Picture of you

Ajunsi la prima cafenea ce le iesi in drum intrara in ea si, avand in vedere ca nu erau scaune ci banchete, il lasa pe Axel sa se aseze in partea de geam apoi se aseza langa el. Ii daduse drumul la mana cand intrara in cafenea, desi nu isi dorea asta deloc. Ii zambi si ii spuse:
-Nu trebuie sa iti ceri scuze. Umm.. Stiu ca suna ciudat sau rapid sau total gresit dar... Te-as putea cunoaste mai bine?

Se aseza pe bancuta, privind absent pe fereastra gramezile de persoane ce treceau prin fata cafenelei. Pareau atat de linistite si fara griji incat Axel ii invidia. Vocea lui Jung Jin il aduse insa la realitate.
-Nu mi se pare ciudat si nici gresit chiar daca nu ma asteptam sa spui asta.
Recunoscu brunetul cu un zambet,privindu-l in sfarsit dupa o lunga perioada.
-Si mie mi-ar face placere sa te cunosc... Marturisi mai apoi, fixand doar pentru putin acei ochi intunecati.

Raspunsul lui fusese pe cat de neasteptat pe atat de placut. Se simtea mai mult decat atras de tip si nu ar fi ratat ocazia sa devina si mai apropiati.
-Ah.. Ce bine, ne gandeam la acelasi lucru. Ma poti intreba orice, spuse el zambidn in timp ce mana lui o atinse scurt pe a lui. Isi propti capul in palma, apoi, privindu-l atnet, ii lua mana in a lui, jucandu-se cu ea.

Nu isi retrase mana,chair daca ar fi trebuit, si il lasa pe brunet sa se joace cu mana lui dupa voia sa. Ii oferea o senzatie calmanta, il linistea, ii dadea false sperante acea atingere tandra. Un zambet melancolic ii umbrea chipul, dar il masca repede.
-Ce faci de obicei in timpul liber? Il intreba,fiind primu lucru ce ii veni in minte.

Intrebarea aceasta ii daduse de agndit; facea multe lucruri in timpul liber, desi niciodata nu ducea la capat o activitate.
-Pai.. Timpul meu liber este oarecum limitat din cauza faptului ca lucrez. Si ca activitati imi place sa ma plimb, sa citesc, sa scriu, sa desenez. Ei bine, tot ce tine de latura mea artistica.
Il privi putin, moment in care ii prinse mana in a lui, intretaindu-si degetele cu ale sale. Acea strangere ferma si totusi suava ii dadea o senzatie atat de placuta, incat ar fi vrut sa simta mai mutl din corpul baiatului. Cu intarziere, il intreba:
-Dar tu?

Si din nou simti o durere aproape insuportabila in piept. Stia ca tinutul mainilor nu insemna probabil nimic pentru brunet, dar pe Axel doar ce il facea sa isi doreasca sa simta mai mult. Ar fi trebuit sa inceteze cu visatul in timpul zilei,pentru ca avea sa fie dezamagit si nu ar fi putut suporta.
-Majoritatea timpului o petrec facand fotografii a tot ce imi iese in cale. De asemenea imi place tot ceea ce e legat de muzica...cum ar fi compusul.
Deabea acum isi dadu seama ca Jung Jin era prima persoana cu care impartasise acet "secret" al sau. Zambi cat pentru el,continuand cu intrebarile.
-Ce slujba ai?

Se simti incantat de faptul ca Axel ii impartasea dargostea pentru muzica si, rapid, ii spuse:
-Si eu iubesc muzica. Si... Si eu compun uneori cantece. Ah.. Si iubesc sa cant la chitara.
Ii zambi total extazit de prezenta lui apoi, amintindu-si intrebarea ce ii fusese adresata, ii stranse mai tare mana in a lui si ii spuse:
-Editor. Vrei sa comandam ceva?

Entuziasmul lui il contagiase si pe Axel. Zambi in sfarsit; un zambet real,dulce, natural de care doar el era capabil.
-Si eu cant la chitara...si la pian...Nu credeam ca avem atat de multe lucruri in comun. Marturisi brunetul, strangand la randul sau mana coreeanului sau dragut.
-Ma bucur sa aud ca iti iubesti locul de munca. Din tonul vocii li si din felul in care reactionase cand ii pusese intrebarea putea intelege cat de mult ii placea lui Jung Jin ceea ce facea. Aproba apoi la intrebarea lui. Avea nevoie de o cafea neagra cat mai repede.

