Vant de vara +18

-Sunt ciudat? De ce crezi asta? Spunemi! il incurajez eu prin vorbe si prim mangaieri usoare pe spate. Ce te face sa crezi ca sunt ciudat?
Imi ridic capul in sus si privesc soarele care se reliefase de mult pe cerul albastru.
-Ti-am spus ceva care sa te supere? Ti-am facut ceva care sa ma faca un ciudat?

Am oftat apasator.
- Stii... Ziua in care l-ai amenintat pe Ren cu pistolul... Atunci am avut curajul sa-ti spun... Ca te plac. Dar... Te-ai schimbat mult... Si... Esti un alt om. Daca ai spus ca ma placeai. De ce nu mi-ai spus?
Mi-am mutat si eu privirea spre cerul stralucitor al verii.
Ah.. Atatea intrebari.. Oare voi afla raspunsul odata si odata?

Incep sa rad usor si-l fac pe Misaki sa-si intoarca privirea de la cer la mine, speriandu-se putin de reactia mea.
-De ce nu ti-am spus?
El da din cap aprobator, asteptand sa continui.
-Penru ca nu stiam!

Ma-m uitat mirat la el.. Cum adica nu stia? Ah... Ma facea si mai comfuz decat eram acum.
- Putem discuta intr-un alt loc? Nu ma simt bine aici in vazul lumii...
I-am spus asteptand sa zica ceva.

-Ti-am spus ca facem ce vrei tu. Putem discuta oriunde vrei, pe mine nu ma deranjeaza.
Ma ridic dupa banca si il astept sa faca acelasi lucru apoi ne indreptam spre masina. As vrea sa il iau de mana, insa daca nu a vrut sa discutam aici din cauza spectatorilor, cu siguranta nu va fi de acord cu asta asa ca o las balta.
Cand ajungem la masina o deschid si ne urcam amandoi in ea.
-Deci... Vorbim aici sau mergem undeva?

Am dat afirmativ din cap.
- Uite... Ma simt ciudat.. Atunci cand ai fost la Ren si l-ai ameintat cu pistolul erai un alt om... Ce te-a facut sa te schimbi asa?
Mi-am mutat privirea catre schimbatorul de viteze. Eram putin rusinat de comversatia aceasta dar trebuia sa aflu...

-Nu m-am schimbat! ii raspund eu cat de sincer pot. Uite, daca acum langa mine ar fi Ren si nu tu, nimic nu m-ar opri sa-l fac al meu, fie ca vrea, fie ca nu. Nu-mi pasa de el. Nu-mi pasa daca se simte bine sau nu, daca e mort sau viu. Nu-mi pasa...
Imi desprind privirea de imaginea lui inocenta, de copilasi, si mi-o mut pe strada mare, inpanzita de masini parcate, la fel ca a mea.
... Cum imi pasa de tine!

Ma-m inrosit si mi-am dus mainile peste obraji ascuzandu-mi fata.
- De ce ma placi?.. Inainte sa iti spun ca te plac nu mi-ai aratat atentia aceasta... Daca o faci din mila...
Mi-am bagat capul in genunchi incercand sa-mi ascund toata fata. Ma simteam oarecum prost..

Ce tot spune acolo? Imi vorbeste de mila?
Imi indrept mainile spre fata lui si i-o scot dintre genunchi ca o bagase acolo cum strutu isi baga capul in pamant.
-Asculta bine la mine. Nu stiu ce simt pentru tine, insa nu e mila. Mila simp pentru un cersetor, un andicapat, dar nu pentru tine. Nu stiu de ce te plac acum si nu o faceam si inainte... Sau poate ca o faceam si inainte, insa nu-mi dadeam seama. Cand am fost la un pas sa te pierd mi-am dat seama cat insemni!

Am inceput sa tremur de fericire, nu stiam de ce dar ma simteam bucuros.
- Esti un ciudat. I-am spus prinzandu-l de fata si sarutandu-l apasat pe buze. Am facut un gest sponan, dar asta am simtit ca vreau sa fac.
- Ah.. Umm.. Scuze... Am spus rusinat de acest gest copilaresc. Umm.. Inca ceva... A fost ceva intre tine si Ren?

