This is the picture from my own dream?

Statea nedumerita in pat ,si priveam tavanul alb ,cate pete mai erau pe el ,avea dreptate nici una era doar imaginatia ei ,care se parea ai juca feste dintr-o data .Nu era imaginatia sa era doar imaginile din trecut care rulau ca un film invechit in mintea sa ,nu ea era devina.Incearca din rasputeri sa uite pe cineva pe care l-a intalnit cand era mai mica ,era ca si cum inceraca sa recreze in mintea sa imaginea unei persoane pe care nu a mai intalnit-o niciodata .Huh se considera o ciudata ,numai ea putea visa la prosti fara noima.Desi dupa parerea sa totul se intampla cu un scop ,daca era de bine sau de rau asta nu mai stia .Dupa un timp de gandire se ridica din pat ,merse spre dulap ,scoase o rochie la voia intamplari pe care o imbrcase ,nu era ceva sofistica ,era partial simpla rochia ,dar avea un aer de eleganta si still .Isi lasa parul desfacut ,incaltand sandalele ,nu aveau toc ,prefera ceva usor ,cand stia ca are mult de mers .
Biblioteca oricum era departe de ea ,precis va mai face si alte opriri la cofetarie sau prin alte locuri ,probabil nici nu va mai ajunge la biblioteca .Se va opri la o cofetarie si va incepe sa pice in ganduri cum facea deobicei.
Iesind din apartamentul sau ,se departase vizibil de locatia unde statea ,isi flutura rochia cu mainile ,find destul de lunga ,nu trece de genunchi ,era aproape de genunchi sai ,find si dantela care acoperea o parte mica din genunchi ,nu stia de ce alese sa mearga la biblioteca ,poate pentru ca avea chef sa citeasca ceva .
Pe strazi observa chipurile oamenilor ,pareau mai mult zambitori ,ei nu aveau nimic de facut ,poate ca daca lasa si ea o parte din trecut in urma putea sa afiseze aceasi expresie pe chip ca al lor ,o dimintea mereu se incepea cu un zambet ....Poate ca daca ar fi incercat asa si ea...Ehh nici ca ii pasa ,mergea cu pasi inceti ,in timp ce se juca cu degetele ,avea o parte mai copilaroasa ,pe care o puteai numi hilizata ,desi nu era asa.

Baiatul se tot plimba printre rafturile mari de carti, era debusolat, toate acele rafturai pline de carti prafuite neatinse de cineva il induceau in eroare... Cauta o carte, dar nu stia ce anume... Isi trecea degetul peste cotoarele prafuite ale cartilor groase.
Se tot uita, lua cate una in mana, o verifica, citea plotul si le punea la loc. Nu era nimic interesant pana acum. Ajunsese din nou la rafturile cu litera "C" si inca nu gasise ceva... S-a impiedicat de o carte aruncata pe jos. A strans din dinti incercand sa nu scoata o injuratura deoarece nu ii placeau persoanele care se comportau in halul asta cu o carte. A luat-o de jos si a asezat-o pe un raft. Langa cartea pe care o pusese era una cu o coperta destul de noua pe care scria "casa nopti" era primul volum, s-a decis sa il citeasca, parea ceva interesant, trebuie sa recunoasca, ii placea mult coperta si cred ca de acea alese cartea.
S-a asezat la o masa din biblioteca si a deschis cartea, a inceput sa citeasca plotul care il atragea din ce in ce mai tare. Iubea povestile stintifico-fantasitice, mai ales daca erau si romantice. A zambit si s-a tras mai spre geam pentru a avea mai multa lumina. Cartea parca il absorbea....

Decise sa intre in aceea biblioteca pana la urma nu avea ce sa pateasca ,dar ea vroia sa o ia in alta directie ,se aseza la o masa cu o carte foarte subtire in maini .Ce era in capul ei ,proasta de ea putea macar sa dea bine si sa ia un roman ,nu se regasea in niciuna dintre cartile pe care le citea ,se arata plictisita si lipista de sentimente si viata ,oare chiar era asa ea ,isi umfla obraji copilaros ,si casca dupa aceea se intinse ,decizand ca ar fi bine sa ia acea carte la ea acasa ,decat sa ocupe spatiu in acesta biblioteca cu prezenta ei ,pe care nimeni o vroia acolo .Rar si straniu oameni o vedeau cu ochi rai dar ea continua sa spere si sa credea in vise false.
-False iluzii ,vise fara rost.dand cu piciorul in aer ,ridicandul putin de pe pamant.

