Picture of you

-Aw...o coincidenta tot mai ciudata. si mie imi place noaptea; iubesc sa privesc stelele. Si nici ploaia nu imi displace; cateodata am impresia ca imi spala fiecare problema.
Raspunse entuziasmat, apoi zambetul sau deveni oarecum melancolic aducandu-si treptat aminte de tatal sau.
-Mama mea a murit cand aveam 8 ani. Iar tata si eu nu aveam o relatie foarte stabila. Nu cred ca am avut sansa sa vorbim cu calm macar o data in cei 18 ani in care am locuit impreuna. Zise el cu regret, inchizand ochii si oftand.
-Cum a fost copilaria ta? intreba pe urma, zambetul revenindu-i pe buze. Era atat de curios sa afle cat mai multe despre Jung Jin incat gandul la copilaria sa nu il mai deranja.

Ar fi vrut sa il conseoleze pe pretiosul sau prieten. Nu ii placea sa il vada trist, insa incepu a-i spune:
-Eu am fost crescut intr-un orfelinat din Anglia. Nu imi cunosc decat tatal insa nu am fost interesat sa il caut. Cateodata m-am gandit ca nu sunt vrut de nimeni... Pur si simplu am fost lasat la usile orfelinatului.

Probabil Jung Jin se simtea mai rau decat el. Cel putin Axel avea un tata,bun sau rau cum era. Dar sa se gandeasca ca nu este vrut de nimeni...asta doar fusese prea mult pentru Axel. Fara a se gandi la ce era pe cale sa faca se apropie de chipul brunetului,simtindu-i respiratia calda pe pielea fetei. Isi lipi buzele de ale sale inainte sa ii piara tot curajul.

Ramasese putin surprins insa nu iantarzie sa raspunda, prinzandu-i chipul cu o mana. Acel sarut inoecnt, senzual, trezise in el tot felul de emotii; de la neliniste pana la implinire, de la euforie pana la panicare. Era o combinatie tare ciudata ce ii facea inima sa bata nebuneste, in timp ce limba lui ii presa usor buzele fine.

Dumnezeule! La ce se gandise oare? Auzse atata tristete in glasul sau incat nu putuse rezista; simtise disperata evoie sa il consoleze,sa ii arate ca cineva tinea la el mai mult decat ar fi crezut. In plus,erau in public! Dar era deja prea tarziu pentru a da inapoi. Pentru Axel,totul disparuse iar in mijlocul nimicului se aflau ei doi. Era cu siguranta un sentiment nou pentru el,dar nu ezita sa isi deschida gura pentru Jung Jin.

Vazand ca baiatul nu opune rezistenta isi introduse limba in gura lui, aceasta cautand-o cu aviditate pe a sa. Se intreba daca ii place, daca are sentimente pentru el. Se gandea ca poate il placea, insa i se parea putin imposibil. Totusi in acel moment il saruta. Un sarut plin de pasiune si dorinta ce aprinse in Jung Jin acea placere de a fi langa cineva care chiar sa-i placa. Da; il placea si nu avea de ce sa se mai minta. Nici pe baiat nu-l mai putea minti. Isi desprinze buzele de ale lui, lasandu-i-le libere si ii spuse, fara ca macar sa ia o alta gura de aer:
-Te plac.

Mai fusese sarutat pana atunci,dar niciodata cu atata pasiune si dorinta din partea partenerului. Nu simtise niciodata acel ceva ce nu il putea explica in cuvinte dar ii facea inima sa bata nebuneste in piept. Nu avea rost sa mai nege acel sentiment placut. Si eu te plac. recunoscu intr-un sfarsit, dupa ce lua o gura zdravana de aer.

Zambi oarecum impacat ca baiatul ii impartasea sentimentele apoi, dupa un moment in care puse in balanta bine lucrurile, ii spuse:
-Te plac mult, insa cred ca e bine sa ne grabim. Ce zici daca ne cunoastem mai intai?
I-ar fi placut sa o ia usor. Celelalte relatii ale sale fusesera atat de rapide incat nici nu dadu de gustul dragostei. Presimtea insa ca impreuna cu Axel va fi ceva diferit.

Nici el enu vroia sa se grabeasca. Gasea idea de a-l cunoaste mai bine foarte atragatoare.De acord. Raspunse, zambetul sau infantil luminandu-i chipul. Poate daca o luau incet,cunoscand secretele brunetului si afland noi lucruri despre el, Axel ar fi putut chiar sa se indragosteasca. Indea nu ii displacea deloc.

Il incanta faptul ca Axel era de acord cu ritmul sau. Nu ii placea sa fie fortat de ceva pentru a placea celor din jur. Cu un zambet iubitor si tandru pe chip, ii spuse.
-Mai spune-mi despre tine. Care e cea mai mare teama a ta?
Se aseza mai comod, aducandu-l mai mult in bratele sale pe baiat. Ii prinse o mana si isi intoarse chipul spre el, zambindu-i.

-Nu m-am prea gandit la asta. Cred ca ma tem de acele persoane care imi aduc aminte de...tatal meu. Soptise, pronuntand cu dezgust cuvantul "tata". Era bizar ca o persoana de douazeci de ani sa spuna ca ii e frica de un parinte, dar probabil faptul ca dusese o copilarie grea il facea inca sa aiva acea senzatie de nesiguranta in jurul anumitor persoane.

Ii saruta protectiv fruntea si ii spuse:
-Eu fac asta?
Spera sa nu. Nu isi dorea sa ii provoace neplaceri iar faptul ca deja era prea apropiat de el i se parea un motiv sa ii respinga acea apropiere.

