Opusele se atrag.

" Vino aici păpuşă, nimeni nu îţi va face nici un rău! " Noelle îi auzi pe acei oameni strigând după ea însă nici o clipă nu se întoarse pentru a se uita la ei. Îi era frică, era oribil de speriată! Nu ştia unde să fugă şi străzile pe care o luaseră îi erau complet necunoscute, niciodată nu mai fusese singură în oraş şi niciodată nu mai fusese atât de nechibzuită încât să fugă de acasă după o dispută cu părinţii ei.
Începu să alerge din ce în ce mai tare, ţinându-şi marginiile rochii în sus pentru a nu se împiedica în ele. Gâfâia uşor fiind deja foarte obosită, nici nu realiză cât timp trecuse de când se tot învârtea prin acest cartier pustiu şi întunecat.
Ocoli câteva maşini, făcu stânga, după dreapta, după o luă în faţă. Se roti de câteva ori rapid, clipind neliniştită. Înghiţi în sec când realiză că intră într-o înfundătură din care nu mai avea să iasă. Se rezemă cu spatele de peretele rece, auzind paşii bărbaţilor care se îndreptau rapid spre ea.
Îşi strânse cu putere ochii, muşcându-şi buzele până la sânge. Totul era terminat pentru ea, nu mai avea nici o speranţă. Asta primea pentru dorinţa ei de libertate. Se lăsă în jos pe perete, punându-şi mâinile pe faţă şi lăsându-şi privirea în pământ.
-O să mor..şopti Noelle speriată, simţind cum lacrimi fierbinţi îi alunecau fără încetare pe obraji.
-Ahh! exclamă deodată gâfâind, când unul dintre băieţi o trase de păr, ridicându-i capul în sus, făcând-o şi pe ea să se ridice uşor în picioare.
Noelle încă plângea, ţinându-şi mânile strânse în pumni la piept, strângând materialul finuţ din care era făcută rochia sa.
-T-te r-rog..se bâlbâia fără încetare, privind printre lacrimi chipul băiatului care nu era mai mare ca ea decât cu vreo trei, patru ani. Mării şocată ochii când băiatul rânji, apropiindu-i lama unui cuţit pe chip. Parcă o mângâia uşor cu el, atingându-i obrajii şi pielea fină.
Roşcata înghiţi în sec, muşcându-şi buza inferioară cu putere, privind în jos. Nu se mai putea uita în ochii albaştrii şi reci ai băiatului din faţa sa.
Văzu picioarele celorlalţii trei băieţi, aceştia apropiindu-se şi ei de ea, unul dintre ei rupând bretelele subţiri ale rochiţei sale, aceasta picându-i usor de pe umeri, pe jos.
Noelle tremura, era îngheţată. Inertă. Speriată. Moartă dar încă cu sufletul în acelaşi loc. Încercă să se mişte însă o palmă dură îi atinsese chipul din partea altui băiat.
Blondul aflat cu lama lângă ea se dădu uşor la o parte, lăsând-o pe Noelle să pice din nou pe jos cu privirea fixată pe pământ, totul mişcându-se în jurul ei. Era ameţită.
Ultimul băiat, al patrulea, se apropiă uşor de ea, aşezându-se în faţa ei, având mâinile pe genunchi, privind-o cu un rânjet nu prea angelic.
-Nu o să mai ai nevoie de asta. zise pe un ton dur şi rece, apropiindu-se de urechea sa şi muşcând-o de lobul acesteia puternic, mâinile sale luând-o pe cea dreapta a ei, luându-i verigheta de pe deget şi aruncând-o departe.

In acea seara iesise din nou cu gasca. "Gasca"? Chiar asa ajunsese sa ii numeasca? Nu erau chiar prietenii lui, din acei patru-cinci baieti cu care se intalnea mereu, doar unul ii era prieten adevarat. Mai mult se folosea de ceilalti, munca lui nu era chiar una curata si avea nevoie de cunostinte care sa il ajute, din acest motiv se intalnea cu ei. Defapt, el si prietenul lui schimbau des gastile. Acel oras era foarte nesigur si periculos.
Mereu era aceeasi poveste; ieseau seara si mergeau in tot felul de cluburi, incercand sa cunoasca fete sau sa plateasca unele pentru o noapte. Bine, nu Eric. Eric nu facea asa ceva; el nu iesea cu orice fata, el le alegea bine si cu grija.
In acea seara se indreptau spre noul club deschis in oras, mult mai mare decat celelalte si cu un ring de dans imens si perfect. Cu siguranta avea sa fie locul de intalnire drogatilor si traficantilor nu numai din oras, ci si din orasele vecine. Nu avea niciun serviciu in acea seara, era liber; in sfarsit.
In timp ce baietii o luara inaintea lui pe caile intunecate ale orasului, Eric se opri langa un mini supermarket caci un tip trebuia sa il plateasca pentru munca facuta cu o zi inainte.
Eric incerca sa taie mai repede conversatia cu acel barbat caci nu il suporta, isi lua banii si o lua inainte. Nu era o suma foarte mare, dar avea sa ii ajunga pentru acea seara.
Auzea vocile baietilor de la vreo douazeci de metri distanta dar nu intelegea ce se petrecea. Mergea incet, cu pasi calmi si hotarati, tinandu-si mainile in buzunarul gecii de piele. Realiza ca baietii "capturasera" o fata si se jucau putin cu ea. Fix pana la picioarele acestuia se rostogolise un inel, defapt o verigheta. Acesta se apleca, luand-o si bagandu-si-o in buzunar.
-Hei, Eric. Uite ce avem aici. Ce zici sa facem cu ea? il intrebase blondul care tinea cutitul in mana si se juca cu el pe langa chipul fetei. Cand in sfarsit apuca sa vada infatisarea fetei, ridica o spranceana; nu era uimit de ceea ce vedea, dar i se parea ciudat ca baietii abordasera acel gen de fata. Isi dadu seama ca fata era aproape doar in lenjerie intima din cauza ca ii taiasera rochia si ofta. Baiatul isi baga mana in buzunar si butonase cate ceva la telefonul lui.
-Chiar va pierdeti timpul cu ea? intreba plictisit. Nu primi niciun raspuns din partea lor.
-Dar ma seaca, s-a pierdut pe aici si a avut tupeul sa fuga de noi. spuse tot blondul. Sincer, nici nu isi amintea numele baiatului.
Fix in acel moment incepu sa se auda sirena politiei, baietii marind ochii instantaneu si fiind pe cale sa fuga.
-Plecati, ma ocup eu de ea. spuse aruncandu-le o privire rece. Baietii o luasera la fuga, lasandu-l pe Eric in urma cu fata. Brunetul ofta, lasandu-se in genunchi in fata ei, cu capul in jos si mainile in par. Injura de cateva ori, ridicandu-si in sfarsit chipul spre fata si inspirand adanc.
-Idiotii astia pica de fiecare data. spuse, scotandu-si telefonul din buzunar, oprind sirena politiei. Ofta lung. Mergea de fiecare data cand vroia sa scape de ei, pur si simplu pornea acea sonerie de la telefon si ei nici nu isi dadeau seama ca era o farsa.
Se uita in ochii fetei cu acea privire patrunzatoare a lui, ochii cazandu-i pe sutienul acesteia.
-Huh, trebuie sa ai un motiv bun sa umbli pe strazile astea la ora asta. spuse scotandu-si geaca si acoperind-o cu ea. -Nu e nevoie sa imi multumesti. spuse, ridicandu-se in picioare.

