Super Psycho Love

Elijah:
Stateam intins pe canapeaua captusita in piele neagra cu cartea la trei centimetri distanta de ochi. Incercam sa ii tin deschisi dar nu prea reuseam. Tot corpul era lipsit de vlaga iar eu eram plictisit de moarte. Nici caldura exagerata din camera de zi nu ma ajuta prea mult. Am oftat exasperat,lasandu-mi cartea pe ochii aurii acum inchisi si am lasat mainile sa-mi cada in voie pe langa corp. Nu aveam nimic altceva mai bun de facut decat sa dorm in acea zi de sambata.


~Elija Mikaelson~

Am atipit intr-un sfarsit, dupa ce musca ce pana acum cateva secunde continuase sa zboare deasupra capului meu fu miloasa si ma lasase in pace. Bazaitul acela ma scotea din minti asa ca am zambit usurat -ceva foarte rar din partea mea- cand musca aceea nenorocita zburase afara pe geamul deschis. Sper ca glumesti... Am mormait enervat la auzul soneriei, doar eu stiind cui ma adresasem. Sculandu-ma cu tragere de inima de pe comfortabila mea canapea mi-am trecut degetele lungi prin suvitele alburii,mult mai luminoase ca de obicei in lumina puternica din incapere. Cu miscari lente si lenese am ajuns intr-un tarziu la usa apartamentului pe care am descuiat-o si am deschis-o. privirea galbuie o intalni pe cea albastruie a celui mai bun prieten al meu...singurul meu prieten. Cum cu el puteam fi eu insami, l-am privit incruntat si somnoros. Ce cauti aici? L-am intrebat, cu obisnuitul meu ton detasat si plictisit.

Am continuat cu privirea incruntata pana ce mana lui facu contact cu parul meu,in obisnuitul sau salut. Expresia fetei se indulci si aproape ca i-am zambit daca buzele sale nu le-ar fi atins pe ale mele in sarutul amical, de zi cu zi, la care ma asteptasem. Ma simtisem obligat sa imi cer scuze pentru felul in care il intampinasem. Scuze, dar o musca a reusit sa imi intinda nervii la maxim. I-am explicat, tonul vocii devenind prietenos si poate chiar calduros. Nu stiam inca sa imi explic de ce, dar acela era efectul pe care Ayumu il avea asupra mea. Imi era teama ca voi ajunge o alta persoana daca as sta prea mult in preajma sa. L-am invitat inauntru, dupa ce mi-am delectat privirea cu aspectul sau rebel, caracteristic. Inchizand usa in urma sa am ridicat din umeri la intrebare. Dute si cauta ceva in bucataria aia. Eu azi nu m-am apropiat de ea,dar s-ar putea sa gasesti cate ceva prin frigider. I-am recomandat,nu foarte sigur pe cele spuse. Daca nu gasea mancare ar fi explodat cu siguranta.

Buzele mi se arcuira intr-un zambet aproape imperceptibil cand imi ciufuli din nou parul. Cu toate ca eram cu doi ani mai mare ca el, Ay arata tot timpul mai matur ca mine si ma trata ca pe un copil dar nu ma plangeam pentru ca imi placea. L-am privit cum incerca sa isi aminteasca unde e bucataria dar dupa ce o gasise m-am asezat la loc pe canapea. Mda; imi ramai dator din nou pentru ca ti-am salvat viata inca o data. Am repetat cu un ton amuzat,punand pe masuta din sticla din fata canapelei cartea ce cazuse pe jos. Ciocolata? Doar asta ai gasit acolo? Am intrebat cand reveni din nou in living, abtinandu-ma sa nu rad la imaginea ce mi se arata in fata ochilor. Era murdar de ciocolata pe maini si da, arata mai rau ca un pusti. Nu multumesc. Am refuzat oferta lui, preferand in acel moment acedelele ce le tineam intr-un bol pe masuta. Am luat una cu aroma de cirese.strecurand-o in gura si oftand implinit la gustul dulce-acrisor ce imi gadila papilele gustative.