Auzind o voce feminina si suaa isi intoarse capul instinctiv. Ah... Era ca un mic ingeras, ii parea cunoscuta dar nu stia de unde, inima incepuse sa ii bata din ce in ce mai tare.
A fugit catre ea incercand sa nu se mai impiedice, a prins-o de umeri si s-a uitat la ea cu lacrimi in ochi, era ea? Adica o cautase atata timp si acum sa o gaseasca... Putea fi doar mana destinului... Dupa atata timp sperantele lui aproape ca se risipisra dar uote-o aici. Fata s euita la el debosolata, nu stia ce se intampla...
- Maya? Tu esti, nu? Joon a inceput sa planga, ciudat, nu plansese de mult timp si acum o facuse? Era foar o fata... O fata speciala pentru el.. Lacrimile sarate ii curgeau necontenit pe fata lui paldida. Ochii ii sclipeau de fericire. Aproape ca vroia sa o stranga tare in brate, sa o sarute si sa o intrebe daca totul e bine... Dr se temea, ii era frica sa nu faca o greseala, sa nu o sperie...

Maya cine era acea persoana ,saracul de el era atat de pierdut ,precis cauta pe cineva si nu gasea ,zambi catre acesta ,apoi ii facu'se cu mana ,luand o carte si mergand spre bibliotecara rugand-o sa i-o impachetze ,stia ca niciodata sa nu aiba incredere in necunoscuti ,isi aranja orchia ,se bucura ca in momentul de fata avea balerini ,si o tuli pe usa afara ,alergand spre parc ,pierzandu-se prin multime ,Haaa asta era buna cineva o numea Maya si ea nici nu il cunostea ,ce ciudat ,se aseza pe o banaca linistita .Deschizand cartea linistita ,incepand sa citeasca ,cat de placut era afara ,adiera vantului care ii mangaia usor orbaji iar rochia i-o flutura usor ,inspira adnac,ridicandu-si privirea spre cer ii parea rau ca il lasa asa ,dar era un necunoscut.Nu prea avea incredere in ei ,putea sa iti spuna ca te cunosc si apoi sa te duca de nas la fel ca pe copi mici ,la care le oferi o bomboana si iai prins in plasa ,ha dar ea nu era usor de pacalit ,poate ca era dar nu recunostea si o facea pe dura .

Nu, nu, nu! Nu putea sa ii scape din nou... Era imposibil! Ii alunecase printre degete asa de tare... Vroia sa o prinda de mana si sa o tina langa el... Nu era in planul lui sa o scape acolo. Si-a luat haina si a pornit la fuga dupa ea. O pierduse pentru cateva momente in multime, dar inima i-a fost ca un ghid. A ramas pe loc si s-a uitat in jur, picioarele incepusera sa se miste incet, incet. Ochii lui erau mari, soocati, aproape ca ii dadeau lacrimile cand se gandea la trecut... O tinea de mana, ea cazuse din copac, era ca o maimutica, dar cazuse, o ducea la infirmeria orfelinatului si incerca sa o amuze, sa nu mai planga, lacrimile cadeau din ochii ei asa de suavi si negri... Ii parea asa de rau.. O strangea de mana de parca o vroia mai aproape.... Dar ziua aia cea ce i-a speparat... Daca el nu o ducea la infiemerie nu o vedeau oameni ce urmau sa ii fie parinti adoptivi.. Acum regreta, macar o zi... Macar o zi de ar mai fi stat cu ea....
Cand s-a trezit din vise era deja in parc... Se uita imrejur debusolat, nu stia cum ajunsese acolo.... Dar nu se gandea prea mult, o zarise... Fata era in fata lui... Ii era frica sa se apropie... Ii era frica sa o mai atinga, daca se speria? Daca fugea?