Noelle îşi ţinu respiraţia în tot acel timp. Îi era prea frică ca să vorbească şi îi era şi mai teamă să acţioneze, fiind conştientă că putea fii bătută rău de tot. Încremeni când blondul continuă să mişte lama pe pielea ei, privirea ridicându-i-se uşor în sus când auzi vocea unui alt băiat.
Se uită speriată la el, privirea lui dură şi seacă făcând-o din nou să se aştepte la cele mai rele lucruri. Însă, rămase profund uimită văzând cu ce lejeritate vorbea băiatul şi ce replici îi dădea celuilalt. Când auzi acea alarmă se speriă imediat, tresărind brusc. Într-un fel era fericită cu putea să scape.
Răsulă uşurată când ceilalţi plecară însă încă rămăsese speriată ştiind că înca mai era cu unul dintre acei băieţi. Se împinse şi mai tare cu spatele în perete când se apropiă de ea, rămânând însă şocată când băiatul explică toată faza cu alarma, văzând că era doar soneria telefonului lui.
Oftă lung şi îşi muşcă obrazul pe interiorul gurii, începând să-şi şteargă uşor lacrimile cu podul palmei drepte, mana stângă punându-şi-o ruşinată pe sutien, văzând unde se uita băiatul.
Privea ruşinată şi roşie ca racul în jos, ţinând uşor cu mâinile geaca băiatului când acesta i-o dădu. Se ridică clătinat pe picioare, stând încă rezemată de perete. Îşi ridică privirea şi îl privi, fiindu-i frică de negrul ochillor săi.
-M-mulţumesc. spuse deodată, parca neauzind ceea ce îi spusese băiatul când veni vorba de mulţumiri.
Dădu din cap în stânga şi dreapta în semn de negaţie, oftând lung.
-Nu unul bun. zise pe un ton şoptit, uitându-se pe lângă picioarele băiatului şi prin spatele său. Mi-ai văzut cumva verigheta? întrebă timidă, fără să-l privească în ochi. Nu că era foarte importantă dar..

Nu baga in seama lacrimile ei si nici privirea terorizata de pe chipul ei. Nu ii placeau plansetele si nu ii placeau oamenii care nu stiau sa se apere. In fine, era vorba despre o pustoaica, poate inca adolescenta, dar oricine cunostea orasul si stia ca acele strazi erau foarte periculoase.
-Pff, imi multumesti degeaba daca nu ma rasplatesti cu ceva... Intelegi tu. spuse, analizand-o din cap pana in picioare. Nu parea sa aiba bani la ea, si nici nu parea o tarfulita care sa i se daruiasca pentru o noapte.
Era pregatit sa se intoarca pe calcaie si sa plece, dar fata incepu, spre surprinderea lui, sa vorbeasca. Aceasta incepuse sa caute cu privirea pe jos si intreba de o verigheta.
-Daca nu e importanta, las-o. spuse nepasator. -Dar nu esti prea tanara pentru logodna? o intreba. Bineinteles nu se astepta la un raspuns, o fata ca ea ar fi trebuit sa se simta jignita pentru o asemenea intrebare.
Nu ii spusese ca se afla in buzunarul gecii pe care i-o daduse, nu o cunostea pe fata si nu era in interesul lui cum avea sa se sfarseasca toata acea poveste. De cand devenise atat de nepasator si indiferent?
Isi stricase tot cheful de club, de parca ar fi avut vreodata, si avea de gand sa o scoata pe fata din acel loc si sa se intoarca acasa.
-Te descurci singura? Vrei sa te conduc acasa sau sa iti chem un taxi? o intreba.

