Sange parfumat +19

Incep sa tip de durere in timp ce lacrimile iar imi inunda chipul. Durerea era una imensa, ceva de nedescris si nu credeam ca as putea simti asa ceva vreodata, indiferent prin cate chinuri as fi trecut. Am inceput sa si tremur si cu fiecare msicare pe care o facea aveam impresia ca ramaneam fara aer, ca totul se intuneca in jurul meu. Era speriat; da, eram al naibii de speriat si am simteam josnic, murdar.

Ma avant in el ca in plastic, ponpez incontinuu, fara sa tin cont de strigatele sale. De fapt sunt asa de aemenitoare. Zici ca e o pisica in calduri.
-Ah, esti asa bun, asa stramt. O sa te f*t la nesfarsit, pana ma satur.

Nu pot sa cred ca spusese asta. Era absolut oribil si in scurt timp nici sa plang, nici sa simt vreo ceva nu am mai putut. Eram aproape lesinat si simteam cum sangele tot curgea slabindu-ma tot mai mult.

Nu aveam nici o problema. Pompam in el ca un apucat, fara sa-mi pese ca l-am spart. Nu se mai auzea nici un strigat, un geamat de durere sau macar un scancet. Mai fac cateva miscari, apoi ma eliberez in el, sperma mea iesind afara prin rozeta impletita cu sange.
-Ai fost minunat. O curva extraordinara.
Avea capul intors spre spatarul canapelei, asa ca nu puteam sa-i vad chipul. Ma apropii mai mult si-i intorc capul spre mine.
-Tu nu auz...
Lesinase.

Negru.. Rece si foarte mult negru? Unde ma afalm? Acum nu mai era durere ci doar mult negru. Corpul meu... Unde era corpul meu si de ce nu il mai simt? Asta e moartea oare?

Il iau in brate si-l duc la mine in camera si-l pun usor pe pat. Il invelesc cu un cearceaf, apoi dispar in baie de unde iau antibiotic, dezinfectant, un lighenus cu apa calduta si cateva prosoape. Intors in camera, le asez pe noptiera, iar eu imi trag un scaun cat mai aproape de pat. Incep sa-i spal corpul gol, si ii dau cu dezinfectant si antibiotic in zona ranita.

Din nou toata acea confuzie tot, pana cand imi simt din nou corpul tremurand. Imi era frig, apoi cald, apoi frig si simteam cum tot corpul meu este transpirat. Cu toate astea tremuram de frig, iar buzele mele s-au desprins putin lasand cateva sunete sa se faca auzite:
-A-pa..

A cerut apa, nu? Nu l-am auzit prea bine, dar cred ca asta a spus.
Cobor jos, iau o sticla de apa plata si un pahar si urc inapoi in camera. Desfac sticla si torn o jumatate de pahar, apoi il ajut sa se ridice putin ca sa nu se inece si ii dau sa bea.
-Usor, ca te ineci...

L-am privit speriat in timp ce mi-am tras plapuma pe mine, inca tremuarnd. De ce afcea asta? Mai bine ma lasa sa mor naibii ca poate scapam de tot.

-Daca iti e frig dau drumul la centrala, dar nu te mai inveli ca-ti atingi ranile si intarzii vindecarea.
Privirea lui imi urmarea fiecare miscare, iar mainile lui nu indrazneau sa dea drumul plapomei.
-Las-o! spun in timp ce trag de ea ca sa-l dezvelesc.

Am inceput sa tremur, corpul meu fiind gol. Mi-am inchis ochii si m-am ghemuit, incercand sa ma fac mic, sa dispar din fata lui. Nu voiam sa ma vada asa, nu voiam sa ma mai vada deloc.

-Ce naiba ai? Nu m-ai sta asa. Zici ca esti un covrig.
Imi indrept mana, insa deabia il ating ca se retrage brusc, parca curentat.
-Ce ai?

