Plimbare prin oras

- Din cate stiu eu acordurile de la chitara electrica difera de cele de la cea clasica, isi umfla ea obrajii insa lua chitara. O tina cu grija si prinse cu mana stanga acordul in timp ce cu dreapta ciupi corzile incepand sa cante un cantec pe care il stia foarte bine.

-Asta asa e,aidreptate. Dar multi invatasa cante lachitara electrica abiadupa ce stiusa cante foarte bine la cea clasica. Sidaca tu stii sa canti la cea clasica foarte bine,nu e prea tarziusa inveti acum la chitara electrica. Spun eu zambindu-i.

- E destul de usor, ciripeste ea si continua cantecul, ajugand sa-l acompanieze si cu vocea ei dulce si uimitoare. Dupa ce termina ii inapoia chitara lui Lum zambindu-i.

-Ma bucur ca ti se pare usor si la chitara electrica. Ei bine vroiam sa iti spun ca acolo de unde vin eu, avem doar muzica rock si mai multe subgenuri de rock.

- Doar atat? Ce pacat, sunt si alte genuri frumoase... spre exemplu muzica de pian, eu o ador, am crescut cu ea, ciripeste pe vocea sa vesela si dulce.

-Da, la noi doar atat exista. Nu stiu de ce la noi a aparut doar rock-ul.

Misa nu mai zice nimic, doar ridica usor din umeri si se uita curioasa in jur. Isi trece o mana pletele blonde surazand dulce.

-Si vrei sa te servesc cu ceva? Un vin rosu sau o visinata?

- Vinul rosu suna foarte bine, ciripeste ea zambind sclipitor.Asta daca nu e vreun deranj... adauga imediat.

-Nu e nici un deranj. Eu te-am invitat acasa la mine.

- Prea bine atunci, vin rosu sa fie, zambi ea finut, plimbandu-si privirea prin camera. Era destul de pe gustul ei.

Ma duc la biblioteca si iau din bar o sticla de vin rosu si apoi de la bucatarie iau un pahar si apoi o intreb:
-Cateva cubulete de gheata doresti?

- Da, te rog, raspunde blonda destul de tare incat sa se faca auzita. Se aseaza mai bine in fotoliu, picior peste picior, cu o urma vaga de zambet pe buze.

Ii aduc si cateva cubulete de gheata. Apoi ma asez si eu pe canapea incat sa stau fatai n fata cu ea.

Lua paharul cu vin rosu si lua cateva guri, apoi o privi senina pe Lum.
- Si... locuieste de una singura? o intreaba curioasa.

-Da, locuiesc singura. Dar imi place sa locuiesc singura. Ii spun eu. E foarte placut sa locuiesti singura. Nu te bate nimeni la cap si poti face tot ceea ce vrei tu sa faci.

- Da, asa e. Poti sa te culci la ce ora vrei tu si nu trebuie sa imparti spatiul cu cineva, nu trebuie sa astepti la baie si multe altele, zambi ea finut.

-Mda, asa e. Dar dezavantajul e ca plictiseala vine mai repede.

- Asa e... nu ai cu cine sa vorbesti, sau ce imi place mie - sa te contrazici, murmura incelstandu-si buzele una il alta.

-Mda, Asa ca eu imi petrec timpul privind la televizor sau stand pe internet. Spun eu zambind.

- Pe mine nu prea ma pasioneaza tehnologia, ridica usor din umeri. Imi petrec timpul mai mult pe strazi, plimbandu-ma...

-Mie imi plac mai mult filmele documentare si revistele de stiinte. Spun eu zambind.

- Rar sunt fetele interesate de asa ceva, ciripi blonda ridicand usor din umeri. Oricum fiecare cu gusturile sale.

-Asta asa e. Eh pe planeta mea, la scoala, eram numita tocilara clasei. Si o data cand eram intr-o tabara si dormeam in cabana, colegii de cabana, in timpul somnului, imi desenase cu carioca niste ocelari. Si apoi radeau de mine. Spunandu-mi tocilara. Oricum cand eram mica visul meu era sa devin savanta. Dar pana la urma am dat la Academia de spionaj si politie. Dar pasiunea pentru stiinta tot mi-a ramas.

Misa o asculta terminandu-si paharul cu vin.
- Eu in locul tau m-as fi razbunat in cele mai sadice moduri pe care le stiam... probabil si din cauza dublei mele personalitati, sopti ridicand apoi usor din umeri.