Ştia că băiatul nu era mişcat de momentul prin care ea trecut, însă în acel moment asta era doar un detaliu. Dacă părinţii ei vedeau că veregheta sa lipseşte..ei bine, asta ar fii fost ceva şi mai grav. Suspină adânc, începând să tremure de frig şi frigă, deabia de îşi mai găsea cuvintele, tot era foarte încordată.
Se uită mirată la băiat, buzele ei fiind între deschise şi foarte roşii, firicele de sânge încă aflându-se pe ele de când şi le muşcă cu putere. Clipi de câteva ori şi îşi luă privirea de la el, făcând ca o marionetă controlată, un pas fix în faţă, fiind nesigură pe ea. Fusese deranjată de întrebarea băiatului, niciodată nu se gândi să se ofere cuiva străin defapt, nici nu putea să facă aşa ceva, era deja stăpânită. Nu era deloc alegerea sa, în noaptea nunţii ei numai acel tiran avea să o aibă cu adevărat.
Se cutremură încă odată gândindu-se la ea şi la Jack, simţind că îi vină să plângă din nou. Băiatul acela îi distruse toată viaţa.
-N-nu o pot lăsa..părinţii mei m-ar închide cu totul în casă. spuse tristă, întorcându-se uşor cu ochii umezi spre băiat. Clipi de câteva ori când auzi întrebarea sa şi oftă. Avea aşa multă dreptate..toata tinereţea sa se ducea pe o logodnă şi un mariaj prea prematur.
-Am nouăsprezece ani. răspunse ea lejer cu privirea în pământ. Nu o jena deloc întrebarea, avea dreptate acest străin.
Făcu încă câţiva paşi în faţă, privirea ei fiind aţintită doar pe jos, căutând acea verighetă buclucaşă. Se întoarse brusc spre băiat când auzi ce spuse, zâmbind uşor, încercând să facă a părea că zâmbeşte real.
-Îţi mulţumesc dar cred că un taxi ar fi suficient, deja ai făcut prea multe pentru mine. Plus că dacă Jack sau părinţii mei te-ar observa am avea amândoi probleme. vorbi pe un ton blând şi trist Noelle, privirea ei fiind încă aţintită spre băiat deşi încerca să îi ocolească privirea cât de mult putea.

Baiatul mari treptat ochii ascultand replicile fetei. Inca mai existau acel gen de familii? Care sa isi tina fiica inchisa in casa si sa ii planifice toata viata? Se intreba din ce familie putea sa faca parte, cu siguranta era vorba despre una importanta si bogata daca fata avea o asemenea viata. Totusi tanara era mai interesanta decat parea la inceput. Se pare ca ea traia intr-o lume complet diferita de a lui. Huh, el ar fi preferat sa-si vanda sufletul unui demon decat sa traiasca asa. Libertatea era totul pentru el, nimeni nu avea voie sa ii dea ordini sau sa ii impuna ceva; isi iesea din minti. De mic a fost asa, nimeni nu a fost in stare sa ii spuna ce sa faca, a fost un copil problema si mereu va fi unul. Da, un "copil".
Ranji la ultima sa replica. Ce probleme puteau avea? El era Mr Probleme doar.
-Draguta, tu chiar nu stii cu cine vorbesti aici. spuse el cu un zambet in coltul gurii. O trase langa el si isi duse mana pe umarul sau, pana dupa gat, incepand sa mearga o data cu ea.
-Deci tu ai grija sa nu iti cada rochia aia, da? Iti chem mai tarziu un taxi, imi e cam foame acum. spuse luand-o la pas cu ea, iesind de pe acele strazi.
Era doar ora zece seara iar centrul era complet aglomerat iar galagia si muzica erau la maxim. Baiatul se indrepta spre cateva standuri, oprindu-se in fata unui Sushi Bar.
-Iti place sushi-ul? o intreba baiatul apropiindu-se usor de urechea acesteia din cauza galagiei si muzicii, observand un semn de muscatura pe lobul acesteia. Se incrunta usor, gandindu-se la golanii de prieteni ai lui si la cum ar trebui sa se distreze in club in acel moment.
Nici nu se gandea la ce fel de probleme ar putea sa aiba fata cand avea sa se intoarca acasa.

Fata încă se uita după verighetă. Era destul de agitată de faptul că nu o găsea. Se aplecă puţin, uitându-se sub nişte lemne şi pietre, sperând să dea de acea verighetă buclucaşă pe acolo, dar..degeaba. Oftă lung, punându-şi o mână în dreptul inimii, ridicându-se lent în picioare.
Era speriata de reacţia alor ei şi a logodnicului său când vor vedea degetul gol al roşcatei. Îşi muşcă buza cu putere, roşindu-se uşor când îl auzi pe băiat, mai ales când i se adresă cu " drăgută ". Se încordă uşor când îi simţi mâna având instinctul să i-o dea la o parte, dar era deja prea târziu, băiatul o avea deja pe după gâtul ei. Se întoarse cu o privire curioasă la el, clipind de câteva ori şi întrebându-l inocentă, fiind destul de agitată.
-Cu cine vorbesc? îşi lăsă uşor capul pe o parte, mergând pe lângă baiat şi ascultând ce zice în continuare.
Rochia sa avea bretelele rupte, singurul noroc fiind faptul că nu pica de pe ea din cauza corsajului, geaca băiatului acoperiindu-i partea de sus, mai precis sânii.
Dădu uşor din cap în semn că înţelesese însă cu o voce şoptită îi reproşă rapid:
-Dar..eşti un străin şi nici nu ştiu cum te numeşti. după ce termină de vorbit, trase uşor geaca mai mult pe ea, observând câteva priviri ale celorlalţi din jurul ei. Spera doar ca cineva cunoscut să nu o observe deşi..familia Heavynne era una dintre cele mai importante ale oraşului. Mergea cu, capul în jos, fiind însă atentă la băiat dacă avea să vorbească, sperând ca muzica să nu acopere tot ceea ce zicea el.
Se opri lângă el şi îl privi confuză, încruntându-se uşor vizibil când văzu că se aprope de urechea sa. Putea jura că de la acea muşcătură puternică un semn îi rămase. Se roşi foarte vizibil, acoperiindu-şi uşor cu degetele lobul urechii, sperând doar ca băiatul să nu observe. Simţi fiori calzi când băiatul vorbi atât de aproape de ea însă încercă să ignore acest detaliu, probabil acel sentiment fulgerător şi cald era din altă cauză, nu avea legătură cu apropierea sa.
Clipi de câteva ori, procesând ceea ce spusese brunetul. Sushi? Nu prea ştia ce era ăla, acasă mânca numai mâncare preparată de bucătarii săi, mâncare foarte fandosită şi deobicei de specialitate străină, din tările cu o calitate culinară excepţională şi rafinată, perfectă pentru gusturiile părinţiilor ei şi preferinţele lui Jack.
-S-sushi? întrebă uşor bâlbâit şi timidă, realizând că băiatul avea să râdă de ea că întrebă aşa ceva.
Încă îşi ţinea mâna pe lobul urechii ştiind că probabil avea să facă asta şi când avea să ajungă acasă. Nu voia să-şi imgineze prin ce probleme avea să treagă dacă semnul se vedea.

