Plimbari neasteptate.

-Pare mai interesant decat asta, spun eu lasand foaia ce o tineam in mana jos.
-Pot sa ma uit si eu sau sunt secrete? am spus eu zambind.

Saitou:
-In mod normal ar fi secrete, dar nu cred ca vorbesti.
Am spus calm si aratandu-i un document.
-Poti sa te uiti cat vrei.
Am zis continuand sa ma uit si eu prin alte documente.

M-am uitat putin, citind intersat si bolborosind cateva cuvinte. Mi-am pus mana la frunte, frecand-o usor si am continuat sa citesc in timp ce eram privit de el.

Saitou:
-Complicat?
Am intrebat curios. Mie nu mi se pareau asa, erau atat de simple, deductia era usoara, la toate cred ca doar aveam de ocmpletat cine e vinovatul si cateva indicatii despre dovezi, nimic mai mult.

-Ce? Aa.. Da.. Destul de complicat pentru cineva care nici macar nu a citit un roman politist in toata viata lui. am spus zambind.
-Dar stii ce? Multumesc. Mi-a venit inspiratia, am spus eu sarutandu-i obrazul si intorcandu-ma la scrisul meu.

Saitou:
M-a luat prin surprindere faptul ca ma sarutase pe obraz, dar nu am bagat in seama, continuand sa ma uit la dosare. Notam suspectul principal, scriam dovezile, era clar ca e vinovat, si tot asa. Idioti de politisti va mia trebe un cap.

Ideile au inceput sa curga facandu-mi degetele sa se miste incontrolabil. Vedeam toate acele imagini, cand.. La naiba!! Saitou?! Ce cauta el in povestea mea? Doar daca... Ooo.. Ce genial!! Oare s-ar supara sa scriu despre el? Cred ca nu... Am inceput sa scriu din nou privindu-l insistent din cand in cand.

Saitou:
Am terminat mare majoritate a dosarelor si am pus deoparte cateva ce necesitau o atentie mai mare. Am observat cu coada ochiului ca Asatto ma fixa cu privirea uneori.
-De ce ma tot privesti?
Am intrebat sceptic.

-Esti prea frumos, am spus eu zambind smechereste.
-Nu.. De fapt am nevoie de tine in carte.. Si trebuie sa-mi gasesc inspiratia.

Saitou:
-Cum adica ai nevoie de mine in carte? Doar nu te-ai apucat sa scrii despre mine, nu?
Am intrebat sceptic.

-Si daca am facut-o, ce? Viata este sursa mea de inspiratie si atat timp cat nu iti folosesc numele nu vad de ce nu as putea scrie despre tine. Esti o persoana interesanta si merita sa scriu despre tine, i-am spus eu serios, privind catre foile mele.

Saitou:
-Aiurea...
Am raspuns rece citind foaia primului caz important. Imi starnise curiozitate acel caz destul de tare, merita interesul.

M-am uitat putin la el apoi i-am spus ridicandu-ma:
-Esti tare simpatic tu, asa.. Daca ai fi si putin mai cald..
Iam luat corpul in brate si l-am privit dulce in ochi, spunandu-i:
-Stii? Imi placi..

Saitou:
Am rosit usor, asa ca mi-am plecat capul raspunzandu-i:
-Ce ar fi sa nu mai vorbesti prostii si sa ma lasi in pace?
Am intrebat rece, calm si distant. Nu puteam sa cred ce tocmai a zis.

-O, scuze ca am fost atat de bun sa-ti marturisesc ceea ce simt. Alta data o sa sar direct pe tine si iti rup hainele, i-am spus eu distant si dandu-i drumul.
Mi-am strans foile in liniste si mi-am luat cana de cafea si am iesit pe usa, spunandu-i:
-Sa aveti o seara frumoasa, domnule detectiv consultant.

Saitou:
Aiurea, aiurea, aiurea, aiurea! Doar asta imi venea in cap. Cel putin plecase. M-am ridicat de jos inchizand usa cu cheia si mi-am luat ultimul dosar pe care il aveam. Cazul asta mai era, apoi poate dormeam putin.

Am urcat sus, trantindu-ma in pat si am inceput sa plang.. Sensiblitatea asta de romancier!! O uram cate o data!! Acum cel mai sigur imi voi petrece toata seara plangand sau band vreo ceva, pana ajung pe sub masa.
Mi-am aprins o tigara, incercand sa ma calmez si am iesit pe balocn de unde puteam vedea si balconul lui. La naiba!! Tot la el imi statea gandul.

Saitou:
Am terminat si ultimul caz iesind pe balcon, asezandu-ma pe balustrada. Ma gandeam la faptul ca sunt demon. Ma gandam sa ma joc putin cu flacarile, dar nu gaseam cum sa ma joc. Poate doar sa le las putin libere, asta poate ma calma.

Cand l-am vazut pe balcon am scapat tigara. Ce dracu', chiar trebuia sa dau peste el oriunde? Am vrut sa plec, sa ma misc de acolo insa in momentul urmator am vazut flacarile si am ramas socat. Corpul meu refuza sa se miste.

Saitou:
Ma jucam cu flacarile privindu-le intens. Erau amuzante, doar atatea lumini si umbre aruncate de flacarile mele albastre cu negru. Erau superbe in opinia mea, ma captivau.

Dupa ce mi-am revenit si am putut sa-mi misc corpul am coborat din nou un etaj si am batut cu putere in usa. Ce naiba erau acele flacari? Ce era el??!!

Saitou:
M-am dus la usa, inchizandu-mi flacarile. Am deschis si am dat de Asatto.
-Da?

Am intrat in casa si am inchis usa cu forta, proptindu-mi mainile in jurul gatului lui si imobilizandu-l:
-Ce naiba e cu flacarile alea? Ce esti tu de fapt? am spus eu privindu-l serios.

Saitou:
Am inghitit in sec. De unde dracului stia? Stai, ma vazuse?! Acum trebuia sa plec si de aici, tocmai cand imi gasisem o casa.
-Nimic, nu stiu despre ce vorbesti.
Am raspuns rece si calm.

-Ba stii!! Stii si nu vrei sa-mi spui!! am spus eu dand cu pumnul in perete.
M-am departata de el si l-am privit, plimbandu-ma prin casa:
-Zi-mi ce esti.. Nu voi spune nimanui. Doar trebuie sa imi zici, pentru ca nu este usor pentru mine sa stiu ca tipul pe care il plac nu e om. Intelegi?
M-am apropiat din nou de el si i-am mangaiat obrazul, zambindu-i protectiv.