Acel barbat era iarasi aici ,ofta ,inchizand rapid cartea ,privindu-l atenta ,observandu-i structura fetei ,care daca era sa recunoasca era foarte diferita ,care ii dadea un aspect delicat pentru unu barbat .Merse in sspatele sau puanandu-i mana pe umar. Domnule sunteti bineluandu-l de mana ,si tragandul dupa ea ,il va duce la sala de balet unde obisnuia sa repete ,oricum nu era mai nimeni pe acolo ,si ii va da unceai ,poate asta il va calama.Ajunse la acea salaba ,totul era cu alb si se puteau observa modelele de pe perti ,care erau accentuate cu o culoare mai creola ,trase scaunul pentru acesta mergand sa ii aduca un ceai sau cafea ce vroia ,mai bine il intreba inainte ,sala era destul de incapatoare ,se puteau vedea oglinzile care erau de dimensiuni mari ,iar printr-un colt mai departat era acolo aruncati niste pantofi pentru repetiti .Isi stranse parul in coda ,pregatindu-se sa plece in camera unde savea sa se schimbe ,era ceva obisnuit pentru ea ,acesta daca vroia putea sa exploreze locul ,nu ca avea sa gaseasca cine stie ce atractie ,era doar o sala dstul de veche dar cu renume ,plus ca profesoara astazi nu avea sa vina ,precis se imbolnavi de sindromul ''libertate'',acea profesoara obisnuia sa o bata la cap cu visele ei neinplinite.

Ramasese pe scaunul unde-l pusese, nu se mai misca, abia daca clipise, privea cu aroare usa pe care iesise fata, isi fixase privirea in partea de jos a usi si se gandea la diverse chestii, franturi din amintiriile pe care vroia sa le uite cu mult timp in urma. Se simtea comfuz, debosolat si depasit de situatie, ce putea face? Daca o speria din nou? Ce se va intampla daca o va pierde? Daca nu era ea... Simtea de parca un nod in gat ii ingreuna respiratia si ii crestea pulsul. Se simtea ametit si ii venea greu sa creada ca asa ca printr-o minune dumnezeu i-a aruncat-o pe tava, era fata pe care o iubea cel mai mult, era mereu ca o sora pentru el chiar daca poate simtea mai multe... Nu vroia sa ii mai dea drumul, nu vroia sa o lase sa plece... Ameteala il cuprindea si simtea cum totul incepuse sa se miste in jurul lui, dar isi pastra inca picioarele pe pamant...

Acesta arata foarte dezamagit ,ii aduse cana cu ceai find deja schimbata in hainele pentu repeti ,sperand ca se va simti mai bine ,poate ii erau rau ,mancase ceva prosti ,dau il parasise iubita ,erau multe chesti de care ea nu se putea lega ,Nu stiu ce ai patit de esti asa de trist ,dar orice ar fi imi pare raut ,pana la urma pari a fi un baiat bun poate ca era genul acela baitul mamei ,care imediat ce dadea de o problema se simtea panicat ,ea nu avea nici cea mai mica idee ce sa creada ,dase drumul la muzica incepand sa repete pasi pentru dans ,facuse balet de la o varsta frageda ,de aceea acum parea a excela si mai mult in meseria ei ,spera ca si acesta sa nu mai aiba aceeasi expresie pe chip ,atat de trista ,poate ca arata mult mai bine daca zambea ,ehh oricum ea va avea spectacol peste doua saptamani pana atunci mai mult ca sigur ca nu se vor mai intalni ,plus ca poate nu fusese treaba ei ca se bagase peste el .Darmite sa il mai intrebe daca a patit ceva ,era proasta rau ,pate ca nu realiza dar ii se parea destul de sunoscuta fata lui desi ,ea mai mult era uituca si uita repede ,mai exact avea memoria unui peste.