Fata îl amuza rău de tot. 'Specimenele' ca ea erau interesante dar nu te puteai apropria prea mult de ele; erau imposibile și nici nu știai când putea să apară un bodyguard lângă ea. O observă în tot acel timp; parcă se afla într-o altă lume, o lume diferită de cea în care trăise până în acea seară, lumea adevărată. Într-adevăr nu o cunoștea, dar din câteva replici înțelesese chiar multe. Aproape că știa și din ce familie făcea parte.
Oricine și-ar fi dat seama că nu se simțea în largul ei în acel loc. Eric avea toate metodele ca să o facă să se simtă bine, dar se gândi că nu era în interesul lui și poate că nici în al ei. Da, lui nu îi păsa, lui îi era foame.
-Haide, fac cinste. îi spuse la ureche, mușcându-și limba ca să nu rânjească. Cei doi își făcură loc printre mulțimea de oameni care se îngrămădeau unii de alții și intrară în localul nu foarte aglomerat.
-Simon, o masă pentru doi. spuse cu voce tare spre ospătarul care se apropria de ei. Bărbatul era un bun prieten de-al lui, era un gigant și nu prea era convenabil să ți-l faci dușman.
Bărbatul zâmbi și le făcu semn spre o masă de la fereastră. Eric se așeză, așteptând ca și fata să facă la fel. Își întinse un braț pe spătarul micii canapele și un zâmbet îi apăru pe chip.
Nu putea să înceapă o conversație cu fata în prezența lui Simon, deși era un tip de treabă, obișnuia să facă prea multe întrebări, așa că se grăbi să comande ceva.
-Eu iau meniul clasic ca de obicei. Dar tu? spuse îndreptându-și privirea spre tânără din fața lui, al cărui nume încă îi era necunoscut.

Oftă uşor, dându-şi câteva şuviţe de păr la o parte de pe chip. Să meargă cu el, să nu meargă? Deja mersese destul drum cu el, să dea înapoi acum era degeaba. Dădu din cap în semn de afirmaţie, ca acceptă şi că pot merge, uitându-se atentă în jur când treceau prin mulţime. Cea mai mare frică a sa era să nu o vadă cineva comun deşi..nu credea că oamenii ca prietenii familiei ei aveau să treacă pe aici.
Zâmbi subtil către bărbatul bine făcut care îi conduse la masă, uitându-se absentă pe fereastră cât timp băiatul se aşeză şi vorbea cu acel Simon.
Se aşeză şi ea la un moment dat. Trase scaunul uşor în spate, aşezându-şi rochia elegant şi lent sub ea, fiind atentă la fiecare mişcare. Se aşeză uşor, trăgând scaunul în faţă. Îl privi pe băiat cu un zâmbet micuţ, mutându-şi după privirea spre chelner.
-Aş dori ce a comandat şi el. spuse zâmbind larg, trăgându-şi geaca mai mult pe umeri din instinct. Ştia că nu era frumos să stea cu geaca pe ea, însă rochia sa era o problemă.
Bărbatul plecă după ce luase comanda, Noelle uitându-se curioasă la băiat. Stătea cu buzele între-deschise, privindu-l lung. Era curioasă să îl întrebe ceva, şi asta doar pentru că părea genul de băiat care avea libertate tot timpul.
-Hei..începu ea timid, clipind de câteva ori..cum au fost anii tăi de liceu? întrebă de odată, privindu-l atentă pe băiat.
Mereu se întrebă cum fusese această perioadă pentru fiecare adolescent. Ea a fost ţinută în casă cu profesorii speciali, nu a avut ocazia să fie într-un colectiv decât până în clasa a opta.
Într-un fel îl privea cu admiraţie pe brunetul din faţa sa, probabil i-ar fii plăcut o viaţă palpitantă ca a sa. Părea un băiat foarte interesant şi nu ar fii deranjat-o să îi asculte poveştiile.

Un mic chicotit îi ieși de pe buze când observă că mișcările puștoaicei erau foarte atente și elegante. Într-adevăr, era o tipă interesantă și complet diferită de fetele din acea zonă a orașului.
Își întoarse capul spre geamul din dreapta sa, uitându-se fără o expresie anume pe față la numeroasele persoane care treceau pe troatuar râzând, vorbind, grăbindu-se sau mergând liniștite. Căzu pe gânduri vreo câteva clipe, în propria sa lume.
Atenția lui fu acaparată de întrebarea făcută de fată.  
-Hmmm.. murmură zâmbind în colțul gurii. Suspendări, exmatriculări, probleme, bătăi, detenții, singurătate... În academia în care mergeam, toate acestea erau normale. Chiar vrei să îți povestesc despre asta? spuse. Acei ani au fost excepționali pentru el, a făcut multe lucruri nebunești și a riscat mult. Până și în viața lui din prezent încă mai risca, dar nu cum a făcut-o atunci. Nu prea îi plăcea să vorbească despre acele vremuri, nu știa nici el de ce.
-Eu sunt Eric Nightrey, apropo. spuse, pronunțându atent pentru că își iubea numele într-un mod excepțional. Simțea că i se potrivea perfect pentru că îi definea bine personalitatea.  
El lucrase deja pentru câțiva oameni din cele mai bogate familii ale țării și cunoștea cât de cât lumea lor, plină de falsitate și de bani. Oricum, nu voia să mai aibă de a face cu acel gen de persoane, era mult prea riscant pentru el.  
Click.

