Vant de vara +18

Ma plimb de ceva timp si totusi nu am gasit o rezolvare la problema.
Oricum, trebuie sa ajung acasa. Imi e dor de el. Vreau sa ii arat ca e important pentru mine. Vreau sa ii arat cat tin la el. Vreau...
Vreau sa ma indragostesc de el!

La scurt timp ma-m trezit din cauza usii care a fost trantita, sau doar asa o auzam eu, cu ecou.
Nu ma-m miscat din pat am ramas in pozitia in care adormisem cu privirea fixata pe un punct mort.

Nu stiu daca sa intru sau nu in dormitor. Nu mai vreau certuri, dar vreau si sa dorm, iar canapeaua din piele nu e deloc comoda.
Deschid usor usa de la dormitor si intru. Ma dezbrac si ma asez pe par, privindu-l. Mi s-a parut ca vad o miscare, asa ca-l intreb.
-Dormi?

- Nu.
Am spus fara sa-mi modific pozitia. O lacrima mi se prelinse pe obraz involuntar. Mi-am dus mana usor catre fata si am strans ochii pentru a nu il vedea... Prea multa durere..

-Imi cer iertare...
Fac o mica pauza si-mi duc mana in parul lui, mangaindu-l usor. Vreau sa ii mai spun ceva dar nu mai am ocazia...

Mi-am intors fata catre tavan fixand un punct.
- Pentru ce? Nu ai facut nimic...

-Ba am facut. Te-am facut sa suferi, chiar daca n-am vrut.
Imi duc mana la obrazul lui, atat cat capul lui sa ajunga langa al meu. Imi lipesc fruntea de fruntea lui, iar privirile noastre se intersecteaza.
-Iarte-ma!

- Nu-i nimic.. Stiam ca asa va fi... Nu e vina ta.
Mi-am tras rasuflarea incercand sa strang ochii si sa uit de toate...
Ma stmteam oarecum vinovat ina ceasta problema.

Of, orice asi zice sau face, el ma lasa fara cuvinte.
-Cum adica stiai ca asa va fi?

- Stiam ca ma vei parasi... Stiam ca voi suferi dupa ce m-am culcat cu tine, dar nu mai conteaza...
M-am intors in directia opusa privind un alt loc al camerei si incercand sa imi limpezesc gandurile melancolice.

-Nu te voi parasi. Niciodata. Numai daca tu imi vei cere asta.
Nu stiu ce sa mai fac ca sa il scot din melancolie.

- Dar nu ma iubesti... De ce ai sta langa mine?
Il intreb comfuz mutandu-mi privirea la el.. Nu ma prea miscam, ma simteam inutil, comfuz si prost... Da! sunt un prost ca am crezut ca poate am o sansa sa fiu mereu cu el... Ce naiba? Doar nu traim in basme..

-Nu-ti dai seama?
Privirile noastre se intersecteaza din nou.
-O sa stau cu tine cat vrei dori pentru ca esti prima persoana care ma iubeste sincer si pe care vreau sa o iubesc si eu.

- Daca vrei sa ma iubesti nu inseamnaca ca si poti... Ai o privire ciudata fata de ''iubire" Stii? Nu se rezolva asa batand din palme cum faceai cu fufele tale...
Mi-am schimbat directia priviri.

-Stiu. Tu nu esti una dintre tarfele mele! Stiu ca nu e usor sa ajung sa te iubesc, dar tocmai de asta as vrea sa ne mutam impreuna, ca sa ajungem sa ne cunoastem. Vreau din tot sufletul sa ai incredere in mine.
Fac o scurta pauza, pentru ca ma gandesc la ceva. S-ar putea sa mearga.
-Uite, de ce nu-mi spui tot ce-ti trece prin cap acum? Ce te supara, ce nu iti convine, ce vrei sa schimp in purtarea mea cu tine? Promit ca doar ascult si nu pun intrebari, nu te intrerup deloc. Promit...

Ma-m ridicat in fund si am tras o gura mare de aer.
- Nu ma iubesti.. Nu vreau sa te oblig sa fi cu mine... Stiam ca nu vei avea cum sa ma iubesti.. Nu ma chinui...
Mi-am intors scurt privirea spre balcon..
- As vrea doar... Sa ma arunc de aici...

Il apuc rapid de mana, pentru orice eventualitate, oprindu-l sa faca o prostie.
-Sa nu indraznesti! spun pe un ton grav, speriindu-l putin. Sa nu indraznesti sa iti iei viata.[/b]
Nu, nu o poate face, el trebuie sa ramana mereu aici, cu mine.
-Si conteaza! Acum spune tot!

- Ce pot sa spun.... Nu am ce sa spun...
Ma-m uitat in directia balconului, nu imi puteam lua privirea de pe acel loc... Nu aveam de gand sa ma sinucid, nu eram un las.. Doar asta simteam.

-Fa-o! Spune-i. Doar asa il vei opri. imi spune o voce din interiorul meu.
-Nu simte asta! Vrei sa minta? imi rasuna din nou in cap o alta voce.
-Vreau sa fie fericit!
-Te rog, spune-mi. Te rog... Vreau sa stiu ce iti trece prin cap. Vreau sa te descarci, sa tipi la mine... Dar nu vreau sa pleci. Nu asa. As suporta gandul ca nu esti langa mine, as suporta sa te vad cu alcineva, chiar daca as simti ca mor. Dar niciodata nu as suporta sa te stiu mort. Atunci as mai simti ca mor, atunci chiar te-as urma!

- Nu ma voi arunca.. Nu fac asa ceva... Nu stiu nici eu ce simt.. Nu as putea tipa la tine.
I-am raspuns mutandu-mi privirea spre el.

-Nu trebuie sa tipi. Nu trebuie sa-mi spui ce simti. Trebuie sa-mi spui decat ce crezi. Tot ce crezi despre mine.
Nu indraznesc sa-i dau inca drumul la mana, chiar daca a spus ca nu se arunca.
[/b]-Te rog, spune-mi. E important pentru mine sa stiu.[/b]

- Ti-am spus ce simt.. Te iubesc...
Mitam intors privirea in directia opusa incercand sa-i ignor privirile. Nu stiam ce si cum.. Stiam doar ce simt...

-Bine, nu mai insist, o sa-mi spui cand vei fi pregatit.
Ii prind palma cu a mea si-mi indrept privirea spre tavan.
-Deci ce spui? Te muti la mine?

- Nu. Nu ma iubesti... Nu vreau sa fiu acolo doar de bibelou...
Ia-m raspuns intorcandu-mi privirea si incercand sa scap de arzatoarele priviri aruncate de el...

Bun, gata, nu mai suport.
Bibelou?
Crede ca ar sta aici doar de bibelou?
-Nu o mai iau cu usorul. Te vei muta aici, iti vei da demisia de la scoala ai de doi bani la care predai si-mi vei fi mereu aproape.
Se vede ca l-am speriat de-a minelea, dar nu imi pasa. M-a adus in culmea disperarii.
-Altfel nu ma mai vezi! Plec! De tot!