Ramasese cu ochii fixati pe ea cand a inceput sa danseze, mana incetase sa-mi mai tremure si s-a ridicat brusc de pe scaun, a mers incet la ea in spate si a prins-o intr-o imbratisare calduroasa, o simtea atat de fragila... Vroia sa o protejeze si pentru asta trebuia sa fie puternic.
- Imi pare rau... Dar simt ca esti ea... Imi e asa de dor...
Nu stia cum sa ii explice bietei fete ce se intampla cu el... Ii era frica sa ii explice pentru a nu face o scena, vroia doar sa o simta aproape, sa o tina cateva ore in brate si sa nu ii mai dea drumul.
Vroia cu ardoare sa ii explice, sa se destaiunie in fata ei dar nu stia cum sa inceapa, nu stia daca fata vroia sa il asculte avand in vedere ca pana acum fugise de el...
- Te rog... Nu ma parasi..
Biatul se intoarse cu fata la ea si o mangaia incet peste fata ei palida si fina, ii studia chipul alb ca laptele si o privea in ochi... Simtea ca vrea sa o stranga in brate ca pe nimeni altcineva.

Il privi cu expresie goala ,zambindu-i ca proasta nestind ce sa ii zica sa nu il faca cumva sa se enerveze sau poate sa planga .Il rpivi pe acesta care o imbratisa ,ea nu stia ce se intampla ,ori suferea de amnezie ,de la acel accident al familie sale nu isi mai aducea aminte nimic ,doar ca ducea o viata normala alaturi de familia sa .
Eu sunt ea ,mai exact care ea il privi confuza ,era ciudat ca cineva sa ii zica ca e o ea din trecutul sau ,si ea nu stiea despre cine vrobea ,ar trebui sa aiba o explicatie buna sa apara asa dintr-o data si sa ii zica ca e cineva din trecut cand ea era complect confuza fara nici o amintire.Se deprata de acesta ,dandu-i usor mainile de pe fata sa ,luandu-l de mana si ducandul in sala unde isi schimbau cei care repetau ,nu era nimeni deci nu era nici o porblema ,il aseza pe aceea bamca sau ce o fi .Spune-mi despre ce vrobesti ,caci eu nu imi aduc aminte de nimic ,nu stiu daca este ceva normal asta ,dar poate ca doar am o memorie scurtacine era ea sa spuna si despre acidentul acele ,nu era nevoie de prea multe detalii .Nu te voi pararsi parea atat de confuz si pierdut poate ,era ciudat si totodata era greu sa te uiti bine la acesta ,arata prea bine si ce zicea ca este ,semana a fi cu un model ,adica [pe aici pe la ea nu vedea asa ceva asa des ,nu jignea pe nimeni .

A oftat dar se bucura de fiecare minut, clipa si sedunda petrecuta cu ea... Ii era frica sa ii spuna, daca o comfundase, daca il uitase deja...? A scos din buza un lant pe care era un inel, un inel pe care il tinea mereu la piept, un inel pe care il daruise el fetei... I l-a aratat.
- Ti se pare cunoscut...? Nu a putut sa spuna mai multe, era inspaimant de faptul ca l-ar putea respinge.
- Ti-am daruit un inel asemanator cand eram mici... La orfelinat...
A inghitit in sec si s-a ridicat de pe banca, era sigur ca fata il vedea un papalapte, un las, un om bun de nimic, si-a pus mana pe unul din geamurile mari ale cladirii privind panorama mirifica ce-i dadea fiori cand o privea, se tot gandea la fiverse lucuri din trectul sau fara sa isi mai aduca aminte fiecare detaliu... Totusi, de ea nu a putut uita niciodata, mereu era in inima lui, mereu mintea ii zbura la ea... Era ca un drog, odata ce a cunoscut-o si s-a indragostit de ea, mereu va sta in inima lui, o bucatica din el o va iubii mereu.