Se încruntă uşor, privindu-l atentă. Era aşa de atras de geamul ăla încât ea nici nu îşi dădea seama la ce se uita el atât de atent. Clipi de câteva ori, uitându-se şi ea pe fereastră.
-Ai văzut pe cineva cunoscut? întrebă deodată, pe un ton jos, mutându-şi privirea spre el.
Chicoti uşor auzind răspunsul său, lăsându-şi capul pe o parte şi ducându-şi o mâna la buze pentru a nu începe să râdă calumea. Îşi dădu uşor mâna la o parte peste câteva secunde, privindu-l zâmbăreaţă şi uşor timidă pentru că nu era o persoană pe care o cunoştea de prea mult timp deşi ea îşi permitea să vorbească destul de prietenos cu el.
-Hmm..liceul sună un loc destul de aventuros, totuşi deşi..pedepsele nu sună prea bine! Dacă ai putea.. răspunse ea, punându-şi coatele pe masa şi rezemându-şi bărbia de palme, privindu-l cu ochii mari şi atenţi pe băiat.
Zâmbi când însfârşit băiatul i se prezentă. Întinse uşor mâna în faţă, prietenoasă, zâmbindu-i larg.
-Încântată să te cunosc Eric! Sunt Noelle Heavynee. se prezentă şi ea la rândul ei încercând să nu accentueze prea mult numele său de familie pe care îl ura.
Chiar era încântată să îl cunoască. Pentru mai mult de douăzeci de minute avuse parte de o plimbare fără gărzi, să fie singură şi să vadă şi alte lucruri decât curtea şi casa ei. Într-un fel îi era recunoscătoare băiatului că îi arâtă altă parte a lumii.
Click.

-Hm, posibil. îi răspunse la întrebare. Cunoștea foarte multe persoane, unele liniștite și altele nu prea, și nu s-ar miră că cineva să îl recunoască și să se aproprie de el. Dar totuși nu oricine știa că el se ocupă de serviciuri și afaceri ilegale. A avut grijă să nu se dea de gol, dar defapt, în acel oraș, poliția nu prea își făcea munca cum trebuie.
Fata chiar voia să îi povestească despre aventurile sale din liceu. Era destul de bizar pentru el să fie întrebat despre asta, dar avea să îi răspundă căci într-un fel îi plăcea să vorbească și să povestească.
Brunetul își mușcă buza inferioară pe dinăuntru când îi auzi numele dar nu se miră deloc și nici nu își schimbă expresia facială. Din nefericire auzise de acea familie, nu lucrase cu nimeni din ea personal, dar cu logodnicul fiicei oamenilor da. Wait, ea era acea fiică.
-Încântat, Noelle. spuse, apucând-o de mână și sărutându-i-o, presandu-și buzele de pielea fină și albicioasă pentru câteva secunde după care îi dădu drumul. Așa se face? întrebă începând să râdă.
-Deci vrei să îți povestesc despre liceu? întrebă rânjind după care începu să vorbească iar, calm și liniștit, povestind mai întâi despre împrejurimile academiei și despre ce se auzea despre ea. Îi povesti tot felul de lucruri, de toate necazurile și chiar și atunci când poliția fusese nevoită să vină la școală ca să oprească o bătaie foarte violentă între mai mulți elevi. Mulți aveau cuțite și chiar și profesorii fuseseră răniți încercând să îi despartă. Îi povesti despre cum el însuși fusese cel care creease bătaia fără să afle nimeni și despre de câte ori prinsese o grămadă de cupluri făcând sex în baie sau în sala de sport.
Îi povesti despre nenumăratele chiuluri și detenții și chiar și despre un tip violent din școală care nu îl lasă în pace niciodată și tentase chiar să îl omoare.
Între timp mâncarea ajunsese, un alt ospătar așezând-o pe masă lor și plecând. Eric își luă bețișoarele în mână oprindu-se din vorbit și începând să mănânce din sushi.
-Poate nu ai să mă crezi, dar eram un elev bun. spuse serios. -Nu prea mergeam pe la ore pentru că era plictisitor. Pur și simplu învățam în pauză sau când aveam cinci sau zece minute libere. spuse. Era adevărat, profesorii îi spuseseră de multe ori că are mult potențial și că și-l irosea aiurea, dar lui nici că îi păsa.
-Bănuiesc că tu ai luat lecții împreună cu Jerk, vreau să spun Jack, de mică. spuse rânjind puțin. Ea nu știa, dar Eric defapt știa mai multre despre viața ei decât ea își putea imagina.

