Picture of you

Natura era tot ce putea fotografia dimineata aceea. Nu isi gasise nici un model si se plictisise de mult sa isi faca poze in continuu. Nu avea nimic frumos sau macar interesant care merita fotogragiat,asa ca decise sa schimbe subiectul principal al "artei" sale. Luminisul ce il gasise cu cateva ore in urma era plin de creaturi dragute si peisaje frumoase. Daca ridica doar putin privirea putea vedea muntii inaltandu-se mareti spre cer,parca zgariindu-l cu acele varfuri ascutite. Buzele ii se arcuira, iar Axel facu o noua fotografie apoi ofta si se aseza pe iarba pentru a revedea ceea ce facuse pana atunci.
Linistea asternuta asupra sa era relaxanta si aporape ca il ajutase sa uite de problemele sale. Dumnezeu stia cat si-ar fi dorit brunetul sa fie diferit; sa nu fie atat de sensibil, de usor de abordat. Ar fi vrut sa fie nepasator,sa nu ii fie frica de gura lumii si sa reuseasca sa isi depaseasca frica ce il bantuia inca din copilarie. Dar era imposibil pentru el; incercase de atatea ori si doar ce facuse totul mai rau. Isi ridica privirea spre cer,reusind sa vada cateva fasii azurii printre crengile pline de frunze verzi,sanatoase ale copacilor.

De cand mergea asa, fara nici un fel de reper? Nici el nu stia. Nici durerea de picioare nu o mai resimtea. Era in natura si asta il incanta atat de mult incat ajunse in pragul unei exaltari interioare. Inhala putin aer curat apoi isi continua plimbarea. Ii placea acea liniste desi se simtea singur. Nu era genul de persoana care sa isi doreasca sa fie in centrul atentiei nu ii strica sa aiba companie. Una placuta...
Si iata ca persoana aceea de care avea nevoie ii aparu in cale. Statu putin pe ganduri, parca ezitand sa il intrerupa din cativitatea lui, apoi, cu tot tupel si indrazneala necesare, se aseza langa el pe iarba.
-Frumos azi afara, spuse el privind natura din jur. Era cea mai banala fraza care ii veni in minte, insa atat timp cat ii atragea atentia strainului era bine.

Nu auzise nici un sunet care sa tradeze prezenta noului venit si probabil el era mult prea concentrat in a privi fotografiile facute pentru a mai da atentie a ceea ce se intampla in jurul sau. Ridica astfel privirea ,tresarind din cauza surprizei cand auzi sunetul vocii persoanei ce se asezase laga el. Mima un zambet amabil.
-O zi frumoasa intr-adevar. Raspunsul iesi calm din gura lui dar in ochii albastrui se ascundea inca o urma de teama. Pana la urma tipul de langa el era un strain iar Axel nu stia daca sa aiva sau nu incredere in el.Totusi, il putea pune la incercare.

Se uita la tip, trasand din privire chipul lui. I se paru destul de dragut insa pana la urma era un necunoscut. Vru sa faca asta sa dispara asa ca, intinzand prietenos mana, spuse:
-Jung Jin. Incantat.
Nu parea a fi genul de persoana solitara si cu atat mai putin din moment ce zambetul lui era protectiv, poate chiar dulce.

Ii analiza trasaturile delicate ale fetei, gandindu-se ca era chiar un baiat frumos. Intotdeauna considerase asiatici fiinte minunate din toate punctele de vedere iar acum era chiar curios sa cunoasca mai bine persoana ce-i statea alaturi.
-Axel Rossini. Incantat de asemenea. Se prezenta, zambetul devenind ceva mai larg si mai prietenos.

Ii placea felul in care zambeste. De asemenea nu se putu abtine si buzele sale se arcuira intr-un zambet tandru. Isi intoarse capul spre intinderea de trunchiuri ale copacilor apoi ii spuse:
-Ai facut poze?
Si lui ii placea asta. Ba chiar se considera un talentata in arta fotografieie, insa nu se vedea stand tot timpul cu aparatul de fotografiat in mana. L-ar fi incomodat si la cat se stia de schimbator l-ar fi dat repede pe un top de foi albe pe care sa deseneze.

