Plimbari neasteptate.

-Sigur? am spus eu mangaindu-i chipul.
-Daca e din cauza a ceea ce am zis mai devreme sa stii ca e adevarul. Te vreau.. Mai mult decat am vrut pe oricine. Vreau sa te iubesc, sa te protejez, vreau sa fii al meu si doar al meu.

Saitou:
-Nu, sincer nu s-a intamplat nimic.
Am spus la fel de balbait. Chiar daca stiam ca ma iubeste si si eu il iubeam nu puteam trece peste teama mea.

-totul va fi bine.. Iti promit. Nu te voi rani niciodata, am spus eu luandu-l in brate.

Saitou:
-Stiu...
Am raspuns nostalgic.
Ma bucuram de imbatisarea sa, dar trupul meu inca tremura usor.

I-am sarutat protectiv crestetul si l-am tinut in bratele mele pana cand tremurul lui s-a oprit.

Saitou:
Ma calmasem, cat de cat.
Mi-am lasat capul la pieptul baiatului, incercand sa ma calmez total.
Totusi nu imi reusise acest lucru, inca aveam acea neliniste.

-Esti mai bine? am spus eu continunad sa-l tin in brate.

Saitou:
-Da sunt bine.
Am spus inspirand si expirand puternic. Probabil ca majoritatea ranilor interne provocate de magia neagra erau deja vindecate, iar natura mea de demon le va vindeca rapid si pe celelalte.

-Bine.. Dar lasa-ma sa te tin in brate, i-am spus eu zambindu-i tandru.

Saitou:
Am dat din cap afirmativ precum un semn ca ma poate tine in brate cat doreste. Mi-am lasat capul pe umarul sau stang, inchizand ochii. Imi placea sa stau in bratele sale, iar de fiecare data cand inchid ochii doar imaginea lui imi invadeaza mintea. Il iubesc.

Am mers cu el spre pat, punandu-l incet jos, apoi m-am asezat langa el sarutandu-l incet pe obraz.

Saitou:
Mi-am deschis ochii privind tavanul.
Ciudat, culoarea acestuia atat de alba parea interesanta.

-La ce te gandesti acum? am intrebat eu, jucandu-ma cu bluza lui.

Saitou:
-La nimic...
Am spus calm, nebagand de seama ca se juca cu bluza.

Mi-am plimbat un deget de la abdomenul sau pana la barbie, pe care am prins-o. I-am intors capul spre mine, obligandu-l sa ma priveasca in ochi apoi i-am spus:
-Nici la mine nu te gandesti?

Saitou:
-Ba da.
Am raspuns zambind.
-Pentru ca te iubesc.

I-am zambit tandru apoi i-am prins buzele intr-un sarut pasional. Nu voiam sa-i mai dau drumul niciodata. M-am pus usor deasupra lui, prinzandu-l in brate.

Saitou:
I-am raspuns la sarut cu aceeasi intensitate, agatandu-ma de camasa pe care acesta o purta ca de un fel de punct de sprijin in lumea reala, caci de fiecare data sarutul sau ma facea sa pierd contactul cu pura existenta.

Mi-am lipit corpul de al lui si i-am sarutat tandru gatul, soptindu-i:
-Si eu te iubesc..

Saitou:
Am gemut usor infundat cand i-am simtit atingerea pe gat.
Cand mi-am dat seama de ce sunet am putut sa scot mi-am acoperit gura cu ambele maini, fiind rusinat pana peste cap.

Mi-am ridicat privirea, vazand gestul sau. I-am luat ambele maini de pe gura si i le-am sarutat apoi i-am sarutat buzele apasat.

Saitou:
Am raspuns la sarut cu aceeasi intensitate, incolacindu-mi mainile in jurul gatului sau.

Mi-am desprins buzele de ale lui, privindu-l tandru. I-am zambit iubitor apoi i-am spus:
-Esti bine?

Saitou:
-Da, sunt.
Am raspuns zambindu-i.
Cred ca era a treia oara cand ma intreba.

Mi-am asezat capul pe pieptul sau si i-am spus:
-Stii? Cand te-am vazut am vrut sa te iau in brate.. Nici acum nu prea stiu ce se intampla cu mine, dar cred ca se numeste dragoste.