Roşcata oftă, trecându-şi lent o mână prin păr. Era şi ea destul de distrasă de fereastră împreună cu băiatul. Mări ochii când văzu trecând unul dintre slujitorii casei sale. Lăsă capul în jos şi îşi puse rapid mâiniile în cap, încercând să ascundă culoare părului ei deşi el era oricum mult prea lung. Des erau întâlnite persoanele roşcate natural, născute aşa de mici şi Noelle era destul de isteaţă încât să ştie că orice persoană care stătea pe proprietatea părinţiilor săi aveau să-şi dea seama că este ea.
Îşi ridică uşor privirea spre geam, trăgând cu ochiul ca să vadă dacă bărbatul trecu şi..trecu. Răsuflă uşurată, mutându-şi timid privirea spre băiat. Probabil părea o ciudată pentru gestul brusc pe care ea îl făcu însă..imediat uită de asta când simţi buzele calde ale băiatului pe pielea sa. Zâmbi dulce şi dădu din cap în semn afirmativ către el, afirmându-i faptul că gestul său fusese absolut perfect.
-Perfect. zise ea chicotind, ducându-şi mâinile uşor sub masa, din instinct trecându-şi degetele peste locul pe care el îl sărută, roşindu-se toată la faţă ca racul.
-Da. răspunse zâmbind uşor, ascultând după tot ceea ce băiatul povestea.
Se uită la el mirată, amuzată şi chiar scârbită la unele chestii pe care le afla. Îi mai scăoa un mic chicotit, un zâmbet şi un râs serios, poveştiile băiatului fiind foarte distractive şi se părea că băiatul avea o viaţă chiar foarte palpitantă. Încercă să nu reacţioneze la părţile în care băiatul povestea despre relaţii sexuale, se ruşina rapid şi nu voia ca el să observe acest lucru, se simţea stânjenită. Fusese mirată să afle de violenţa prezentă în liceu însă şi amuzată de problemele pe care băiatul le făcu.
Mulţumi chelnerului când aduse mâncarea, luând şi ea beţişoarele în mână încercând să pară cât de îndemânatică putea cu ele deşi..nu folosise aşa ceva prea des. Zâmbi uşor când îl auzi pe băiat. Părea un băiat foarte inteligent, ştia că aparenţele înşeală aşa că nici o clipă nu îl subestimă.
-Îmi imaginez, însemnă că aveai ceva memorie, domnule. zise ea surâzând, luând o gură dintr-o bucăţică de sushi. Rămăsese şocată de acel gust, părându-i-se de o mie de ori mai bun decât mâncarea pretenţioasă care se servea la ea acasă. Termină bucăţica aceia şi îl privi cu ochii trişti pe băiat când îl auzi vorbind, abţinându-se însă să nu râdă când auzi că îl numise Jerk în loc de Jack.
-Cam aşa..din clasa a noua. Am fost la şcoală până în clasa a opta însă când liceul a venit, părinţii mei au considerat că sunt destul de matură să stau în aceiaşi casă cu logodnicul meu şi să iau lecţii acasă. Deşi da, îl ştiu pe Jack din copilărie. zise, lăsând un mic oftat să-i iasă printre buze.
Nu era fericită cu logonda sa, nici cu logodnicul ei şi nici cu modul în care trăia. Jack părea băiatul perfect în faţa oricui, un gentlemen desăvârşit, inteligent şi rafinat, extraordinar de frumos şi foarte bogat. Dar în realitate era o persoană narcisistă, seacă şi dură, care se comporta frumos cu Noelle însă care întodeauna voia ceva mai mult de la ea, ceva ce ea nu voia să-i ofere niciodată.
-Sper să nu ai un gând prost despre mine datorită familiiei mele.. zise deodată, privindu-l pe băiat.
Era conştientă că tatăl ei nu era cea mai drăguţă persoană şi că în general trata oribil mulţii oameni şi aceste bârfe deşi erau negate şi nimeni nu le credea, erau oamenii de rând care însă trăise aşa ceva pe pielea lor.

"Domnule"? Cum adică "domnule"? La cei douăzeci de ani amărâți pe care-i avea acum mai era chemat și "domn"? Weird.
Se pare că roșcata fusese destul de interesată de poveștirile lui. Nu mai povestise nimănui perioada din liceu, nimeni nu îl întrebase și nimeni nu ar fi interesat. Dar ea a fost, în fine, avea și ea o scuză. Îl cunoștea foarte bine pe acel Jerk, cu vreo cinci-șase luni în urmă încheiase niște treburi nu foarte plăcute cu el. Eric aflase prea multe secrete din afacerile tipului, lucruri pe care nu ar fi trebuit să le știe nimeni. Aish, fusese cam greu să scape de tipul ăla și nici în acea zi nu era sigur că încheiase absolut totul. Dar bine, fusese și vina lui Eric pentru că se băgase prea mult și, bineînțeles sfârși să primească ceva bani că să tacă din gură. Oare puștoaică știa de toată treaba asta? Era curios să afle.
O ascultă atent, pufnind într-un rânjet la partea cu "...să stau în aceiași casă cu logodnicul meu..". Nici nu vroia să afle cum se comporta acesta cu fata. Eric nu era mai bun decât el, într-adevăr, și el avea un comportament brusc și nesimțit dar... bărbatul ăla întrecea orice limită.
-De ce aș avea un gând prost despre tine? Părinții tăi sunt una, iar tu ești alta. spuse, ducându-și bețișoarele la gură și mâncând bucata de pește. Ce putea spune? Iubea sushi-ul.
Înghiți cu totul și își lăsa bețișoarele pe vârful buzelor.
-Îl iubești? o întrebă curios. Nu îl iubești, nu ai fi fugit pe străzi dacă ar fi fost așa. Ai fi fugit la el, dar nu ai făcut-o. spuse, privind-o atent.

