Scream from hell

Invarti volanul in toate partile incercand sa dea cu spatele si tot ce reusi fu sa se loveasca de masinuta lui Touma.
- Ah, imi pare rau, marii el ochii incurcat.

Touma chicoti si ii spuse zambind amuzat:
- Nu-i nimic.

Afiseaza un ranjet vinovat si stanjenit si reusi sa iasa de acolo din colt, chitaind ceva de bucurie si evitand la timp un contact frontal cu alta masinuta.

Touma isi privea motanasul foarte incantat, il iubea foarte mult si orice gest al satenului i se parea divin. Continua sa mearga cu masinuta, avand grija sa "il protejeze" pe motanas.

Cand "cursa" se termina isi dadu la o parte centura de siguranta si iesii din masinuta, dandu-se apoi jos de pe pista.
- Ce ai zice sa intram in "Casa Groazei"? intreba aratandu-i-o. Desigur coada era imensa.

Touma il prinse de mana si ii spuse zambind:
- mi-ar placea.

Se asezara la coada imensa, Ren ridicandu-se din cand in cand pe varfuri sa vada daca coada inainta, insa lui ii se parea ca sta pe loc.
- De ce atat de multa lume vrea sa fie speriata?

Touma chicoti si ii spuse:
- Casa Groazei este o atractie pentru ca toti vor sa-si testeze curajul.

- I-as speria eu nu mai ca sa intram mai repede, se bosumfla el aratand ca o gogoasa turtita, defapt chiar arata adorabil asa cu buza de jos suflecata.

Touma zambi si il imbratisase pe Ren, sarutandu-l scurt.
- hai motanas, nu fi asa de supraici cu ochii mici.

- Dar coada asta sta pe loc si eu vreau sa intrruuu, se plange acesta lovind astfaltul cu piciorul ca un copilas mic, nerabdator si "neascultator".

Touma il tinea inca in brate chicotind zicand:
- Vom intra, asteapta, te rog, rabdare, rabdare, rabdarea e o virtute...

- Sunt de acord, rabdarea e o virtute... pe care eu nu o am, il completa satenul clatinand usor din cap si umflandu-si obrajii intr-un fel copilaresc.

Touma il saruta pe ambii obrazi, apoi pe buze si ii spuse:
- Ar fi bine sa o ai.

- Stiu, dar...asa sunt eu, nerabdator, murmura si mai facu un pas.Waw, minune, coada a inaintat, spune ridicand usor din sprancene.

Touma chicoti si ii spuse:
- Stii ca esti minunat de dragut si cand faci pe ironicul?

- Chiar asa? surade amuzat intorcandu-si capul spre el. Asta chiar nu mi s-a mai spus niciodata pana acum, chicoti aceasta incetisor.

Touma chicoti si ii mai oferi un sarut pe buze, apoi ii spuse:
- Tu esti extrem de tragut cand faci orice.

- Asta crezi tu, fiindca ma placi, dar defapt nu este asa, il contrazice pe o voce copilaroasa, ciufulindu-l in joaca. Incepu sa rada cand pe partea de iesire a Casei de Groaza ieseau niste adolescenti tipand.

Touma chicoti si ii spuse motanelului:
- nu te plac, te iubesc.
Ii spuse zambind larg.

- Aww, si eu! aproape ca tipa atragand cateva priviri si il lua in brate. Nu dupa mult timp in sfarsit ajunsera si ei la intrare.

Touma intra alaturi de saten si era foarte calm, pentru el toate erau masinarii stupide, chiar plicticoase.

Simtii niste maini reci peste ochi si zambi amuzat.
- Inceteaza, Touma, nu ma sperii, chicoti el insa mainile il trasera pe un scaun care incepu sa se invarta mult prea tare in timp ce auzea niste "rasete malefice".

Touma se uita dupa Ren si il gasi folosindu-si ochii de vampir. Era foarte ametit motanasul, tocmai ridicandu-se dintr-un scaun si il prinse in brate.

- Dar asta nu ma sperie, doar ma ameteste, sopteste el bajbaind cu mainile dupa Touma pana reusi sa-l prinda de umeri. Dumnezeule, vad cel putin in 5 directii si nu stiu care dintre cei 3 tu e cel adevarat.