile aruncate de alte persoane.
Priveam melancolic apusul ce se furisa in spatele liniei orizontului.
-Si ce te aduce pe aici? intreb din pura curiozitate

Mi-am tras picioarele la piept prinzandu-le cu mainile si punandu-mi capul peste genunchi. Inca il priveam pe baiat... Ochii lui sclipeau in apusul rozaliu al soarelui.
- Vin des pe aici sa-mi limpezesc gandurile... Tu?
Gandurile mele... Acele ganduri nostalgice care nu-mi dadeau pace si ma inebuneau cu zilele dandu-mi un sentiment de melancolie.

-Acelasi motiv,desi uneori vin doar pentru ca ma plictisesc sa stau intre aia 4 pereti.
Mi-am indreptat privirea catre blond si i-am zambit. Savuram acest moment ca si cand era doar un vis. In preajma acestui tip ma simteam mult mai bine.
-Sunt Mamoru, apropo

I-am zambit la randul meu, privindu-l in totalitate, din cap pana in picioare.
- Mido, incantat.
Tipul ma facea sa vreau sa-l daram in secunda doi si sa-l arunc in lac doar pentru a il facea sa isi dea jos bluza... Ce se intampla cu mine. Am scuturat din cap incercand sa imi alung aceste ganduri stranii.

Se uita destul de dubios la mine si ma facea sa cred ca am ceva pe fata.
-S-a intamplat ceva, uhm, Mido?
Desi, trebuie sa recunosc ca si eu il priveam din cand in cand, si destul de insistent.
M-am sprijinit de trunchiul copacului si am inceput sa aberez. Sper ca nu ma auzise.

Am tresarit putin cand mi-a rostit numele, dar nu indeajuns de tare sa ma observe.
- Ah... Nu, totul e okay.
Ma-m ridicat in picioare scuturandu-ma de frunze si nisip. In apropiere era un lac curat si splendid unde puteam admira un peisaj mult mai frumos. I-am intins mana baiatului si il priveam lung.
- Vi?

Am fost putin uimit pentru ca imi intinsese mana, insa nu l-am refuzat.
Ma ridicasem, dar continuam sa il tin de mana.Indreptandu-ne spre lac, am observat ca palma ii transpirase.
-Ti-e rusine sau ceva? am spus si am inceput sa rad.
Mi-am ridicat privirea catre cer, admirand explozia de culori specifice apusului.

Ma-m uitat in jos observand insectele mici ce se aflau in cautare de hrana, lumea incepuse sa ignore lucrurile ce ii inconjurau, trist...
- Nu, nu mi-e rusine. Dar ar fi mai bine sa-mi dai drumul.
Am spus tragandu-mi mana din palma lui.

Okei. Avea dreptate, nu stiu ce se intamplase cu mine in acel moment.
-Scuze..
M-am indepartat putin de el si m-am asezat pe iarba moale. Mi-am aprins o tigara si am inhalat aproape tot fumul, dezlantuindu-l mai apoi cu tandrete printre buzele usor crapate.

Ma-m asezat langa el si i-am luat tigara din gura tragand un fum din ea si lasand-ul apoi sa se risipeasca in aer.
- Nu iti cere scuze pentru chestii de gen.
Ia-m zambit si i-am intins inapoi tigara.

Mi-am luat tigara inapoi si am tras cateva fumuri. Am inceput sa rad de unul singur:
-Stii? Asta a fost un sarut indirect.
Da, eu si aberatiile mele. Acum sigur ma credea vreun pervers sau ceva de genul. El inca admira lacul care pur si simplu te linistea, asa ca nu cred ca ma auzise.

Am inceput sa rad la auzitele vorbelor lui.
- Da, a fost un sarut indirect.
Cand ma-m potolit din ras mia-m pus mainile peste genunchi si capul peste maini privindu-l pe baiat cum fuma linistit.

-Vrei si unul,uhm, direct?i-am soptit apropiindu-mi chipul de al sau.
Am observat cum inchidea usor ochii, asteptand sarutul.
M-am retras si am inceput sa chicotesc.
-Dezamagit?

Il priveam cu atentie, chipul lui era liminat de soarele ce apunea incet.
- Esti sigur ca eu sunt cel dezamagit?
Ochii lui erau tintiti asupra mea, imi dadea fiori...

La auzirea acelor vorbe ale sale m-am repezit si l-am sarutat scurt, dupa care i-am zambit.
Mi-am intors privirea in alta parte pentru ca eram oarecum rusinat de gestul meu. Hai, Mamoru, revino-ti!
Din cand in cand, ii mai furam un zambet, o privire.

Am inceput sa rad la reactia lui spontana. Nu credeam ca va reactiona chiar asa... Adica ne cunosteam de cateva ore maxim si el m-a si sarutat... Am inceput sa dau din coada jucaus.
- Asta numesti tu sarut?