Plimbari neasteptate.

Saitou:
-Nu, doar politiste, drama si rareori ma mai ating de vreun SF reusit. In plus eu de obicei sunt detectivul consultant al politiei nu ma omor cu cititul in mare parte
Am spus cu acelasi ton calm si rece.

-Pacat.. Asa ai fi stiut de mine. Sunt Kaihou Asatto. Incantat, spun eu intinzand mana.
L-am privit putin, timp in care i-am analizat minutios chipul.
-Ai o tigara?

Saitou:
-Nu, scuze, eu nu fumez.
Am spus observand atent miscarea din jur.
Aha aha, gasiti dovezile boilor, ajungeti la vorbele mele.

-Ah.. Imi cere sufletul tutun, am spus eu dandu-ma jos din pat si incepand sa ma plimb prin camera.
-Obstacolulu divin ii sarea... Nu, nu.. Obstacolul suprem ii facea.. ii reteza din avantul amoros ce era oarecum molipsitor.. Nu.. Contagios, am inceput eu sa bolborosesc.

Saitou:
Nu am bagat in seama bolboroseala lui ci m-am apropiat de gratii. Daca ma mai enervau mult ardeam din temeli cladirea, oricum aveam nervi.
Stateam si ma uitam sa vad cat le mai ia pana ne elibereaza.

-Saitou, cat ne mai tin astia aici? ?Vreau acasa.. spun eu punandu-ma pe jos, in fund si bosumflandu-ma.
-Vreau acasa.. Unde e cald si am tastele mele, cerneala albastra, cafeaua si tigarile..

Saitou:
In sfarsit! Unul dintre politisti a venit si a deschis celula.
P:-Imi are rau domnule Saitou, stiti..
-Pe mata. Mai vedeti voi cazuri rezolvate.
Am spus rece si am iesit de acolo. Vroiam sa merg acasa.

-Boilor.. spun eu in timp ce trec pe langa politisti.
-Sa va moara... in pantaloni.. Ce tampiti.. am bolboosit eu in timp ce ma indreptam spre casa.
Dracie!! In fata mea statea chiar Saitou. Destinul asta, nu?

Saitou:
Mergeam inspre casa cand idioata de domnisoara detectiv ma sunase cu nu stiu ce imbecilitati pe cap, ca sa isi ceara scuze, etcetera, plictiseli plus ca acea si galagie.
-Usor cu galagia ca nu suport. Momentan te poti lipsi de ajutorul meu
Peste urletele ei de negatie am inchis. Imbecila..

Am trecut usor pe langa el, facndu-i un semn discret cu mana.
-E destinul!! am spus eu departanadu-ma de el si intrand in scara blocului.

Saitou:
-Ha?!
AM intrebat buimac. Destin? Da pe dracu, bince ca naiba coincidenta faptul ca eram coleg de etaj cu el. AM urcat pe etaj si m-am scotocit de chei. A, le-am gasit, apoi am deschis usa.

Am intrat in casa si mi-am luat un maieu si pantalonii lungi de pijama pe mine si am inceput sa scriu. Ah.. Imi amintisem ca trebuie sa beau cafea. Cand ma uit la bucatarie, cafea nada. Ma imbrac grosut pentru ca se intunecase afara si cobor un etaj, urmand sa le cobor si pe celalte.

Saitou:
M-am imbracat in pantaloni de trening si un tricou larg si lejer, dar firar ca nu mai am Cola. Mi-am luat o geaca si papuci in picioare ca sa ajung la magazinul de jos. Ghinion, blondinul era aici... Frate, iar o sa o ia cu destinul?-.-

-Saitou.. Suntem vecini? Asta e interesant. Unde mergi? am spus eu zambind. Era interesant tipul asta si deja imi starnise interesul asupra lui.

Saitou:
-La magazinul de jos. Imi trebuie Cola, altfel mai face naiba cazurile la noapte.
Am spus la fel de calm ca de obicei apoi am continuat sa merg inspre magazin. Odata ce am ajuns am intrat uitandu-ma dupa o Cola.

Am mers dupa el si mi-am luat de pe fatul obisnuit cafeaua preferata. M-am dus la casa unde am inceput sa vorbesc cu vazatoare:
V:Domnul Asatto..
-O, buna, Lizzie. Ce mai faci? Ai mai vorbit cu barbatul ala?
V: Pai.. Domnule.. Nu.. Am aflat ca are o sotie si chiar o fiica de varsta cu mine. Acum..
-Nu mai trebuie sa zici. Urasc astfel de persoane. Incearca sa-ti revii fetito, nu te lasa. Daca ai nevoie de ceva cere-mi.
Dupa ce i-am zambit protectiv i-am spus:
-Te-am lasat.. Ma asteapta un termen limita. Sa ai o noapte frumoasa si zambeste. Ok? Esti mai frumoasa zambind.
M-am mai uitat odata prin magazin apoi i-am facut un semn cu mana lui Saitou si am iesit.

Saitou:
Am luat ce imi trebuia si am ajuns la casa. Am platit bani, fara discutii in plus, nu suportam. Am urcat in apartament si am luat dosarele la rand, dupa ce mi-am pus un pahar de Cola. O noapte alba ce sa mai si zic...

In spiratie.. Imi trebuia inspiratie.. Dar de unde? Mintea imi ststea doar la Saitou. Doar daca.. Mi-am luat cana de cafea in mana si am isit pe usa coborand jos. Am batut la usa lui si am astepotat, in acel frig groaznic.

Saitou:
M-am ridicat de pe canapea si m-am dus la usa. AM realizat ca era Asatto. Ce naiba dorea?
-Da?
Am intrebat deschizand usa.

-Ma simt singur.. Esti singurul pe care il stiu asa ca.. Pot intra? am spus eu in timp ce eram invaluit de caldura ce venea din casa.
Era asa frumos.. Mai frumos ca in amintirile mele.

Saitou:
-intra.
Am spus poftindu-l inauntru.
-Vrei sa te servesc cu ceva?
Am intrebat incercand a fiu o gazda buna.

-Nu.. Mi-am adus cafeaua si foile, deci nu o sa te deranjez.. spun eu asezandu-ma la o masa si intinzandu-mi hartiile scrise pe acolo.
-Doar am vrut sa stiu ca nu sunt asa singur..

Saitou:
-Ok.
Am raspuns asezandu-ma pe covor cu documentele ce contineau tot felul de crime in fata. Cola era pe masuta mica ce nu era la mare distanta. Acum, imi trebuiau primii suspecti, deci trebuia sa gandesc. Ia sa vedem cunostintele primului caz....

-Scuze ca ma bag.. La ce lucrezi? am spus eu laundu-mi o foaie in mana si punandu-mi ochelarii. M-am asezat langa el, citind de pe acea foaie si corectand unele pasaje din text.
-Esti un fel de detectiv? am spus eu privindu-l dulce.

Saitou:
-Detectiv consultant. Politia apeleaza la mine cand are chef mai exact cand mintea lor cretina nu e in stare sa faca nimic.
Am raspuns la fel de calm luand in mana documentele si rasfoindu-le.
-Momentan ma uit pe cateva cazuti din arhive