Scream from hell

- Ciudat, eu nu patesc asa.
Spuse zambind Touma si il saruta scurt pe buzele ce erau atat de dulci.

- Fiecare cu reactiile lui, murmura pe vocea sa dulce si copilaroasa si il mai saruta inca o data.

- Da, asa e, insa ai grija caci nu vreau sa-mi pateasca motanul ceva.
Spuse chicotind Touma.

- Am grija, isi promit, ii spune sincer mangaindu-i cu varful degetelor obrazul. Ne intoarcem? Ne-am indepartat cam mult.

-in regula.
Spuse Touma si incepu sa carmuiasca balonul inapoi inspre castel aruncand ochii peste privelisti.

Simtii cum telefonul se misca in mana lui si se incrunta usor.
- Aaa... cred ca telefonul tau suna, dar nu sunt sigur. Poate am apasat pe ceva...

Touma il lua si spuse:
-Suna.
Raspunse la el si vorbi rapid. Era mama lui ce nu stia daca el plecase cu balonuld iin moment ce nu anuntase. Termina rapid convorbirea si isi puse telefonul in buzunar.

- S-a intamplat ceva? intreba usor ingrijorat, privindu-l cu atentie cu ochii sai mari si ciocolatii.

-nu, mama vroia sa stie daca eu am luat balonul.
Spuse chicotind Touma.

- Am inteles, aproba cu o miscare scurta din cap. S-a suparat cumva ca l-am luat? intreba apoi usor temator, muscandu-si buza de jos.

- nu, doar ca balonul nu prea reprezenta interes la inceput pentru mine si se gandea unde sa poata sa dispara.
Spuse Touma zambind larg.

- Asa deci, am inteles, ii zambeste frumos, uitandu-se apoi absorbit la peisaj, tragand aer adanc in piept.

Touma si Ren au ajuns inapoi la alat destul de repede coborand din balon si indreptandu-se spre camera lor.

La un moment dat Ren ii sari in spate lui Touma incepand sa rada cristalin si il musca usor in joaca de ureche.

Touma incepu sa-l care razand si el si spuse:
- Hei, motan, esti sigur ca nu iti e foame?

- Daca stau sa ma gandesc acum chiar mi s-a facut foame, sopti apoi incepu sa rontaie lobul blondinului.

Touma chicoti si spuse inca ducandu-l in spate:
- O sa le spun sa-ti aduca sangele necesar.

- Sunt cumva greu? il intreba curios, desi i se parea ca blondinul nu intampina prea multa dificultate in a-l cara.

- Usor ca un fulg.
Spuse Touma chicotind si continuand sa-l care la fel de usor.

- Ca un fulg e cam mult spus, nu crezi? clatina el usor din cap, tinandu-se mai bine de el ca sa nu cada.

- De ce zici ca e cam mult?
Spuse chicotind Touma inca mergand spre camera lor.

- Fiindca am totusi o greutate, nu pot fi usor ca un fulg, spune ca si cum ar fi fost evident si scoate limba la el.

- Mie mi se pari usor ca un fulg, cred ca te pot cara asa mereu.
Spse ajungand in camera cu el.

- Nu va fi nevoie, scumpule, pot sa merg si singur, chicoti el si sa dadu jos din carca lui zambindu-i frumos.

-Dar mi-ar placea.
Spuse Touma zambind si-l saruta scurt, apoi ceru servitoarei o sticla cu sange si un pahar.