Sange parfumat +19

De ce ar spune asa ceva? Chiar nu il inteleg.
-Eu zic ca meriti. Sau chiar daca nu meriti eu o fac. Si nu cred ca conteaza atat de mult pentru tine, dar conteaza mult pentru mine. Tu contezi mult.

-De ce contez asa de mult?
Chiar nu il inteleg. Eu nu o sa-i pot raspunde la fel.

Dau din umeri nepasator si nu mai spun nimic. MA intind pe spate, cu greu ce-i drept, si ma uit la tavan, farao tinta anume.
-Cred ca doar sunt prea nebun astfel incat sa te iubesc, am spsu eu privind inca tavanul.

-Probabil! spun si incep sa rad.
Imi duc mana la fruntea lui.
-Asta trebuie sa fie, ca febra nu ai.

Il privesc zambind si ii spun:
-Nu am febra. Problema e aici...
Ii iau mana si o duc la pieptul meu, in dreptul inimii.

Da, in mod cert are o problema.
-Si cum o rezolvam?

-Nu am nevoie sa o rezolv. Imi place aceasta problema, am spsu eu zambind.

Nu mai stiu ce sa-i spun. M-a dezarmat total. M-a lasat fara replica.
-Ce ma fac eu cu tine...?

-Adica? Faci ce ai vrut sa faci si pana acum. Si anume; sunt doar tarfa cu care te culci cand ai chef, am spsu eu serios apoi m-am intors cu spatele la el.

Daca ar fi asa usor...
-Da, ai dreptate. Nu e nevoie sa se schimbe nimic.

Am continuat sa stau asa fiindca intr-un fel ma simteam total deranjat de felul in care se purta. As fi vrut sa-i spun asta dar..

-Daca tot vrei sa dormi, eu cred ca plec!
Ma ridic de pe scaun si dau sa plec.

-Nu! am spsu eu intorcandu-ma brusc simtind o durere acuta in tot corpul ce ma facu sa scancesc slab.
-Au.. Nu, nu vreau sa pleci.. Au..

Ma asez inapoi si imi asez privirea in a lui.
-Nu inteleg ce brei de la mine...

-Vreau sa fiu al tau, am psus eu serios. Chiar asta si voiam, pe langa faptul ca as fi vrut sa ma iubeasca.

-Esti al meu! spun si-mi comor privirea de pe chip la gatul bandajat. Acum!
Doamne, de ce se agata asa de mine. De ce a trebuit sa se indragosteasca, de ce tocmai de mine?

-Poti pleca daca vrei, am spsu eu intoracndu-ma din nou cu spatele la el.

-Bine! Ne vedem maine.
Ies din salon si ma indrept spre cabinetul doctorului ca sa ma interesez cand va fi externat. Se pare ca nu prea curand.

Imi inchid ochii, incercand sa mi-l scot din cap. Adorm intr-un sfarsit, fara sa-mi mai pese de nimic.

Zilele trec, la fel si saptamanile, iar eu il vizitez in viecare zi, ducandu-i mancare, medicamente, sau pur si simplu stam de vorba. Nu mi-a mai pomenit de loc de faptul ca ma iubeste de cand am plecat din salonul lui, acun trei saptamani.
Poate e mai bine asa.

In fiecare zi venea si ma vizita. Chiar daca era nevoit sa lipseasca de la munca el venea. Astfel trecusera trei saptamani cam cand trebuia sa fiu externat.
Ma trezesc dupa o noapte odihnitoare si ma ridic in sezut, asteptand asistenta sa ma ajute sa cobor din patul acela. Piciorul inca imi era in ghips si mai trebuia sa treaca ceva timp pana se vindeca complet. In rest eram bine si sanatos. Asistenta venise insotita de..

-Ce faci Ai? Cum te mai simti? il intreb, imediat ce intru.
Baiatul sta in sezut, pe pat cu ambele picioare, atarnandu-i peste marginea acestuia.

-MA simt perfect. Abia astept sa ies din spital, am spus eu si asistenta voi sa ma ajute sa cobor din pat. Mark insa o ajuta si ma lua pe sus, pentru scurt timp privirile noastre intersectandu-se. Dupa ce ma puse in scaunu cu rotile, caci altfel nu puteam sa merg, am luat-o spre iesirea din camera.

-Bine, am spsu eu zambind. Am fost ajutat sa urc in masina si soferul porni inspre casa lui Mark.
-Ah.. Abia astept sa ajung acasa.