Îşi îndreptă beţişoarele din nou spre buze însă se opri când îl auzi din nou pe băiat vorbind. Zâmbi scurt, lăsându-şi capul pe o parte.
-Mă bucur. Ştiu că familia mea nu este cea mai cinstită oricum.. îşi muşcă uşor obrazul stâng pe interiorul gurii, evizând să-l privească în ochi pentru câteva secunde.
Îl vedea pe băiat uşor distras şi cu gândul în altă parte însă..îi era ciudat şi ruşine să îl întrebe la ce se gândea atât de profund de părea plecat cu totul în altă parte. Îşi făcu însă curaj şi îl întrebă uşor pe olocite, vrând să afle ce îl nelinişteşte.
-Scuză-mă dar..te gândeşti la ceva anume? întrebă rapid, sperând ca băiatul să nu fie deranjat de curiozitatea sa.
Clipi de câteva ori când auzi întrebarea sa, muşcându-şi buzele pe rând cu putere. O amuză faptul că băiatul răspunse singur la întrebare chiar nu o deranja deloc. Dar..ea? Îl iubească pe Jack? Asta nu ar fii crezut-o nimeni, probabil şi părinţii ei erau conştienţi de asta. Îl privi pe băiat în ochi, spunându-i.
-E..eu..nu, nu îl iubesc. zise pe un ton serios, strângând cu mai multă putere beţişoarele în mână şi lăsându-şi uşor privirea ruşinată în jos. Defapt, de el şi de părinţii mei fugeam. zise şi îşi mută privirea spre fereastră, auzind cum încet, încet începea să picure. Clipi de câteva ori şi zâmbii melancolic, privind peisajul. Îi plăcea ploaia, era singurul motiv pentru care ar fi acceptat să stea pe terasă alături de familia sa, deşi ei dispăreau imediat cum simţeau o picătură de apă.
Oftă lung, văzând slujitorul de mai devreme trecând iarăşi. Avea o umbrelă în mână şi părea foarte nervos, mergea rapid şi se uita în toate părţiile, fiind probabil agitat că nu o găseşte pe Noelle. Fata îşi luă imediat privirea de la geam, punându-şi o mână pe lângă chip, încercând să se ascundă de privirea bărbatului.
-Nu te uita pe geam.. şopti uşor către băiat, fiind cu privirea fixată în stânga ei.

Brunetul dădu negativ din cap când aceastra îl întrebă la ce se gândește, crezu că era mai bine să nu îi spună, ar fi riscat să își creeze probleme.
Înainte de a întreba-o dacă îl iubește pe așa zisul logodnic al ei, își îndreptă privirea spre geam și văzu cum picăturile de apă începură să se izbească de pământ, întreaga suprafață al acestuia umezindu-se în câteva secunde.
Nu se miră când îi auzi răspunsul. Știa prea bine cum era situația în acea familie și știa și ce planuri aveau cu fiica lor pentru viitor. În urmă cu patru luni râdea de situația lor și de acele planuri, îi era foarte milă de fiica lor dar atât; evită să se bage în treburile lor. Eric nu era genul care să se țină scai de cineva dacă nu avea să obțină nimic, niciun beneficiu din asta.
Dar își schimbase părerea; îl enerva faptul că o puștoaică trebuia să își trăiască viața în acel fel și nu cum dorea ea. Îl enerva și ea, fiindcă nu se impunea regulilor lor.
Observă că fata începuse să se agite de ceva vreme așa că îi urmări reacțiile, dându-și seama de ceea ce se petrecea. Un slujitor de-al ei tot umbla în grabă pe acea stradă, cel mai probabil o căuta cu disperare.
-Cred că ai probleme. îi spuse, ridicând o sprânceană. -Alege, vrei să te duc la el și să înscenez ceva sau să te duc departe? o întrebă, fiind curios de ce avea să răspundă. Faza cu înscenarea ar fi fost foarte simplă, ca să nu riște să fie arestat ar fi putut pur și simplu să spună că a salvat-o din ghearele unor golani și aștepta să își revină din șoc și atât. Bineînțeles, ar fi riscat să fie dus acasă la ei iar acel Jack să îl vadă și să bănuiască ceva dar, până la urmă nu îi făcuse nimic fetei.
Ea avea să aleagă ce credea că era mai bine pentru toți sau doar pentru ea.

Oftă când văzu că băiatul nu voia să-i spună, însă nici că insista, nu era acel gen de persoană şi nu voia să îl irite pe băiat.
Îi era frică să se mai uite pe geam, nu ştia ce se va întâmpla dacă acel slujitor o vedea şi mai ales că nu era singură. Era sătulă de toate aceste furişări şi această frică, nu mai putea suporta gândul că era aproape un om în toată firea şi niciodată nu v-a putea face ce îşi doreşte cu adevărat. Se încruntă brusc, întorcându-şi privirea spre băiat când îl auzi. Zâmbi dulce şi uşor trist, încercând să pară hotărâtă de decizia sa.
-Cu cât mai departe, cu atât mai bine. zise pe un ton calm însă extrem de hotărât. Se ridică uşor în picioare şi făcu o uşoară plecăciune cum era obişnuită, privindu-l pe băiat.
-Revin! zise rapid şi o luă în fugă spre baie, sperând defapt să o găsească. Întrebă o chelneriţă, intră în baia femeilor şi intra într-una dintre cabine. Lăsă geaca lui Eric în cuierul de pe uşa, uitându-se spre rochia sa lungă.
Dacă voia să fugă nu mai putea face asta cu o rochie atât de fandosită şi nu putea să rişte să fie recunoscută. Se rezemă de peretele cabineii şi rupse partea de jos a rochii, lăsând rochia să-i ajungă puţin deasupra genunchilor. Rupse cu tot partea de sus a rochii care oricum era julită şi luă geaca de piele a băiatului, închizând-o până sus, încât sutienul ei să nu se observe. Ştia că renunţă la o rochie care îi plăcu mult dar acum asta nu mai conta pentru ea.
Acum părea cu totul şi cu totul altcineva. Adevărul era că îi era ruşine să se afişeze aşa. Să-şi arate picioarele, mai bine zis o parte din corp, era jenant, nu putea să creadă că pentru o doza de libertate era în stare să facă aşa ceva. Însă acel băiat misterios îi dădu acest impuls, voia să facă asta şi să nu dea înapoi. Arâta ca o depravată, fără bluză şi cu aşa fustă, însă măcar nimeni nu-şi dădea seama că bluza nu există datorita gecii băiatului.
Oftă şi aruncă materialul rochii în coşul de gunoi, ieşind rapid din baie. Avu grijă să rupă partea de jos a rochii fix pe primul volănaş, în aşa fel încât să nu arate ca şi cum era ruptă. Se puse în faţă oglinzii, privindu-şi părul, asta ar fii fost penultima problemă, ultma ar fii fost culoarea ochiilor săi, dar cât timp îşi lăsa capul în jos era o problemă neimportantă.
Îşi strânse părul şi îl băgă pe dedesubtul gecii sperând să nu mai iasă atât de mult în evidenţă, voia să fie o total altă persoană. Deschise uşa băii şi ieşi afară, îndreptându-se spre masa băiatului.
Se uită timidă la el, acoperiindu-şi picioarele goale cu palmele.
-S-să mergem.. şopti uşor, încă stând cu privirea în pământ.

