Vant de vara +18

Da, im mod cert Misaki a inebunit. Sa dorm cu el in aceeasi casa si sa nu-l ating. Pai mor numai la gandul asta.
Il vad cum isi da tricoul jos. E unul dintre cele pe care i le-am cumparat eu. Torsul lui frumos lucrat imi sare in ochii si-mi taie respiraria pentru cateva secunde. Nu, daca dorm la el, in nici un caz nu o fac pe canapeaua asta tare, ci in acelasi pat cu el. In plus, chiar daca e vara, ploile din ultima vreme a racit cu mult aerul.
-Misaki, pot sa dorm cu tine? Il vad cum face ochii mari de uimire si se pregateste sa deschida gura ca sa se impotriveasca, dar nu il las, fiind mai rapid decat el la asta. Am spus "dorm", deci inseamna ca o sa dormin, atata tot. De ce te gandesti tot timpul la prostii?

Am oftat apasator si am dat din cap in semn ca da.
- Ce ma face sa ma gandesc la prostii? Pai... Faptul ca tu mereu le faci.
Ia-m raspuns si la intrebarea aceasta luand asternuturile pe care i le dadusem si i-am facut semn sa mearga in camera mea sa se schimbe. Mi-am dat jos si pantalonii luandu-i pe cei de pijama si am intrat peste el in camera.

Cand Misaki intra in dormitor, eu eram schimbat, in pat si cu cearceaful peste mine. Nu m-am imbracat in pijamalele pe care mi le-a dat. Eu, acasa, dorm dezbracat, insa acum, ca sa nu faca el o criza, mi-am pastrat boxeri pe mine.
Privirea lui cade pe scaunul biroului unde se aflau hainele pe care mi le dadu-se sa le inbrac, apoi, cu o privire speriata se intoarse spre mine.
-Ce? Ai, Misaki, doar ti-am spus ca nu o sa-ti fac nimic. Ce ai? Nu ma crezi? Tie frica de mine?

Continuam sa ma uit ciudat la el fara sa scot o orba. Ma amuza putin faptul ca el credea ca mi-e frica de el, daca imi era frica nu-i mai luam atunci pistoul din mana crezand ca va trage fix prin teasta mea.
- Doar culca-te!
Ia-m spus bagandu-ma langa el in pat.

Fir-ar... Eu, el, noi... Lui nu ii e frica de mine si asta ma bucura, insa e ceva ce ma ingrozeste, ma terifiaza...
Se pune in pat si se intoarce cu spatele la mine. Trag cearceaful si-l invelesc, apoi vreau sa-l imbratisez, insa imi dau seama ca as exagera.
Ii aud respiratia regulata, semn ca a adormit.
-Sunt indragostit!

Ma intorc spre el si ii raspund, lucru ce l-a facut sa se inroseasca putin.
- Da, stiu, de Ren.
I-am zambit calduros incercand sa ascund unda de tristete de pe fata mea. Parca vroiam sa-l uit... de ce inca ma intorceam la el... De ce l-am lasat sa ma sarute? Eram doar o inlocuire pentru Ren?

E l crede ca eu... De Ren? El crede ca-l iubesc pe Ren?
-Tu crezi ca eu sunt indradostit de Ren? ma rastesc la el, neintelegand cum... Cum poti sa fii atat de... Uf, gata, m-am razgandit, ma duc sa dorm pe canapea si... stai linistit, ti-am inteles comportamentu. ii spun aproape urland. Ti-am inteles aluziile. De maine dimineata, cand o sa gasim cheile, o sa dispar din viata ta, o sa-ti fac pe plac, nu o sa mai auzi de mine niciodata.
Cobor din pat si iau asternuturile pe care le pregatise mai inainte, apoi ies din camera trantind usa.

Il prind de mana inainte de a putea iesi din camera.
- I-imi pare rau... Dar.. Am crezut..
Vorbele imi rameaneau in gat fara sa mai iasa, parca aveam un nod ce-imi imiedica glasul.
Credeam...Credeam ca el il place pe Ren deoarece atunci...in ziua aia fusese la el.. Vroia sa se culce cu el.. Si...

Imi eliberez mana din din a sa apoi ii spun.
-Ce insemn eu pentru tine? Ti se pare ca poti sa faci ce vrei din mine? Ti se pare ca sunt din plastilina. Imi indrept privirea spre el, insa in a sa nu pot observa nimic, asa ca deschid usa si ies din camera.

Am tasnit din pat spre usa si ma duc dupa el cazand fix peste el pe podeaua rece a camerei.
- Scuze, nu te supara... Pentru mine ai fost mereu un prieten foarte bun pe care-l placeam in taina, am spus ridicandu-ma de pe el si stand inca pe podea cu mainile pe genunchi si privirea-n pamant. Dar tu mereu ma-i considerat un prieten si doar atat...

-De unde stii tu ca te-am vazut ca pe un prieten? De ce esti asa igur de asta?
Ma ridic de pe podea si imi aranzez canapeaua cat sa pot dormi pe ea. Pun capul pe perna si inainte sa inchid ochii ii spun:
-Oricum, ce conteaza? Maine va fi ultima zi cand ma vei vedea.