Privi lantul dezorientata ,avea si ea un inel asemanator ,dar niciodata nu avuse idee de unde il primise sau de la cine ,defapt ba chiar crezuse ca parinti ei i-l daruise ,ciudat mai era acest lucru.Zambi prosteste catre acesta ,incercand sa para ca stie.
Ca sa fie mai precis ea traise la un orfelinat cu el ,si se cunoscuse ,dar de ce ?ea era atat de confuza ,si nu isi amintea.Se aseza langa acesta ,lu-ase acel inel in mana ,studindul ,find foarte asemanator cu al ei .
Inelul acesta valoreaza mult pentru tine ,si se pare ca sti mai multe decat stiu eu despre minemai bine pleca ,poate ca nu vroia sa afle adevaraul despre trecutul sau ,dar trebuia sa fie destul de prosta sa nu vrea sa stie ce a fost inainte de a fi cu familia ei actuala.
Vreau sa ma duci la acel orfelinat unde spui ca am copilarit cu tinespuse cu o tonatie a voci hotarate ,privindu-l pe acesta la fel de hotarata ,deci daca era cum el zicea toata viata ei a fost doar o minciuna nesarata a familie adoptive ,asta presupunea in momentul de fata.
Chiar daca incerca sa se ridice la nivelul multora ,ea mereu va ramane aceeasi si daca totul se dovedeste a fi o minciuni ,cei care i-au facut asta vor regreta ,nu se va razbuna pe ei ,doar va pleca ,pentru ca nu vrea sa traiasca toata viata in aceea minciuna.Isi muta privirea spre acesta care statea intepenit cu ochi spre aceea feresatra ,miscandu-si din cand in cand buzele doar pentru a cuvanta ceva ,avand o pielea palida ,uni oameni erau doar de la natura ,find considerai de cei mai multi bolnavi.

Baiatul a inghitit in sec, fata nu isi mai amintea de trecut... Asta e clar, dar ea incerca sa ascunda acest lucru cu ardoare.
- Orfelinatul.... A fost un incendiu acum 4 ani, cladirea a ars si nime nu s-a mai sinchisit sa o refaca....
Inca se mai gandea la asta, cand a vazut acele ruine a zis ca ii pica cetul in cap, era locul lui, locul unde a copilarit, locul lui special, un loc blestemat pe care-l putea numi "casa". Defapt, era singurul loc pe care il putea numi "casa" pe cand era mic, acum are un alt loc, o alta casa... Dar nu are acele amintiri... Acele lacrimi varsate, acele zambete trase pe furis....
- Daca vrei te pot duce acolo... Dar e o ruina. A oftat si s-a intors cu fata la ea. I-a zambit calduros de parca nimic nu l-ar mai putea rani atunci cand e cu ea, de parca avea un scut protectiv. A zambit cu atata caldura si tristete incat iti venea sa plangi doar la vederea chipului sau. Tristetea se citea pe fiecare trasatura, dar e o tristete daruita de amintirile meancolice, nu de durere.

Chiar nu ii pasa deloc daca era o ruina ,vroia sa aiba amintirile ei si sa stie cum de acesta a aparut fantomatic in viata ei ,ceea ce o lasa complect confuza parca ratacita pe un drum pe care doar el il stia ,si din pacate doar niste indici ii dadea ca si cum ar vrea ca ea sa redescopere adevarul.Dar daca tinea ochi inchisi in mintea ei nu aparea nici o imagine cu el si nici o amintire oricat de mult ar fi vrut asta .Parea ca merge pe un drum lung dar nicaieri nu zarea vreo persoana care sa o ajute sa sau care sa o indrume.
Il lua pe acesta de mana ,tragandul dupa ea pana la iesirea afara pe strazile agitate ale orasului ,unde te puteai pierde usor si zareai cu ochiul liber oameni care alergau zi de zi pierduti in propile ganduri.
Am spus sa ma duci la acel orfelinatil privi pe acesta ,care parea secat de orice sentiment ,poate mai bine zis era pierdut in propiel sentimente incercand sa se lupte cu el ,desi suna acest lucru ciudat ,o amintire a a unei persoane ii dadea tarcoale si acea persoana nu vroia sa il recunoasca pentru ca parent nu avea nici o amintire.Privi spre cer ,incercand totusi sa isi aduca aminte de el ,desi nu reusea prea multe ,dar era bine ca il intalnise asa nu va mai fi aceeasi persoana fara amintiri de care toti radeau .Oarecum el arata a fi genul acela care avea grija de iubita sa dar si cel care era cu capu in nori deseori ,dar nu se dadea cu presupusul deoarece ea doar acum cateva ore il cunoscuse ,si vroia sa ajunga odata la acele ruine.