Tenshi to akuma

-De ce atat de inabordabil? am reprosat rapid apropiindu-ma de el. Niciunul din noi nu are ceva mai bun de facut, asa ca...
Am spus gesticuland cu mainile putin prea mult.

Psycho XD

Yoru:
- Eu am ceva de facut, tu nu ai, asa ca du-te si gaseste-ti!
Am raspuns la fel de calm.

-Ce? Sa stai inchis intre patru pereti si sa inveti lucruri nefolositoare?! am spus luand una din cartile sale si rupand-o cu usurinta. Astea nu valoreaza nimic, dar absolut nimic, am continuat pe un ton care se schimba la fiecare secunda. Era ba autoritar, ba batjocoritor, sau pur si simplu ciudat.

Psycho XD

Yoru:
-NU!
AM tipat luand ce mai ramasese din carte din mainile lui rapid. Nu imi venea sa cred, era una din cartile mele favorite de informatica.
- Cum poti sa faci asa ceva?! Pentru tine nu valoreaza nimic, pentru mine sunt avere, DISPARI, DISPARI DE AICI!
Incepusem sa tip si sa fiu mai mult decat nervos, cred ca tremuram practic de nervi si probabil ca aveam ceva lacrimi tot de la nervi, dar in momentul de fata puteam sa simt doar nervii ce cresteau cu fiecare secunda a prezentei lui in camera mea.

Reactia sa ma uimise cu adevarat. Cum de putea fi atat de nervos pentru o simpla carte, ce putea fi gasita oriunde. Bine, nu eram un profesionist cand venea vorba de carti, dar macar atata lucru stiam si eu.
-Nu plange, scuze! au fost singurele cuvinte ce mi-au iesit pe gura. Parca incercam sa potolesc un pusti de 5 ani.

Psycho XD

Yoru:
M-am intors cu spatele la el cand am realizat ca imi curgeau practic lacrimile si tremuram. Am inceput sa-mi sterg lacrimile si incercam sa ma calmez.

Voiam sa il calmez cumva, dar nu aveam vreo idee. Stiu ca pare greu de crezut, dar nu sunt genul de persoana ce se descurca la astfel de chestii. Daca l-as fi imbratisat, s-ar fi smucit, iar daca mi-as fi cerut scuze m-ar fi ignorat. Totusi, merita sa incerc.
-Scuze, am spus din nou imbratisandu-l pe la spate. Era un moment ciudat si nu cred ca imi prea iesea.

Psycho XD

Yoru:
Am tresairt cand am simtit ca ma ia in brate, impietrind practic de la soc. Ce naiba avea in cap? SI cum de isi cerea scuze? Parea ca nu ii pasa...

Incercam sa ma abtin de la a face ceva stupid. Mai exact, ceva tipic mie. Continuam sa il strang in brate, desi simteam putina transpiratie pe fruntea mea. Imi era frica sa fac ceva gresit.
-Scuze, am repetat din nou, cand mainile incepusera sa imi tremure.

Psycho XD

Yoru:
Am facut ochii mari realizand ca mainile lui tremurau... Ii era asa de greu sa isi ceara scuze? Atat de... Intens? Si totusi o facuse. Desii mainile mele tremurau de data asta mai mult de frica mi le-am asezat peste ale lui, spunand calm:
- E... E in regula... Um, cred..

Mi se parea ciudat modul in care ma umilisem atat de tare, dar incercam sa imi mai pastrez cateva firimituri din demnitate.
-Scuze, am spus inca o data desi nu doream.

Psycho XD

Yoru:
- E in regula.
Am spus de data asta sigur pe vorbele mele, fara sa vreau inca avand mainile pe mainile lui.

Nu doream sa ii dau drumul, dar totusi am facut-o. Parca ar fi un film ce ar trebui sa fie de actiune, dar in schimb este bagat prea mult romance in el.
-..., voiam sa spun ceva, dar nu eram sigur ce anume.

Psycho XD

Yoru:
M-am asezat la masa, incepand sa repar ruptura de la carte. Din cate vedeam nu se pierdusera pagini si totusi putea si reparata cat sa arate a carte normala.

-Ai nevoie de ajutor? am intrebat imediat ce am vazut ce dorea sa faca. La urma urmei, era vina mea fiindca acea carte era distrusa. Ii asteptam raspunsul privind in gol, parca hipnotizat de ceva ce nu cunosteam.

Psycho XD

Yoru:
- Daca vrei sa ma ajuti... Cred ca mi-ar prinde bine.
Am raspuns calm, continuand sa lucrez la repararea acelei carti.

M-am apropiat mai mult de el, privind bucatile din carte. Se rupsese putin, nu puteam nega. Data viitoare o arunc mai incet, ca sa fiu sigur ca nu ajunge in ultimul hal. Am privit paginile ce erau cam la locul lor. Le-am atins incet cu mainile, incercand sa il ajut sa o repare.
-Incep sa detest cartile, am raspuns.

Psycho XD

Yoru:
Am chicotit usor amuzat de replica acestuia, incepand sa repar cartea alaturi de el si raspunzand:
- Eu iubesc cartile.

-Da, sunt interesante, am raspuns privindu-i degetele.
Deveneam un psihopat, asta era sigur. Dar nu puteam plange prea mult. La urma urmei, asa eram deja.

Psycho XD

Yoru:
Am chicotit auzindu-l. Repede isi mai schimba opinia cand vorbea cu cineva. Era destul de amuzant. Am continuat sa repar cartea fara sa mai zic nimic.

I-am observat chicotitul, dar m-am gandit sa nu il intreb. Continuam sa il ajut cu reparatul cartii, desi incepea sa ma cam enerveze. Totusi, nu doream sa ma plang. I-am atins degetele accidental - sau nu? NU SE VA STII - de cateva ori. Mormaiam un "scuze" stins si continuam treaba.

Psycho XD

Yoru:
Aveam impresia ca imi atinge degetele nu chiar accidental, dar nu am bagat de seama. Cand am terminat de reparat cartea am asezat-o frumos in raft si am spus zambind:
- Multumesc mult.

-Cu placere, am spus incet si m-am departat de el in liniste.
Nu stiam ce sa mai zic, ce sa mai mentionez. Chiar nu aveam idee in acel moment. De fiecare data cand deschideam gura o inchideam la loc.

Psycho XD

Yoru:
Mi-am luat caietul de notite, asezandu-ma turceste pe pat si reluandu-mi studiul, incercand sa me morez mai repde ca de obicei.

M-am asezat si eu in pat, doar ca nu turceste ci normal L-am privit si analizat cu atentie. De ce faceam asta? Nu pot nega faptul ca eram un pervers si ma gandeam la un singur lucru, dar totusi...

Psycho XD