Incep sa rad de intrebarea lui, apoi ii arunc o privire sireata.
-Gelos?
Il vad cum vrea sa-si intoarca capul, insa nu il las si continui:
-Nu, nu a fost nimic, dar... Sincer, mi-as fi dorit sa fie.

M-am intors la el putin socat, nu stiu de ce eram asa.. Stiam ca l-a placut sau ca inca il place...
- Hmm? Imi pot explica mai amanunti?
Am incercat sa spun fara sa isi dea deama de tonaalitatea trista a vocii mele. Ma simteam in plus... De parca locul meu nu era acolo...

-Adica ii vreau corpul sau il vruiam. Nu stiu daca o mai fac si acum.
Ii spun in timp ce il privesc in ochi, cat de serios pot, ca sa ma creada.
-Acum te vreau pe tine... Si nu numai trupul. Te vreau cu totul.

- De.. De ce ma placi?
Am ezitat sa spun ceva pentru cateva minute, il priveam adanc in ochi. Era oarecum sincer.. Oare chiar imi spunea adevarul?
- Daca ma minti...
Nu stiu de ce am spus asta, dar parca nu era real...

-Nu stiu nici eu ce simt. Nu iti pot cere decat sa ai incredere in mine. Asta e tot iti cer si tot ce o sa primesti tu deocamdata e raspunsul de mai inainte.
Il privesc, apoi sentimentul de vinovatie e prea mare ca sa ii mai pot mentine privirea si imi intorc capul.

- Daca am incredere in tine voi fi ranit?
Am intrebat cu voce tare... Eu defapt doar gandeam acel lucru.. Ah.. Mi-am dat instinctiv peste gura. Il iubeam.. Dar frica ma domina frica... Ma tot macina.. De ce abia acum s-a trezit sa ma placa? Puteamramane doar prieteni.. O dragoste neimpartasita pe fecie, poate nu sufeream..

-Nu stiu asta, Misaki! Jur ca nu o stiu.
Ii spun usor, abia abtiandu-ma sa-l iau in brate si sa nu-l mint, sa-i spun ca poate sa aiba incredere deplina in mine, ca nu o sa-l ranesc niciodata.
-Totusi, poti si tu sa faci o alegere... Alege daca vrei sa fii cu mine sau nu. Nu uita ca sunt dispus sa plec, sa dispar din viata ta daca mi-o ceri.

- Nu..Nu vreau sa pleci..
Am spus scufunzandu-ma din nou in genunchi. Am mormait putin fara sa stiu ce... Il iubeam dar ma speria...
Oare... Ar merita aceasa relatie?

-Esti sigur de asta? Stii ca mai tarziu nu o sa mai poti da inapoi, nu?
Nu mai pot suporta. El, tot ce tine fe fiinta asta mica trebuie sa-mi apartina. As muri dara el.

-... Nu as putea sa te uit oricum...
Mi-am intors capul spre el privindu-l cu coada ochilor. Il iubeam.. Simteam asta, simteam cum sangele-mi pulsa in obraji cand el era langa mine si simteam cum nu mai vroiam sa plece ..

-Atunci e bine!
Ma uit la el si vad cum ma priveste, apoi intreb:
-Spune-mi, ce frei sa facem acum?

- N-nu stiu... Mi-am putat directia stiind ca el se va gandi mereu la ceva pervers, cea-r fi sa mergem acasa? Am terminat propozitia intr-un final putin tremurat.

-Nu stiu daca e bine sa mergem acasa, insa facem cum vrei tu.
Pornesc motoru dar raman pe loc.
-Acasa? Unde? La mine sau la tine?

- De ce nu ar fi bine? La-m intrebat putin nedumerit.
Speram sa nu se gandeasca neaparat la ceva pervers. Mi-am trecut mana prin par si mi-am lasat capul pe spate.

Da, o fac, ma gandesc la prostii, insa nu am ce face. Mor doar cand ma gandesc la el, dar sa-l stiu in aceeasi casa cu mine. Azi noapte m-am abtinut cu greu, iar acum, s-o fac din nou nu ma prea tenteaza.
-Uff... Facem cum zici tu. Unde vrei sa mergi? La mine sau la tine?