Vant de vara +18

Am ajuns in casa, apoi, cat de usor am putut, m-am asezat pe canapea. In cateva minute isi face si el aparitia pe usa.
-O sa ma refac, apoi te duc sa vezi imprejurimile!

- Esti sigur?...
Am intrebat putin cam abatut punandu-mi mana peste umarul stang.
- Vrei sa facemm baie impreuna...?

-Nu, multumesc! Sunt cam obosit! Fa tu primul si fac si eu dupa...
Sunt asa de obosit, dar trebuie sa fac baie. Ma simt asa murdar...

- Nu iti voi face nimic... Eventual te ajut sa te speli...
Mi-am ridicat capul spre el incercand sa il comving... Macar atat sa fac, acum ma simteam vinovat.

-Nu, lasa, du-te si fa baie!
Imi inchid pret de cateva secunde ochii.

- Esti sigur ca nu ma vrei?
Am facut o moaca trista simtindu-ma si mai prost fiind refuzat in halul asta...

Nu imi deschid ochii, prefacandu-ma ca dorm. Nu am chef de el acum, nu am chef de nimic.

Am oftat si m-am dus sa fac acel dus...
M-am pierdut usor sub apa calda... Nu stiu ce m-a apucat pe plaja, avea dreptate sa fie suparat pe mine.. L-am ranit si fizic si mental... Am stins apa si mi-am infasurat oar un prosop in jurul taliei iesind din baie.
- E randul tau...

Il aud cand iese din baie si cand imi spune ca pot merge si eu, dar canapeaua e asa confortabila iar mersu atat de dureros, sa nu mai vorbesc de statul in picioare. Tortura.
-Da Misaki, merci ca m-ai anuntat!
Ma ridic cu greu, apoi trec pe langa el si ma duc in baie.

- Te ajut?
L-am prins cand era sa cada pe pamantul rece. Nu vroiam sa il las asa. L-am dus in baie si mi-am aruncat prosopul de pe mine. Si am inceput sa il dezbrac, nu avea decat bermudele si boxerii pe el deci... Nu a fost foarte greu. Cand vroia sa ma opreasca nu l-am lasat ii tot dadeam peste mana.

-Stii ca imi pot face bae si singur, nu? Nu e nevoie sa ma dadacesti!
Nu ii suport comportamentul in acest moment. De parca as avea ceva si nu ma pot descurca singur.
-Misaki, nu sunt nici handicapat, nu am nici o boala incurabila, asa ca de ce naiba nu te duci sa faci ceva si sa ma lasi pe mine sa-mi fac un dus?

M-am riicat si l-am sarutat brutal baganu-mi apoi limba-n gura lui si miscandu-ma rapid. Ma enervase, macar sa-i inchid gura aia mare.
- Mai taci! Nu te vad ca un handicatat si nu mi-e mila de tine! Dar e vina mea! Si sunt iubitul tau! As fi un nesimtita aca nu as face ceva!
L-am strans de umeri si l-am impins sub jetul cald de apa.

Fir-ar sa fie. Nu am ce face, acum nu am putere deloc ca sa-l pot indeparta de mine. Nu intelege ca nu imi face bine sa-l stiu in preasma mea acum?
-Misaki, te rog sa ma lasi singur! ii zic incet, aproape nemai putand vorbi.

- De ce?
L-am strans de umeri si l-am fortat sa ma priveasca in ochi.
- Nu ma mai iubesti?

Cum s-a putut gandi la asta. Il iubesc.
-Esti important pentru mine, Misaki. Foarte important, doar ca acum vreau putina liniste ca sa ma gandesc.

Am oftat si am iesit din baie trantind usa. Eram nervos pe faptul ca se comporta asa acum...
Mi-am luat niste haine pe mine si am iesit afara, am furat pachetul de tigari de pe masa si am iesit pe terasa fumand.

Intorc robinetul, schimband radical temperatura apei, de la fierbinte, la rece, astfel trupul meu tremurand necontrolat. Insa imi place si ma face sa nu ma mai gandesc la nimic, desi nu asta am vrut initial.
Nu rezist mult in dus sub jetul rece. Ies, ma sterg pe par si pe trup, apoi ma uc in dormitor. Ma trantesc pe pat, asa dezbracat, nemai invelindu-ma si adorm.

Intru in camera dupa ce am fumat aproape tot pachetul... El dormea, m-am asezat langa el in pat si l-am luat strans in grate punadu-mi capul la el pe umeri.
Era normal sa se comporte asa... a fost prima lui data...
I-am soptit un "Te iubesc" si l-am sarutat pe obraz lasandu-l in bratele mele si incercand sa adorm cu el.

Ma trezesc cand simt caldura cuiva in jurul meu. E o senzatie ciudata, dar binevenita. Imi deschid ochi intalmin alta pereche de cristale albastre.
-Esti aici?

- Nu dormi?...
Ma-m speriat putin cand s-a trezit asa... Credeam ca a adormit de ceva vreme... I-am dat drumul din grate si mi-am pus mana pe talie.

-Ba da, dar te-am simtit langa mine!
Acum era intors pe spate, privind ceva numai de el stiut pe tavan.
-Imi pare rau! Stiu ca te-am suparat si nu-ti cer sa ma intelegi pentru ca nu ai cum, dar... Stai langa mine atat cat poti de mult. Stai pana iti gasesti alt drum, pana iti gasesti o persoana care sa te merite cu adevarat. Nu ma lasa acum! Nu inca! Nu ma face sa regret ca dupa mult timp mi-am eschis inima si i-am permis sa primeasca pe cineva!

Am ramas socat cand l-am auzit... Am vrut doar sa-l iau in brate si sa-l simt aproape.
- Te iubesc idiotule, eu ar trebui sa iti zic ce mi-ai zis tu... Deoarece tu erai pana nu de mult cel care insela si...
Ma-m oprit. L-am luat in brate si am tacut.

De ce nu-mi poate lasa trecutul sa se odihneasca acolo unde ii e locu? Trecutu e trecut.
-Nu o sa uiti niciodata de asta? Nu poti sa traiesti langa mine prezentul? Nu vrei sa... Stii ceva? Las-o balta! Inteleg ca nu am cum sa primesc de la tine intelegere, asa ca mai bine uit ce doream sa-ti spun!

M-am urcat peste el prinzandu-l de maini.
- Spune. Te ascult.. Mereu am facut-o dar tu nu ma bagai in seama, te veneram...Acum te iubesc.
L-am sarutat apasat pe buze.

-Cum spuneam, nu poti sa uiti trecutul: "te veneram". E trecut, iar tu nu o sa uiti de el niciodata. Nu merita sa-mi bat capul cu asta, stiu, dar nu ma pot abtine. Nu pot sa traiesc langa tine povestea de dragoste pe care o vreau daca tu reactionezi asa, Pot sa te iubesc si sa ma iubesti pana la luna si inapoi, dar daca nu exista intelegere...
Nu stiu daca a inteles ce am vrut sa spun prin lungul monolog tinut, insa de acum inainte nu o sa-mi racesc gura de o mie de ori ca sa-i explic ceva, cum am facut pana acum.