-Nu. Daca ai fi facut-o probabil nu am mai fi fost aici.
Marturisi Axel, razand usor. Cum ar putea Jung Jin sa ii aduca aminte de acea persoana demna de dispret? Nu se asemanau nici pe departe; nu aveau in comun. Erau ca gheata si focul. Brunetul era bland iar de fiecare data cand ii vorbea tonul vocii lui era linistitor,tandru. Simpla lui prezrenta il facea sa se simta in siguranta.

Chicoti usor, ascunzand in spatele zambetului nesiguranta ce sa imprastie odata cu raspunsul brunetului.
-Mie imi e frica de viitor. Si inaltimi, spuse el strambandu-se usor, gandindu-se la locurile inalte care chiar il ingrozeau.

-De viitor? cred ca si mie mi-ar fi fost daca nu as fi crescut cu ideea ca nimic nu poate fi mai rau decat trecutul. Rosti incet, ridicandu-si curios mana si lasandu-si degetele sa se plimbe prin suvitele negre catifelate,incercand parca sa alunge temerile sale.

Din cate observa Jung Jin, Axel nu era cea mai pozitiva persoana si cu atat mai mult ca trecutul lui nu fusese deloc frumos.
-Nu esti prea optimist, a? spuse el ca un fel de constatare. El era genul de persoana optimista si, desi se temea de multe si nu prea avea el curajul sa faca orice, stia mai bine ca orice ca nu conteaza in prezent decat prezentul; fara trecut, fara viitor.

-Nu. Si nu sunt mandru de faptul ca sunt pesimist. Recunoscu, lasand mana sa ii cada la loc pe langa corp. Nu putea gandi pozitiv; stia ca tot ce conta e prezentul dar nu se putea concentra pe acesta fara sa aiva dubii despre viitor. Era fara speranta. Ofta resemnat si mai bau putina cafea calduta.

Ar fi vrut sa ii spuna ca el avea sa ii fie alaturi dar se temu sa nu fie prea mult. Eeh... Ce mai conta de acum? Ori totul ori nimic.
-Si... Daca ti-as spune ca de acum eu iti voi fi alaturi si voi face tot ce-mi sta in putinta sa-ti fie bine, ai fi mai optimist? ii spuse, cu un zambet bland pe chip. La fel de bland cum fusese si tonul folosit.

Un zambet ii aparu in coltul gurii, in ochii lui citindu-se usurarea ce o simtea auzind acele cuvinte. Daca mi-ai spune asta,as fi dispus sa incerc. Fusese oare fraza brunetului o promisiune ca nu avea sa il paraseasca de atunci inainte? Pentru ca daca era asa, devenise optimist in legatura cu trecutul,prezentul si viitorul tocmai in acel moment.

Zambi tandru si, sarutandu-l inainte scurt pe buze, ii spuse:
-Atunci iti pot spune cu siguranta ca nu am de agnd sa mai plec de langa tine. Si orice ar fi, in mine poti avea incredere.
Se simtea minunat langa el si asta o putuse sti din prima clipa; se indragostise de Axel fara ca macar sa-si dea seama.

-Multumesc.
Fusese primul cuvant ce ii venise in minte,dar il rosti din inima. Jung Jin era mai mult decat s-ar fi asteptat Axel ca viitorul sa ii dea. Stia ca de cand ii vazuse chipul in padure se indragostise pana peste cap de acea fiinta, dar acum ca avea sansa sa il cunoasca tot mai bine simtea ca devine tot mai apropiat de brunet. Nu ii putea spune ca il iubeste; ar fi fost prea repede,prea brusc iar coreeanul sau ii daduse de inteles si ii spusese ca vrea sa o ia incet cu relatia lor. Trebuia sa aiva rabdare pentru a putea rosti asemenea cuvinte.

Vru deodata sa stie mai multe, mult mai multe despre el. Era pur si simplu hipnotizat de prezenta lui si, daca l-ai fi intrebat care e subiectul lui preferat de discutie, ar fi raspuns fara sa stea pe ganduri "Axel".
-Esti o persoana posesiva sau geloasa? il intreba, privindu-l adanc in acei ochi minunati. Se scufunda parca in acel ciocolatiu amarui ce il facea sa viseze.

-Depinde...Nu imi amintesc sa fi fost gelos ori posesiv. Dar cred ca as putea fi cu toate ca nu ma incanta idea.
Ii raspunse, fixandu-i la randul sau nestematele. Ar putea fi mai mult decat gelos daca cineva l-ar fi luat pe Jung Jin de langa el. Tu ce fel de persoana esti? Intreba, curios la randul sau de felul brunetului de a fi.

Se gandi putin; gelos nu prea fusese pentru ca niciodata nu tinuse prea mult la un lucru si nici nu fusese legat prea mult de ceva.
-Gelos nu, posesiv, cu siguranta. Si sunt cam visator. Nu visez la viitor sau imi fac iluzii. M-as putea numi un fel de ganditor. Iti place psihologia?

Ramase pe ganduri pentru un timp. Nu ma pasioneaza. Mi se pare prea complicata pentru saraca mea minte. Veni si raspunsul intr-un tarziu. Banuiesc ca tie iti place? Deabia daca trecusera doua ore, iar Axel ajunsese sa il cunoasca pe Jung Jin cum nu cunoscuse alte persoane in ani de zile. Zambi cat pentru el la acest gand.