Il fermeca acel zambet atat de pur, de inocent si ii topea orice ramasita de impotrivire cu acel sentiment minunat ce ii cuprinse in intregime fiinta.
-Ce vrei sa bei? spuse acesta, dandu-si seama ca avea sa descopere, pe aceasta cale, si preferinta baiatului in ceea ce priveste bauturile. Lui nu-i placeau sucurile, prefera, din contra apa plata si avea o relatie aproape obsesiva cu cafeaua. Aceasta ii era viciu, confident si cateodata amanata, facndu-l sa fie atat de incantat de gustul ei incat sa nu mai poata renunta.

-O cafea neagra. De preferat cu putin zahar. Raspunse automat, deabia asteptand sa ia ogura din acea sfanta bautura fara decare nu ar putea trai. Cafeaua era parte din el; daca nu bea cel putin doua pe zi,nu si-ar fi putut continua ziua cu energia de care dadea dovada de obicei,nu ar fi putut zambi atat de usor cum facea in acel moment, un zambet care nu se datora nici decum cafelei ci persoanei care ii statea alaturi.

In acel moment un zambet complicitiv inflori pe buzele lui:
-Sa inteleg ca si tu ai aceasta idila cu cafeaua? ii spuse facand cu mana chelnerului ce nu se grabi sa vina. Comanda, cand in sfarsit angajatul ajunse la masa, apoi se rezema de spatarul banchetei, apropiindu-se mai mult de baiat. Nu stia daca era in regula, insa in acel moment actiona mai mult dupa instinct, si instinctul ii spunea ca il vrea pe Axel.

Ofta amuzat,dand aprobator din cap.Din pacate da. Nu ma simt bine fara cafea.
Recunoscu el, intrebandu-se de ce Jung Jin era dintr-o data atat de aproape de el. Nu il deranja, dar isi putea simti din nou inima actionand de una singura iar sangele urcandui-se in obraji,dand acestora o culoare rozalie care era destul de evidenta pe pielea lui ca de portelan.

Chelnerul le adusese cele doua cafele, Jun Jin nici dand atentie angajatului. Atentia lui era toata captivata de baiatul ce ii statea in fata. Mainile lor inca era unite si asta ii placea atat de mult. L-ar fi tinut vesnic de mana pe baiatul acela.
-Urmezi vreo facultate? Sau... Ce varsta ai?

-Am douazeci de ani. Raspunse,fixand pentru putin lichidul negru si fierbinte inainte de a lua o gura zdravana. Ofta implinit simtind gustul amar inundandu-i narile si gadilandu-i papilele gustative. Lichidul fierbinte ii ardea gatul si stomacul; o senzatie pentru care ar face orice.
-Nu, nu urmez nici o facultate. Raspunse apoi cand fusese readus cu picioarele pe pamant de caldura transmisa de mana lui Jung Jin care inca o strangea pe a lui Axel.

Cand il vazu pe baiat band din cafea isi aminti de ea. Ah... Isi inselase amanata. Se intreba oare cat de incantata ar fi fost Axel daca ar fi aflat ca tocmai devenise un drog mai mare decat cafeaua pentru el?
-Eu cea de jurnalism. Mhm.. Cred ca si tu ai fi bun de aceasta meserie, avand in vedere pasiunea pentru poze.

-Hmm...nu mi-a trecut prin cap pana acum. Suna destul de interesant...
Spuse, lasand ceasca inapoi pe masa si concentrandu-se mai mult asupra persoanei de langa el. Oare ce reactie ar avea Jung Jin daca i-as spune ca a devenit o pasiune mai mare decat fotografia pentru mine. Se intreba, privind din nou ceasca de cafea. Nu putea sa gandeasca astfel. Era gresit...

Isis desprinse mana din a lui, privindu-l dulce pe baiat si isi duse aceeasi mana dupa soldul lui.
-Sper ca nu te deranjeaza, spuse el cu un zambet inocent. Stia ca nu e chiar in regula sa il ia tare pe Axel insa intr-un final, dupa ce adunase curajul necesar, ii spuse:
-As putea sa ma obisnuiesc cu prezenta ta. E foarte placuta.
acesta cu siguranta fusese un compliment; sau asa ar fi vrut sa fie.

