Plimbari neasteptate.

Saito:
Cand el iesise din camera ma ridicasem de la masa, luand cana cu ceai si mergand la geam, continuand sa beau. Imi stersesem zambetul de pe fata, privind in gol.

Am sunat pe unul dintre prietenii mei si aflasem ca anul acesta reuniunea se tinea mai devreme decat de obicei, introducandu-se nu stiu ce noi autori.

Saito:
Continuam sa sorb din acel ceai privind pe geam, sau mai exact in acel gol. ma uitam la cer, o culoare si atat... nimic mai mult

Am revenit in bucatarie, prinznadu-l in brate pe albastrui si am spus:
-Ce faci, dragoste?

Saito:
Tresarisem usor si mi-am pus din nou masca de fericit spunand vesel:
- priveam aiurea pe geam. Ai aflat ce si cum cu intrunirea?

-Da, e la patru. Se organizeaza mai devreme. E frumos intradevar peisajul, am remarcat su sarutandu-i obrazul si tsrngandu-l in bratele mele.

Saito:
De ce? De ce simt ca desii bratele tale imi tin trupul, sufletul tau u mai e aici? De ce ma simt atat de gol si aruncat deoparte ca un rege de pe tabla de sah ce si-a pierdut pionii. Ce mutare a fost atat de gresita?
-Da, asa e, este un peisaj superb.
Am spus pastrandu-mi acel zambet si ton.

I-am sarutat usor obrazul apoi i-am sarutat buzele, insa am fost surprins sa vad ca nu imi raspunde.
-S-a intamplat ceva? am spsu eu usor suprins si ingrijorat. Este asta pentru faza de aseara?...

Saito:
- Nu, de ce?
Am spus zambind larg si il sarutasem scurt.
Da, s-a intamplat faptul ca simt ca te pierd..

-Nimic, doar un sentiment ciudat. Ce zici de un dus impreuna? Aseara nu am reusit sa fac unul, am spsu eu zambind si l-am strans in brate.

Saito:
-Sigur, suna chiar bine.
Am spus zambind in acelasi fel vesel.
Un sentoment ciudat... P enaiba, simtit si tu ca ma pierzi, nu?

L-am luat pe sus, zambidn si sarutandu-l scurt, indreptandu-ma spre baie. I-am desfacut halatul si l-am lasat sa cada in jos de pe corpul lui apoi mi-am dat si eu jos pantalonii si boxerii.

Saito:
Am dat drumul apei potrivindu-i temperatura si am intrat in cada, avand acelasi zambet pe fata.

L-am satrns in bratele mele, sarutandu-l pasional pe buze si i-am mangaiat spatele ajungand la fesele lui.
-Mhm... Ce-ar fi sa continuam ce-am inceput azi noapte?

Saito:
- Scuze, nu am starea necesara.
Am spus zambind stanjenit si departandu-ma usor din imbratisarea lui.
De fapt, nu cred ca o sa o mai am vreodata...

Am ramas putin surprins apoi am vrut sa spun ceva, insa nu aveam ce. Asta e o razbunare sau chiar vrei sa te indepartezi de mine? mi-am spsu eu si ne-am continuat baia, apoi am iesit, stergandu-ne.

Saito:
M-am sters cu acel prosop si am luat iar halatul pe mine, mergand in camera si incepand s am uit prin bagajul meu de haine.

L-am urmat in camera, fara sa spun in continuare nimic si mi-am luat un costum. Simteam o oarecare raceala in comportamentul sau... CE se intamplase?

Saito:
AM gasit costumul pe care l-am imbracat, aranjandu-ma putin si dandu-mi cu unul din parfumurile mele usor discrete, apoi am pastrat acel zambet larg pe fata, apropiindu-ma de el.
Nici acum nu te-ai prins ca joc teatru, nu?

I-am aranjat cravata, zambind si am spus:
-Perfect. Mi-am luat sacoul si am spus:
-Sa mergem, dragoste.

Saito:
Dragoste... Un cuvant aruncat aiurea de pe buzele tale precum celelalte. Ce valoare mai are cu adevarat pentru tine?
L-am urmat pastrandu-mi masca zambareata si fara sa spun nimic.

L-am luat de mana si am iesit din hotel, indreptandu-ne spre locul in care se tinea petrecerea. Am ramas amandoi tacuti pe drum si am ajuns rapid acolo, intrand in restaurant. Ne-am amestecat prin lume, deja intalnindu-ma cu cateva persoane. Discutii si iar discutii, toate cu zambetul pe buze si aceeasi caldura si eleganta.

Saito:
Stateam langa el observand cu cata caldura ii trateaza pe cei din jur. Simtem ca il pierd cu totul, cu fiecare cuvant spus, cu fiecare zambet... Lumea mea se departa de mine, o pierdeam, ma excludea...

Am simtit o mana ce imi atinge bratul si m-am intors catre persoana, dandu-mi seaca ca e Camy.
-Asatto?
-Da, Camelie, ce mai faci? spuse ea zambind si imi prinse bratul, indepartandu-ma usor de Saito.
-Revin intr-un minut, am spsu eu zambind catre iubitul meu, apoi am urmat-o pe femeia, ce fusese colega cu mine la facultate.

Saito:
M-am uitat cum se departa de mine, ma lasa acolo, in urma... Am inceput sa merg neatent pe acolo pasind agale pana ce imi lovisem umarul de al cuiva.
- Ma scuzati.
Am spus zambind si am realizat ca cel ce statea in fata mea era celebrul scriitor suedez Johan Theorin. Scrisese multe dntre romanele politiste pe care eu le adoram cu adevarat.
J: - Ah, nu-i nimic. nu te-am mai vazut pe aici, esti un scriitor nou? Sau poate critic?
- Nu, am venit cu... Cineva, el este scriitor.
J:- Aa, te deranjeaza daca mai stau prin preajma?
-Nu, chiar deloc.
Am spus zambind. nu imi venea sa cred, autorul meu favorit!