-Ai putea... sa ma invelesti, te rog? am spsu eu vocea-mi tremuranda abia facandu-se auzita. Il priveam rugator, poate prea rugator caci deja dadeam in inocenta. Insa la cat ma temeam de el speram ca macar acum sa aiba inima.

-Nu. Daca stai asa te vindeci mai repede. Nu am nevoie de tine bolnav. Ti-am spus ca dau drumul la centrala. Ce te tot milogesti?
Pun mana pe telefon, pentru ca nu mai aveam chef sa mai cobor odata scarile, si-o sun pe menajera mea, spunandu-i sa dea drumul la centrala si sa aduca aici o tava cu mancare.

Ma intins pe pat, incercand sa ascund goliciunea corpului meu. In tot acest timp ochii mei i-au privit corpul msicandu-se; feicare msicare, fiecare gest.

Iau tava de la Maria dim brate, imediat ce aceasta intra pe usa si ii fac semn ca poate pleca.
Ii pun tava in poala lui...
-Cum te cheama?

-Ai. am spsu eu scurt apoi am luat o lingura de mancare, incercand sa o duc la gura, mana inca tremurandu-mi.
-Dar.. tu? am spus eu renuntand la ideea de a manca, in timp ce privirea era pierduta.

-Nu conteaza, spun, apoi iau lingura de pe tava si o introduc in castronul cu supa, apoi o duc spre Ai, care statea impietrit si-mi urmarea fiecare gest cu o vizibila frica intiparita pe chip.
-Hai, mananca. Nu o poti face singur, asa ca te ajut... Aaa, si nu cumva sa crezi ca imi e mila de tine. Nu! Pur si simplu ai fost prea bun, spun si-mi arat dintii, zambind misogin, dupa continui: Nu m-am saturat, te mai vreau.

Ii maresc ochii de uimire cand aud ce spune apoi ii plec capul si ii spun cu o voce scazuta:
-Ai putea sa imi aduci ceva de imbracat?

-Iti aduc imediat. Acum mananca!
Face ce i-am zis si in scurt timp termina supa. Eu ma indrept spre un dulap de unde scot un tricou mai lung. Nu am nici o haina care sa-i vina, deci merge si asta.

Am luat tricoul lui, inca tremurand si l-am luat pe mine, multumindu-i din priviri.
-Mul-multumesc, am soptit eu balbait.

-Poti sa te culci! Eu am treaba jos si in nici un caz nu o sa stau cu el, sa il veghez.
Cobor jos si intru in birou. Pe canapea sunt cateva pete de sange, amintire a lucrului care se intamplase, in urma cu mai bine de o ora. O s-o anunt mai tarziu pe Maria, ca sa vina si sa le curete. Restul zilei mi-l petrec controland cateva contracte de la una dintre firme. Cand in sfarsit imi ridic capul din dosare, constat ca se intunericise de mult. Ma duc iar in dormitor si-l gasesc stand covrig pe dea latul patului, dezvelit, strangand in brate o perna.

Eram ori prea socat, ori prea umilit insa nu ma puteam gandi la nimic. Strangeam acea perna in brate privirea mea pierduta fiind atintita asupra unui punct de pe podea. Cand acesta intra in camera am tresarit si mi-am afundat chipul in perna.

-Esti treaz?
Nu primesc nici un raspuns asa ca ma dezbrc, ramanand in boxeri. Il iau in brate si-l asez pe pat cum trebuie, apoi ma pun langa el si il invelesc, la fel facand si cu mine.

Am tresarit si am inceput sa tremur, simtindu-l asa aproape. Imi era frica, iar inima-mi batea nebuneste. As fi vrut sa-i spun ceva, dar.. Ce? Sa-i spun ca ma temeam de el si ca ma simt absolut oribil? As fi dat-o in drame, asa ca am preferat sa patrez tacerea. Mi-am asezat perna, tremurand, fara sa-l privesc apoi m-am asezat cat de cat comod, incercand sa-l ignor.