Nu il deranja deloc; ba chiar se bucura din plin de gestul lui. Zambi oarecum rusinat,lasandu-si privirea sa cada asupra mainilor ce le tinea cuminti in poala. Era nervos,deoarece se juca cu degetele si simti un fior placut pe sirea spinarii; ar fi vrut sa ii spuna prietenului sau ca statea putin prea aproape pentru binele lui Axel,dar nu indraznise.
Complimentul il facu sa il priveasca pe Jung Jin in abisul ochilor lui negri,fermecatori si mistriosi. Si eu ma bucur ca am ajuns sa te cunosc. Esti o persoana minunata si cred ca am ajuns sa te plac. Dumnezeulue, ii fusese atat de usor sa o spuna privind in acei ochi incat nu isi daduse seama ca o facuse pentru cateva secunde bune. Ca pe un prieten! Se grabi sa adauge,privind pe fereastra si incercand sa opreasca exagerata roseala ce ii colora obrajii.

Se gandi daca sa mai puna la socoteala aduugirea lui sau nu. Nu conta. Era prea absorbit de preznta baiatului ca sa mai realizeze ca avea sa ii spuna o prostie:
-Si eu te plac.
Cu un aer relaxat, de parca ceea ce spusese era doar o remarca, isi lua cana de cafea si bau o gura din ea.

Nu indrazini sa il priveasca din nou sau sa mai adauge ceva. Fusese deajuns tot ceea ce spusese pana atunci; poate chiar prea mult. Se multumi sa se holbeze la ceasca cu cafe chiar daca isi dorea sa afle in ce sens Jung Jin "il placea".

Isi simtea inima batand alert si corpul fiind intr-o stare ciudata de ameteala, insa nu se trezi decat cand realiza ca tacerea pusese stapanire peste ei.
-Acum e randul meu sa te intreb cate ceva, spuse el, zambindu-i. Din nou se pierdu, admirand frumuseata inocenta a baiatului.

Hotara sa ii infrunte din nou privirea cu riscul de a se holba la chipul sau angelic din nou. Intreaba-ma orice doresti. rosti,oorindu-si tremurul vocii si zambindu-i cu caldura,un zambet ce ii aparuse fara voia lui pe chip. Ii venea sa zambeasca doar din instinct atunci cand il privea.

Se gandi o clipa, apoi oftand isi puse capul pe umarul baiatului, spunand:
-As vrea sa stiu atat de multe despre tine.
Il aduse mai aproape de el si ii spuse cu o voce calda:
-Spune-mi, de exmplu, florile tale preferate, ceea ce iti place tie cel mai mult, cea ce nu iti place.

Un raset usor si cald ca o adiere de vara ii parasi buzele. Era doar atat de placut sa stea cu acea persoana si sa impartaseasca cu el gandurile sale. Instinctiv isi sprijini obrazul de parul negru si catifelat a lui Jung Jin,zambind implinit.
-Imi plac crinii. Cred ca sunt draguti si au un miros imbatator placut. Imi plac dulciurile,mai ales acadelele cu gust de cirese. Incepuse Axel sa il informeze pe brunet,ignorand cateva priviri curioase adresate lor. Aw....si imi place sa gatesc,sa cant la pian si culoarea albastra... Continua el visator, cu un ton al vocii cald si relaxat. Pana acum uram sa fiu atins...imi aducea aminte de copilaria nu prea placuta pe care am avut-o.
Acum era altceva insa; nu simtise frica prima data cand Jung Jin il atinsese si nici acum nu simtea altceva decat placere in atingerile baiatului.
-Randul tau acum. Sopti,fara a vrea sa distruga linistea ce se asternuse asupra lor.

Ramase total surprins de raspunsurile lui. Care puteau fi sansele sa le placa aceleasi lucruri? Nici el nu intelegea compatibilitatea aceea. Ii raspunse, zambind fericit:
-Mmm.. Compatibilitate aproape geberala; imi plac crinii, ii iubesc, la fel si culoarea alabtru. Dar gatitul il las pentru tine, Prefer sa fac curatenie in toata casa decat sa stau intre oale. Si eu iubesc dulciurile si ciresele. Si totodata acadelele, insa prefer ciocolata amaruie. Iubesc noaptea... Si ploaia, si, bineinteles, cand ploua noaptea. Mi se pare atat de romantic, misterios.
Ramase asa parca vrajit de acel moment atat de intim. dupa el, sa-ti deschizi sufletul in fata cuiva, era ceva tainic si atat de pudic din punct de vedere al confeiunii in sine.
-Ah.. Dar cum adica copilaria ta nu a fost fericita? spuse el, desi se temea sa nu fi fost cam indiscret.