Stiu cum e ciocolata. Am spus dupa ce mi-am scos acadeaua rosiatica din gura. Dar cand ai sustinut ca mori de foame ma asteptam sa vrei mancare nu dulciuri. Ridic din umeri,privind in urma lui cum se ducea sa se spele pa maini. Continui sa ling acadeaua cu gesturi lascive,neintentionate ce imi venisera pe moment. Daca vrei acadele poti sa-ti iei de acolo... am indicat bolul colorat, vocea mea fiind aproape o soapta datorita atingeri buzelor lui peste ale mele. Eram obisnuit cu sarutul in semn de salut,dar nimic mai mult. Nu imi puteam explica de ce eram asa de emotionat datorita unei simple atingeri ce nici nu putea fi numita "sarut". Mi-am dres vocea, bagand la loc acadeaua in gura si evitandu-i privirea. Nu vroiam sa citeasca in ochii mei ceea ce mi se intampla.

Imi permit un zambet amuzat, intorcandu-mi din nou privirea spre Ayumu. M-am uitat cu coltul ochiului la el, observand din pacate modul pervers in care lingea acadeaua aia nenorocita. O parte din mine de care nu stiam isi dorea ca eu si fiu in locul acadelei cu gust de cola. Se intinse pe canapea, cu capul la mine in poala iar atunci mi-am permis sa il privesc direct in ochi. De ce-ti ceri scuze? Nu ai facut nimic. Sunt eu...Eu nu...ma simt prea bine azi. Am mintit cu pricepere; dar seriozitatea si priceperea mea in arta minciunii se dizolvasera atat de repede cand mana lui imi aluneca pe abdomen, provocandu-mi fiori prin tot corpul ce ma facura sa nu simt incercarea sa de a ma gadila. Dumnezeule, ce se intampla cu mine? Am gandit, cuvintele iesind rar si in soapta din gura mea. Ayumu era cel mai bun prieten al meu. Nu aveam voie sa gandesc in felul acela despre el.

Am alungat toate preocuparile si problemele ce-mi invadasera mintea. Eram sigur ca Ay nu venise la mine pentru a sta pe canapea si a se ingrijora pentru mine; nu era genul sau. Avea nevoie de distractie si la fel si eu. Ma mai gadil dar probabil n-ai atins unde trebuie. I-am raspuns cu un zambet amuzat observandu-i suspiciunea din ochii sai limpezi. L-am privit atent, nevrand sa pierd nici o miscare sau gest de al sau, oricat de neinsemnat ar fi. Cred ca e o idee buna. Probabil de la caldura nu ma simt eu bine. I-am raspuns la intrebare, dandu-mi seama de un alt inteles ascuns a ultimei mele fraze. I-am sustinut privirea pentru putin si am simtit ca ochii sai albastri ar fi putut foarte usor citi in ai mei. Se pricepea sa scoata adevarul din mine,chair daca nu vroia sau nu stia ca poate. Am dat sa ma ridic de pe canapea, dar Ayumu inca statea in poala mea si parea ca statea destul de bine acolo.

Incepusem sa ma intreb oare cand isi va ridica capul de la mine din poala. nu stiu daca isi deduse seama, dar incepuse sa-si frece capul cam mult in zona aceea. cand in sfarsit se scula, aproape ca am lasat un oftat de usurare sa-mi scape. Am sarit de pe canapea, mergand in dormitor pentru a ma schimba. Am ras usor, auzindu-i tonul vocii. Cateodata se comporta ca un copil rasfatat, dar ma obisnuisem cu el si ajunsese sa nu-mi displaca chiar deloc. Ce nu fac eu pentru tine? Am rostit, un zambetincepand sa-mi infloreasca pe buze. I-am aruncat o pereche de bermude de o culoare albastru deshis ce se asorta poate prea bine cu ochii sai. Am intrat pe urma in baie, unde m-am schimbat de blugii negrii, mulati pe picioare, si am cautat lotinuea pentru soare. Ma prajeam cu mare usurinta daca n ueram atent si stiam ca nici Ayumu nu era foarte rezistent la puterea Soarelui. Esti gata? L-am intrebat dupa ce am iesit din baie, privindu-l cumn savura ingheata. Ma intrebam daca el manca vreodata mancare gatita.

Cu putin efort, da. Veni si raspunusul meu fosrte serios in ciuda faptului ca mai aveam putin si pufneam in ras. Odata iesit din baie l-am privit cum termina cu pofta inghetata si cum baga bermudele intr-o plasa la un loc cu lotiunea. Care fani? Credeam ca eu sunt singurul tau fan. L-am tachinat cu un zambet amuzat pe buze, ca de obicei. Am parasit amandoi apartamentul iar cand am ajuns langa scuterul parcat la umbra m-am urcat si mi-am pus casca. Nu imi pacea sa imi maltratez astfel parul dar nu vroiam sa il prost dispun pe Ayumu.