Pe chipul brunetului apăru un zâmbet dea dreptul încântat de decizia fetei. Pentru prima oară o văzu hotărâtă și curajoasă, ar fi putut spune. Își încruntă puțin sprâncenele când aceasta se ridică, se aplecă și fugi spre baie. Ce naiba avea de gând să facă? În fine, Eric nu putea sta cu mâinile-n sân în timp ce o aștepta. Își scoase rapid telefonul din buzunarul blugilor și începu să butoneze prin agendă, căutând numărul unui bun prieten.
-Hei, Shin. Crezi că ai putea să vii cu mașina ta cea neagră să mă iei? E urgent. îi spuse pe cel mai prietenos ton posibil. Tipul îi era oricum dator, așa că era obligat să vina. Îi dădu adresa și îi spuse că în maxim zece minute să fie acolo.
Între timp mai trimise câteva mesaje, menținându-și zâmbetul ștrengar pe buze și așteptând ca fata să se întoarcă. Îi făcu semn lui Simon să se aproprie ca să îi dea banii iar când fața se întoarse acesta își mări ochii.
-What? Cine ar fi crezut că poți arăta și tu așa de sexy. spuse începând să râdă. Se ridică, o luă de încheietură mâinii pe fată și îi ceru bărbatului chelner să poată ieși prin spate că să nu fie văzuți.
Cei doi ieșiră în grabă iar în fața localului se află deja o mașină neagră, cea a prietenului sau. Eric deschise portieră din spate, așteptând că fata să între, apoi intră și el în urma ei, tot în spate. Mașina era destul de mare și spațioasă, iar geamurile erau fumurii, așa că cei din afară nu puteau vedea nimic din interior.
-Încotro, puștilor? întrebă bărbatul, el fiind un om de aproape treizeci de ani, îi trata că pe niște copii pe cei doi.
-Apartamentul meu din orașul vecin. îi răspunse Eric, complet calm și liniștit. Mașina porni în câteva secunde iar în scurt timp se aflau deja pe străzile orașului.
Eric se întoarse spre fata, mușcându-și buza inferioară uitându-se la ea.
-Te voi ajuta de data asta, fiindcă o să trăiești o noapte de neuitat. îi spuse încet, apropiindu-se de ea cu un zâmbet pervers. Dar să știi că data viitoare, nu vei mai fugi de realitate, ci o vei schimba. Asta dacă nu ești o lașă. îi spuse schimbându-și brusc tonul, fiind serios în acel moment.

Răsăsese cu privirea în jos, neştiind ce să zică. Îi era ruşine să se afişeze aşa însă dacă îşi lăsa rochia aşa cum era..avea să fie descoperită imediat.
Mări ochii când îl auzi pe băiat, simţind cum obrajii ei iau cu totul foc. Oare chiar era necesar să o facă să se simtă şi mai penibil decât o făcea deja. Nu apucă să zică nimic că deja băiatul o trase după ea. Mergea puţin în urma lui însă rapid, lăsându-se trasă de el. Îi privea spatele şi tot se gândea la ceea ce îi spusese mai devreme. Oare chiar putea arâta şi ea sexy? Niciodată nu îi trecu aşa ceva prin cap.
Intră în maşină, lăsându-se cu spatele de banchetă, având privirea în pământ. Nu avea curajul să se uite pe geam sau la domnul care vorbise şi care conducea. Pur şi simplu simţea că totul era prea străin pentru ea. Ştia că geamurile nu lăsau pe nimeni să vadă înăuntru, însă Noelle încă avea acea teamă ciudată. Îşi rezemă capul de banchetă, privind acel tavan al maşinii. Parcă se cutremură când auzi ceea ce îi spusese băiatul, apropiindu-se mai mult şi văzând şi acel zâmbet. Prima oară când auzi de apartament nu schiţă nici un gest, era doar recunoscătoare că băiatul avea grijă de ea într-un fel. Însă acum..parcă o luase puţin teama.
-A-adică? întrebă rapid, privindu-l timid.
Oftă când îl auzi, dând în semn afirmativ din cap. Eric avea dreptate, Noelle trebuia să înveţe cum să schimbe totul, nu să fie laşă şi să fugă cât de departe putea, asta nu rezolva nimic, mai multe probleme avea să aibă.
-O să încerc să o schimb..Mă ajuţi? întrebă zâmbind puţin, privindu-l pe băiat cu ochi rugători şi cu multă speranţă.
Avea încredere că el putea să o ajute să se schimbe, singură nu prea avea încredere că putea rezolva ceva. Îi era teamă să încerce singură.