Picture of you

Daca nu ar fi avut gura ocupata cu ceva mai important ar fi ras de faptul ca totul suna atat de ireal de placut. Il saruta inapoi cu aceeasi pasiune de care brunetul dadea dovada, fiindu-i dor de gustul dulce a buzelor lui.

Iubea felul in care Axel raspundea la saruturile sale si de asemenea ii iubea intreaga fiinta. I se parea mai mult decat perfect; nu, nu era perefct. Insa era ceea ce el voia, ceea ce el iubea iar asta ii era mai mult decat de ajuns.

Era bucuros ca in sfarsit cineva il placea pentru ceea ce era si nu incerca sa il schimbe. Daca nu l-ar fi intalnit pe Jung Jin nu ar fi crezut ca cineva putea sa il iubeasca,iar acum ca stia cum e acel sentiment nu vroia sa ii dea drumul,sa il piarda. Ii era recunoscator brunetului ca il invatase cum e sa iubeasca, si ar fi in stare sa isi arate recunostinta in orice fel.

Isi simtea coprul si mintea cat si sufletul stapanite de Axel, era al lui si indiferent de ceea ce avea sa se intample ar fi ramas vesnic al lui. Il lega ceva de acel baiat. Era ceva mai puternic de puterea lui de a rationa si il subjuga cu fiecare gest si atingere a baiatului.

Brunetul nici nu isi putea imagina cat ajunsese Axel sa il iubeasca in acele ore petrecute alaturi de el. Dar,intr-un fel sau altul, avea sa ii arate,cu timpul, cat tinea la el. Isi dezlipi buzele de ale sale, incercand sa isi recapete suflarea.

Ii zambi baiatului dulce, tandru, de parac acel zambet ii spunea din nou si din nou cat de mult il iubeste. Ar fi vrut sa stea vesnic acolo, tinandu-l in brate, pierzandu-se in ochii lui, ascultandu-i vocea; era pur si simplu vrajit de persoana lui.
-Iti vine sa crezi ca ne cunoastem doar de cateva ore? ii spuse zambind. Nici lui nu-i venea sa creada, i se parea mai mult ireal decat prezent.

Clatina usor din cap dupa ce il lasa sa se odihneasca din nou pe umarul brunetului. Am impresia ca te cunosc de ani de zile. Recunoscu Axel,oftand implinit. Se simtea impacat cu lumea si cu tot ce il inconjura;nici trecutul sau nu il mai deranja cand era atat de aproape ce Jung Jin, cand stia ca el ii va fi alaturi din acel moment.

Acel sentiment ce il cuprinse pe Axel ii era preabine cunoscut si lui. Simtea un fel de apartenenta la persoana brunetului, o familiaritate abstracta.
-Chiar? Si eu simt asta, spuse el sarutandu-i crestetul. Bratele sale se stransera mai mult in jurul corpului lui Axel in timp ce Jung Jin simtea cum totul avea sa se transforme in basm. Chiar era fantasmagoric; intalnirea subita, compatibilitatea, felul in care se simteau cei doi unul langa altul. Era de ajuns cat sa para desprins din lumea fictionala a unei povesti frumoase de dragoste.

Brunetul il facea sa se simta atat de special, de unic chiar daca stia ca era la fel ca toti ceilalti. Inca ii se parea ciudat,intr-o anumita masura, faptul ca s-au intalnit in acel loc pierdut din inima padurii. Daca nu ar fi stiut mai bine, ar fi spus ca destinul i-a adus impreuna. Erau mult prea compatibili pentru o simpla coincidenza,isi spuse Axel.

-Hai sa mergem undeva, sa ne plimbam, iubire, ii spuse acesta pe un ton senzual si nerabdator. Voia sa-si petreaca cat mai mult timp cu adoratul lui iubit si, chiar daca aproape avea sa ploua afara, nu ii pasa; voia doar sa il stie langa el, sa descopere din nou si don nou cat de minunat poate fi acel sentiment.

Privi instinctiv pe fereastra,fixand pentru putin norii gri ce anuntau ploaia. Zambi; mereu isi dorise sa se plimbe prin ploaie in compania cuiva si era fericit ca brunetului sau nu ii displacea sa se ude putin. Se ridica entuziasmat de la locul sau, luand mana lui Jung Jin. Sa mergem.

Ii stranse mana in a sa, zmabindu-i dragastos si lasa banii pentru consumatie acolo plus bacsis. Iesira din local si incepura sa mergeaa pe strada, tunetele prpagandu-se de departe. Acesta inspira aer adanc si spuse:
-Deja miros ploaia. Apropo de ploaie, iti place ciocolata calda? Eu o ador.