Zambetul il facea sa semene si mai mult cu un inger. Parea o fiinta perfecta; era frumos la trup si probabil si in interor daca reusea sa zambeasca in felul acela. Ochii sai ascundeau inteligenta si talent,era doar prea perfect ca sa se afle acolo tocmai cu Axel.
-Da,am facut cateva. Raspunse privind spre aparatul de fotografiat apoi inapoi spre Jung Jin. Vrei sa le vezi? adauga apoi cu n zambet infantil, intinzand aparatul negru spre coreean.

I se parea doar lui sau el chiar era dragut? Mhm.. Probabil nu mai avusese de mult o discutie placuta cu cineva, atata tot. Lua aparatul si se uita, admirand acele fotografii. Pustiul chiar avea talent.
-Wow.. Sunt chiar foarte reusite!! spuse acesta entuziasmat apoi isi intoarse chipul spre al lui Axel. Ii placea fata acestuia si inceput a se uita atent la el, conturandu-i buzele cu privirea.

Lasa un chicot sa-i paraseasca buzele la auzul entuziasmului din glasul noului sau amic.
-Multumesc,apreciez complimentul. Nu isi putea explica de ce, dar faptul ca Jung Jin ii laudase munca il bucura mai mult decat toate celelalte complimente primite de la alte persoane pana atunci. Simti cum obrajii incepeau sa capete o usoara nuanta rozalie cand isi dadu seama de atentia,poate putin prea mare, ce coreeanul i-o acorda.

Vazu obrajii colorati in roz a lui Axel si pentru o clipa degusta acea inocenta ce i-o impregna in minte figura lui. Zambetul lui se transforma intr-un chicot scurt apoi, dandu-i aparatul mainile si privirile lor se intalnisera. Ramase o clipa asa, admirandu-l indelung pe brunet apoi isi retrase mana, inca tinandu-si privirea fixa asupra lui. Ii starnise interesul.
-Ce iti place cel mai mult sa fotografiezi? il intreba curios, vrand sa afle mai multe despre cel care il atragea atat de mult.

Doar o clipa, un moment atat de scurt mainile lor se intalnisera dar fusese deajuns sa ii faca lui Axel inima sa ii bata nebuneste in piept. Corpul lui se comporta ciudat,fara sa mai asculte comenzile creierului. Isi lua cu greu privirea de la nestematele lui Jung Jin, gandindu-se ca era mai bine pentru el sa nu il mai priveasca direc pe coreean.
-Persoane...si peisaje urbane. Raspunse cu un fir de voce privind aparatul de fotografiat.

Zambi scurt timp, apoi ca o strafulgerare o idee atat de geniala ii invada gndurile. Lua aparatul de fotografiat din mainile baiatului si ii spuse, ridicandu-se de langa el:
-Hai sa iti fac poze. Vor iesi foarte frumoase.
Si nu se insela de lucrul asta; Axel era foarte frumos si il atragea mult.

Se ridica la randul sau,zambind usor rusinat. daca nu se insela, Jung Jin tocmai spusese,intr-un mod indirect, ca el e dragut? Nu,nu avea cum sa se gandeasca la asa ceva...Axel nu era dragut; era doar un tip ca oricare altul,ce nu avea nimic special care sa atraga atentia.
-Nu,sunt deja satul de poze cu mine. Mai degraba ti-as face eu tie poze. Raspunse, zambindu-i brunetului inca evitandu-i privirea. Asta daca e in regula... Adauga apoi, crezand ca cererea lui fusese prea directa. Jung Jin avea sa iasa cu adevarat minunat iar ceea ce il bucura pe Axel era faptul ca pozele coreeanului vor ramane in mainile sale.

Ii zambit tandru apoi ii spuse cu o fata de copil inocent:
-Dal.. Pozele cu tine ar fi aratat atat de bine. Pun pariu ca esti foarte fotogenic. Ce tot vorbesc? Esti foarte dragut.
Era stilul lui de a fi direct asa ca ceea ce ii spusese brunetului nu i se paru un compliment ci mai mult o realitate.
-Dar, bine. Daca tu vrei, imi pot face poze, spuse el inamanandu-i aparatul, moment in care cei doi fusesera apropiati, atat de apropiati.

Atat de aproape incat ar fi putut sa isi lipeasca corpul de al sau daca facea inca un mic pas spre brunet. Ofta implinit; Jung Jin credea ca era dragut,iar acest fapt il bucura enorm. Lua aparatul, regretand faptul ca va trebui sa tina distanta intre ei.
Zambi apoi fericit,multumindu-i cu bucurie infantila ca il lasa sa ii faca cateva poze.