Am oftat.
- Nu te pot face sa te razgandesti... Daca tu chiar asta iti doresti iti respect opinia.
Ma-m ridicat incet de pe jos mergamd spre camera unde urma sa dorm. Ma simteam prost pentru faza aceasta... Nu credeam ca va reactiona asa... Dar ce puteam sa fac acum?

Adorm, iar cand ma trezesc, la 6:00, Misaki inca doarme. Pun de cafea, nu inainte de ami face "patul". Cand cafeaua e gata ma indrept spre dormitor, unde Misaki inca doarme. Parul lui blond e ravasit pe perna de culoare visinie, inebunindu-ma doar privind. Imi duc mana la frunte lui si i-o sterg. Era transpirata. Ma intreb ce a visat de a ajuns asa.
Il iubesc foarte mult, insa nu mai pot sta in preajma lui. Nu fara sa-i spun iar asta nu cred ca se va intampla vreodata.

M-am trezit bursc vazandu-l pe Robi langa mine si prinzandu-l strans in brate.
- Nu ma parasi...
Am soptit sperand ca nu ma aude... Poate ca inca il iubeam... Dar eram comfuz, nu vroiam sa il las sa plece... dar nici sa-l retin cu forta.
Speram ca ma va ierta, nu stiam ca nu-l place pe Ren.. Dar...

Sa nu-l parasesc. Stai asa, nu vorbea cu mine, ci cu persoana pe care a visat-o. Il vad asa de mic, de inocent, de potrivit pentru bratele mele, incat imi vine sa-l strang la piept si sa nu-i mai dau drumul niciodata, insa nu pot sa traiesc cu gandul ca el nu mai mai iubeste, nu pot sta in preajma lui si sa-l vad cu alcineva, asa ca renunt la primul impuls, si ma indepartez de el.
-Am fact cafea. Te astept in bucatarie, ii spun inainte sa ies din camera.

M-am dat jos din pat frecandu-ma la ochi si incercand sa ma abtin sa nu plang...
Am mers asa in bucatarie fara sa observ ca aveam bluza de la camasa desfacuta.
M-am asezat pe scaunul din fata baiatului.
- Uite... Nu vreau sa pleci...
Ia-m spus sincer si tare de data asta.. Fata imi era atintita spre ceasca de cafea facuta de Robi.

-De ce nu ai vrea sa plec? Pana acum cateva zile tu erai cel care nu ma dorea langa el? Nu inteleg ce s-a schimbat acum?
Ma asez pe scaun si incep sa-mi beau cafeaua, nearuncandui nici o privire.

Am inceput sa invart ceasca de cafea care facea valuri maronii in interiorul canii.
- N-nu stiu... Daoar ca... ceva din mine nu vrea sa pleci...
Ceea ce nu stia el e ca... Nu vroiam sa plece nici pana acum.. Dar... Trebuia sa ma comport indiferent, trebuia sa il indepartez pentru a imi distanta sentimentele de el... Dar acum ca stiu ca nu-l voi mai vedea ma face sa ma simt prost.

-Ba vrei sa plec. Pur si simplu te simti vinovat de cum te-ai purtat in ultimele zile. Iti spun de acum ca nu ai de ce. Am inteles foarte bine mesajul.
Las ceasca de cafea pe masa si ma ridic ca sa ma duc dupa haine, insa el ma prinde de mana.

Ma uit la el cu ochii mari si aproape inlacrimati.
- Nu e asa, gresesti!
L-am tras mai aproape sarutandu-l pe buze apasat si incercand sa nu intrec calul. Nu stiam ce sa fac, incepusem sa tremur... Era bine ce faceam? Inima imi spunea ca da dar creierul inca se impotrivea...

-Ce nu e asa? Cu ce gresesc? De ce nu-mi spui clar ce vrei de la mine? Il intreb, privindu-l in ochi. Spune-mi clar ce vrei ca sa inteleg si eu.
Nu imi raspunde imediat, ci isi masoara cuvintele, apoi...

- Te iubesc... Mereu am facut-o... Credeam ca-l placi pe Ren... Dupa ziua aia, mai ti minte? Ai vrut sa-l violezi... Imi era frica sa-mi recunosc sentimentele deoarece tu ai decurs la o arma pentru a pune mana pe Ren...
Mi-am bagat capul in pamant... Ma simteam rusinat si totusi eliberat.

- Nu-l plac pe Ren, nu l-am placut niciodata, pe el doar l-am dorit. Si te rog, nu te folosi de asta ca de o scuza. Puteai sa-mi spui ce simti inainte, doar ai spus ca ma placi de doi ani? ii zic acuzator. Ce te-a oprit sa-mi zici inainte?

Am inghitit in sec frecandu-mi mainile intre ele.
- Imi... Imi era feica... Nu vroiam ca prietenia noastra sa se sfarseasca...
Mi-am bagat capul in palme. Ziceam adevarul... Toate relatiile se termina la fel... Dupa ce ne despartim nu mai comunicam... Nu vroiam sa se termine asa... Tineam prea mult la el...

-Si de asta nu ai incercat? De asta ne-ai pedepsit pe amandoi? Ti-a fost asa de frica sa n-o dai in bara incat ai tacut?
Trebuie sa plec de aici. Nu stiu cat ma mai pot sa rezist fara sa fac ceva ce sigur o sa regret mai tarziu.