Isi incrucisa degetele cu ale brunetului privind cerul inorat iar o picatura rece si umeda ii mangaie obrazul incalzit de apropierea lui Jung Jin. Ador orice e dulce. Spuse, lasand alte cateva picaturi de ploaie sa ii mangaie trupul.

Corpul lui tremura putin sub fiecare atingere rece a ploii.
-Nu crezi ca trebuie sa mergem la caldura? Nu vreau ca frumosul de tine sa raceasca. Intradevar i-ar fi placut sa stea i ploaie, dar nu cu pretul sanatatii adoratului sau Axel. Nu ar fi suportat sa il vada ranit sau bolnav; al plange mai mult decat ranitul in cauza, cu siguranta.

Ar fi o idee buna, dar unde am putea merge? Rosteste, simtind frigiul pana in maduva oaselor. Dar senzatia era placuta iar daca nu i-ar fi teama sa prinda o raceala urata i-ar fi placut sa se plimbe prin ploaie. In plus, nu putea uita de sanatatea iubitului sau Jung Jin. Daca se imbolnavea, Axel nu s-ar fi putut ierta pentru asta.

-Am putea merge la mine, dragoste, spuse el zambind dulce catre brunet. Ii vazu expresia multumita si se simti mai bine decat se simtise in intreaga lui viata. Iubea sa il vada zambind si sa il faca sa se simta bine, iar felul in care buzele ii erau arcuite pur si simplu il facea sa se indragosteasca si mai mult.

Ar fi sarit in sus de bucurie daca nu ar fi fost atat de ocupat in a sta lipit de iubitul sau. Dar ca sa arate cat era de entuziasmat, isi arcui buzele intr-un zambet larg si luminos care ar fi putut incalzi orice in jurul sau, chiar si in acea zi ploioasa. Pentru putin uita chiar si de frigul ce-i pusese stapanire pe corp.

Il Apuca strans de mana si o lua in pas grabit spre casa lui, un apartament dragut de undeva din partea vestica a orasului. Ploia se pare ca se domomlea incet-incet, insa rafalele de vant erau cu mult mai puternice. Dupa vreo zece de minute de mers repejor au ajuns in fata scarii de bloc a brunetului. urcara doua seturi de scari a cate 12 trepte, pana la etajul unu, si baiatul scoase din buzunar cheile ce atarnau impreuna cu inca cateva breloace simpatice de un inel. Deschuie usor usa si apasa pe clanta, impingand-o, lasandu-l mai intrai pe iubitul lui sa intre.

Mari pasul, potrivindu-l cu ritmul brunetului si il urma grabit spre apartamentul acestuia. Vantul mai puternic si mai rece ii batea in fata insotit de cativa stropi de ploaie, fapt ce il facu pe Axel sa se strambe. Expresia fetei ii se indulci din nou cand intra in apartamentul calduros a lui Jung Jin. Isi trecu degetele lungi si subtiri prin parul ud, castaniu inchis, alungand surplusul de apa di el.

-Aduc niste prosoape, spuse si nu putu sa nu admire corpul brunetului ce se vedea prin hainele ude si lipite de el. Ramase asa o clipa si, instictiv, isi musca o buza intr-un gest destul de lasciv. Fu trezit din contemplare cand frigul il cuprinse si dadu drumul la caldura apoi adusese niste prosoape.

Incuviinta, privirea cazandu-i asupra brunetului in momentul in care acesta isi muscase buza, gest ce lui Axel ii se paru excitant. Isi simti gatul uscat in timp ce astepta ca Jung Jin sa aduca prosoape. Inainte ca acesta sa isi faca din nou aparitia in incapere, Axel scapa de bluza subtire,acum uda leoarca, pe care o purta, ramanadn la bustul gol. Pentru o secunda crezuse ca aceea fusese o miscare proasta.

Se intoarse in camera, destul de rapid si spre surprinderea lui il vazu dezbracat pe Axel. Il privi un timp, tot spunandu-si ca nu trebuie sa se gandeasca la prostii, apoi ii inmana prosopul si ii propuse:
-Ai vrea sa facem o baie? Ne vom incalzi. Eu deja sunt incins, oricum... gandi el, privindu-l discret pe baiat.

Il privi la randul sau, luand prosopul si stergandu-si parul umed cu miscari rapide. Aseza apoi prosopul in jurul umerilor. Inghiti in sec; intrebarea brunetului fusese deajuns pentru a-l incalzi complet. Dar nu putea, nu vroia sa ignore sau sa refuze cererea lui, asa ca aproba cu o usoara miscare a capului. Ar fi o idee buna. Murmura, nu foarte sigur pe cuvintele rostite.

-Esti bine? il intreba vazand ca baiatul ii cam ocoleste privirea. Ii apuca barbia cu o mana si ii zambi sincer si dulce apoi ii spuse, pe acelasi ton bland:
-Imi ptoi spune daca e ceva care te supara.