Se simtea atat de bine cu el si incepuse a fotografia pentru el. Cu fiecare poza distanta dintre ei se micsora, el inaintand tot mai mult spre baiatul ce ii statea in fata. Cand ajunse aproape de el ii prinse talia si il lipi de el, fara sa-l lase pe baiat sa faca vreo miscare.

Nu se inselase; Jung Jin al sau era chiar mai facinant decat crezuse. Cu fiecare poza Axel avansa spre el cu pasi mici,ezitanti. Nici macar nu incercase sa opuna rezistenta cand bratele baitului ii cuprinsera talia, tinandu-l bine lipit de trupul lui.

Ii zambi dulce si tandru apoi, scuturandu-si putin capul ii spuse rusinat:
-Umm.. Scuze. Nu... am vrut.
Se departa de baiat, tinandu-si privirea departe de a lui. Nu putea ceda oricariu impuls ce i-l dicta corpul. Si in definitiv, baiatul era un necunoscut pentru el, desi ar fi fost mai mult decat fericit sa-l cunoasca.

Inghiti in sec,lasandu-si privirea sa cada in pamant si multumindu-i parulu iusor lung ca ii ascundea chipul ce parea ca arde in flacari.
-N-nici o...problema.
Se balbai, indepartandu-se considerabil de Jung Jin. Nu stia de ce brunetul ii facuse asta,dar era mai bine sa pastreze distanta dintre ei.

Il privi putin apoi, cu aceeasi calmitate in voce si cu acelasi zambet dulce pe chip, ii spuse:
-Nu ai vrea sa mergem la o cafea?
Nu stia daca era bine sa il invite chiar in acel moment, avand in vedere ca nu se cunoasteau doar de cateva zeci de minute, insa ii placea tipul si nu era genul care sa renunte la cineva ca Axel.

Nu il privi, punand in balanta optiunile ce le avea. Tocmai ce isi spusese ca va tine distanta,dar chiar nu reusea sa ii reziste.
-Nu ar fi o idee rea.
Asa era...vroia sa ii fie aproape chiar daca doar ca amic, sau doar pentru putin. Totusi,ii evita privirea pana cand roseata din obraji disparu.

Il intriga motivul pentru care isi tinea privirea in jos. Nu suporta cand oamenii nu il priveau; aveau ceva de ascuns.
-Hai sa mergem, atunci, spuse zambind si, fara sa se gandeasca vreo clipa, il apuca de mana pe baiat. Mersul lor era lent, calmant, el bucuranduse atat de linistea naturii cat si de compania atat de placuta a lui Axel, a carui mana inca o tinea strans in a lui.

I se taie respiratia din cauza brustei atingeri atat de inocente si totusi insuportabila. Pentru numele Domnului, Jung Jin era un strain! Nu putea simti nimic pentru o persoana pe care abea o cunoscuse,si totusi parea ca inima vroia sa ii sara din piept de la singura atingere. Il urma tacut fara a deschide gura de frica sa nu scoata pe acolo vreo prostie pe care o va regreta cu siguranta.

Iesind din zona padurii, isi indrepta privirea spre Axel si ii spuse pe un ton bland:
-Esti asa tacut.
Asa si era; voia sa-l intrebe, sa-l interogheze in legatura cu persoana lui insa voia mai intai un fel de aigurare ca poate sa continue. De fapt... Ce voia sa continue? Isi dadu rapid seama ca tot ce spusese sau facuse era avnsuri; probabil corpul si mintea lui reactionara inconstient, insa si el era incantat de persoana ce o intalnise. Il fascina cu totul si voia sa o aiba cu totul, sa posede fiecare parte din el.

Isi ridica privirea spre el,privindu-i spatele avand in vedere ca mergea cu un pas in urma lui.
-Scuze... De ce isi ceruse oare iertare? Stiuse el ca avea sa spuna doar tampenii daca deschidea gura. Oh, Doamne! Baiatul acela il facea sa uite de felul lui de a fi...ii dauduse peste cap gandurile,sentimentele; cine se credea ca sa ii faca una ca asta? Ii fusese foarte bine inainte sa il intalneasca pe Jung Jin; isi spuse,dar stia ca era o mare minciuna.